Republica Moldova a ajuns la al 22-lea an de independenţă. Agenţia IPN şi-a propus să reflecte în mai multe materiale care au fost reuşitele şi nereuşitele în dezvoltarea ţării. Reprezentanţi ai guvernării actuale, experţi, foşti şi actuali politicieni îşi expun propria viziune care au fost paşii făcuţi de Moldova de la 27 august 1991 şi până acum.
---

Materialul nr. 14 din ciclul IPN „Moldova-22. Paşi înainte şi paşi înapoi”, cu ocazia Zilei Independenţei

Politicile în domeniul muncii şi protecţiei sociale promovate în ultimele două decenii au avut ca scop depăşirea crizei condiţionate de trecerea de la economia sovietică planificată la economia de piaţă. De-a lungul celor 22 de ani de independenţă instituţiile statului au realizat mecanisme legale de funcţionare în domeniul asigurării sociale, însă practicile de acordare a salariilor „în plic” îşi pun amprenta pe viitorul cetăţenilor, care nu vor putea beneficia de asigurările sociale cuvenite, susţin oficialii din domeniu.

Locuri de muncă pentru peste 400 de mii de şomeri 

Ministrul muncii, protecţiei sociale şi familiei, Valentina Buliga, spune că politicile, strategiile, programele implementate în domeniul ocupării forţei de muncă au fost direcţionate spre oferirea unor servicii de calitate a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi susţinerea populaţiei afectată de şomaj. Astfel, în 22 de ani, peste un milion de şomeri au fost înregistraţi de către agenţiile teritoriale pentru a beneficia de servicii de protecţie socială. În primul an de activitate a Serviciului de Ocupare a Forţei de Muncă, doar 79 de persoane au fost înregistrate în calitate de şomeri. În dependenţă de fluctuaţiile de pe piaţa muncii pe parcursul anilor, numărul a înregistrat tendinţe de creştere: anul 1998 – 63,3 mii de şomeri, 2010 – 81,5 mii de şomeri, 2012 – 51,3 mii de şomeri. Cu sprijinul structurilor teritoriale de ocupare a forţei de muncă, de-a lungul anilor circa 409 mii şomeri au fost plasaţi în câmpul muncii în diverse domenii ale economiei naţionale.

Reţea tarifară unică de salarizare

Valentina Buliga a menţionat că în domeniul muncii au avut loc schimbări esenţiale după aderarea Republicii Moldova, în anul 1995, la Organizaţia Internaţională a Muncii (O.I.M.), agenţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite care elaborează standardele internaţionale în domeniul muncii. În calitate de membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Republica Moldova până în prezent a ratificat 40 de convenţii ale respectivei organizaţii, printre care şi cele 8 convenţii fundamentale – privind munca forţată sau obligatorie, privind libertatea asocierii şi protecţia dreptului la organizaţie, privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru masculină şi a mâinii de lucru feminină pentru o muncă de valoare egală etc. Tot la capitolul realizărilor importante în domeniul muncii se înscrie şi crearea, în anul 1991, a Serviciului de Stat pentru Ocuparea Forţei de Muncă în Republica Moldova. Tot la acest compartiment trebuie să fie trecută şi lansarea Prognozei pieţei muncii, în anul 2009, care include Barometrul Profesiilor.

Ministrul muncii a adăugat că în perioada  1991-1992 remunerarea muncii în Republica Moldova se efectua în baza legislaţiei sovietice. În anul 1993 a fost pusă baza legislaţiei moldoveneşti în domeniu, prin Legea salarizării. „Prin legea în cauză a fost implementată o reţea tarifară unică de salarizare. Pentru unităţile din sectorul real al economiei pentru prima dată a fost prevăzută o autonomie relativă în organizarea salarizării, dar în limitele unei reţele tarifare obligatorii, cu aplicarea salariului minim ca unic normativ de calculare a salariilor tarifare”, a menţionat ministrul.

5 etape de dezvoltare

Valentina Buliga a specificat că domeniul salariilor a cunoscut 5 etape de dezvoltare de-a lungul celor 22 de ani de independenţă. Prima etapă, în anii 1993 – 1999, a fost caracterizată prin reglementarea strictă a retribuirii muncii, în baza Reţelei tarifare unice şi stabilirea condiţiilor de salarizare şi a mărimii salariilor prin hotărâri  ale Guvernului.

În perioada 2000 – 2002, pentru prima dată a fost introdus salariul tarifar pentru categoria I de calificare a Reţelei tarifare, mărimea căruia se deosebeşte de mărimea salariului minim pe ţară şi se revizuieşte anual.

Perioada 2002 – 2006 a venit cu legiferarea salariului tarifar pentru categoria I de calificare a Reţelei tarifare. Totodată, a fost pus la punct un mecanism clar de stabilire, prin negocieri în convenţiile colective la nivel naţional şi ramural şi în contractele colective de muncă, a normativului indicat.

În anii 2007 – 2008 întreprinderilor li s-a acordat dreptul să stabilească de sine stătător reţele tarifare proprii, ţinând cont de posibilităţile financiare reale.

2009 – 2013 este perioada în care are loc „descătuşarea” agenţilor economici în organizarea salarizării, acordarea dreptului de a alege sistemul de salarizare cel mai eficient în corespundere cu specificul activităţii şi stabilirea unor criterii şi norme clare de evaluare a activităţii profesionale a fiecărui angajat.

Primii paşi în crearea sistemului de asigurări sociale

În domeniul asigurărilor sociale, ministrul muncii a subliniat ca punct de reper anul 1998, când au fost adoptate Legea privind sistemul public de asigurări sociale şi Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, care a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 1999. Aceste legi au servit drept temei pentru crearea noului sistem de asigurări sociale de stat, cu un buget separat, dar care a rămas parte componentă a bugetului public naţional. Esenţială pentru dezvoltarea Republicii Moldova ca stat a fost crearea Casei Naţionale de Asigurări Sociale, organ public care gestionează sistemul de asigurări sociale. „Ca rezultat al reformei pensiile şi celelalte prestaţii de asigurări sociale au devenit plăţi care reflectă mărimea cotei de asigurări sociale depuse de către fiecare participant la acest sistem şi durata (în ani) de depunere a acestor contribuţii”, a spus Valentina Buliga.

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Maria Borta, a declarat că cei 12 ani de activitate în domeniul protecţiei sociale au fost parcurşi cu grele încercări, dar şi cu reuşite frumoase, ce au contribuit la fortificarea unei instituţii puternice şi stabile. „Am tins, în primul rând, spre majorarea veniturilor în bugetul asigurărilor sociale de stat, care a avut drept urmare şi majorarea prestaţiilor sociale. Astăzi, administrăm un buget de circa 11 miliarde de lei. La sistemul de asigurări sociale contribuie 135 de mii unităţi economice. Avem circa 1 milion de persoane asigurate din rândul salariaţilor, angajaţilor prin contract individual de muncă, care îşi desfăşoară şi îşi organizează activitatea pe cont propriu”, a specificat Maria Borta.

Noi perspective

Preşedintele CNAS a subliniat că deosebit de importantă a fost perioada 2004-2008, când a fost creat Registrul de stat al evidenţei individuale în sistemul public de asigurări sociale. Acesta conţine date despre persoanele asigurate şi contribuţiile acestora, începând cu anul 1999. Acest mecanism reprezintă un instrument de bază în corelarea mărimilor plăţilor prestaţiilor sociale cu volumul contribuţiilor transferate de fiecare entitate economică şi persoană asigurată.

O activitate de proporţii în domeniul asigurărilor sociale a fost elaborarea şi implementarea Sistemului Informaţional „Protecţia Socială”, desfăşurată cu susţinerea financiară a Băncii Mondiale. Sistemul cuprinde într-o singură bază de date informaţiile ce se prelucrau anterior în circa 20 module separate. Totodată, a fost elaborat şi implementat Sistemul Informaţional ACCES CPAS, care permite accesul on-line a persoanelor asigurate la conturile personale. „În acest mod s-a găsit soluţia de a informa persoanele asigurate despre contribuţiile individuale de asigurări sociale calculate de către angajator”, a mai spus Maria Borta. La capitolul realizărilor importante oficialii trec şi reorganizarea activităţii subdiviziunilor teritoriale după principiul FRONT şi BACK Oficiu, ce a permis satisfacerea operativă a cerinţelor a circa 800 de mii de beneficiari de prestaţii sociale.

Maria Borta a subliniat că, începând din 2009 şi până în prezent, Republica Moldova a încheiat acorduri în domeniul asigurărilor sociale cu Republica Bulgaria, Republica Portugheză, România, Marele Ducat de Luxemburg, Republica Austria, Republica Estonia şi Republica Cehă. Fiecare ţară care a încheiat acordul achită partea de pensie calculată pentru stagiul de cotizare realizat pe teritoriul ei şi pentru care au fost achitate contribuţii de asigurări sociale. Astfel, lucrătorii migranţi care activează legal în una din ţările menţionate mai sus şi achită contribuţii sociale, la atingerea vârstei de pensionare prevăzută de legislaţia acelui stat, partea de pensie calculată pentru stagiul realizat li se va transfera la locul permanent de trai pe teritoriul uneia dintre ţările semnatare.

Maria Borta a spus că în anul 2010, Casa Naţională de Asigurări Sociale, în parteneriat cu proiectul USAID/BIZTAR, au implementat accesul persoanelor asigurate în sistemul public de asigurări sociale la contul personal curent. În acest context, a fost elaborat Sistemul Informaţional Accesul la Contul Curent al Contribuabililor şi Persoanelor Asigurate (SI ACCES CPAS), care permite furnizarea informaţiei din Registrul de stat al evidenţei individuale prin intermediul Internet-ului, de pe pagina oficială web a CNAS: www.cnas.md. Procesul de transmitere a declaraţiilor persoanelor asigurate prin intermediul portalului www.raportare.md a fost lansat începând cu 1 ianuarie 2012. Din anul 2013 a fost iniţiată prezentarea trimestrială a declaraţiilor 4-BASS şi REV-5.

Impactul evoluţiei demografice

Maria Borta a menţionat că reforma sistemului de asigurări sociale a determinat principiile de funcţionare a sistemului public de asigurări sociale, care a consolidat sistemul de colectare a veniturilor şi sistemul de pensii. Evoluţia demografică nefavorabilă are un impact direct asupra sistemului public de asigurări sociale. Astfel, în prezent se atestă o creştere a presiunii asupra populaţiei economic active şi asupra bugetului de asigurări sociale de stat, în condiţiile scăderii nivelului de ocupare a forţei de muncă. Scăderea numărului de angajaţi care contribuie la sistemul de pensii, cumulată cu majorarea numărului de pensionari, au făcut ca bugetul de asigurări sociale să intre în stare de deficit.

Potrivit Mariei Bortă, reforma sistemului de pensii, iniţiată în anul 1999, a avut drept scop întreprinderea unui şir de acţiuni realizarea cărora ar fi atenuat consecinţele factorilor demografici actuali, dar care, cu părere de rău, au fost suspendate pe o perioadă nedeterminată. Plata salariului „în plic” prejudiciază bugetul asigurărilor sociale de stat, fapt care nemijlocit se reflectă asupra mărimii viitoarelor pensii sau altor plăţi sociale. Sancţiunile destinate pentru neachitarea contribuţiilor de asigurări sociale de către agenţi economici nu reuşesc să-i disciplineze pe aceştia. Respectiv, categoria dată de salariaţi rămâne a fi neprotejată din punct de vedere social.

Alina Marin, IPN
august 2013