Autorităţile de la Kremlin nu aspiră la independenţa Transnistriei. Valoarea cea mai mare a regiunii transnistrene pentru Rusia constă în asigurarea unei pârghii de inluenţă în Republica Moldova, sugerează experţii Nicu Popescu şi Leonid Litra în studiul „Transnistria: o reintegrare treptată”, transmite Info-Prim Neo. Cei doi autori subliniază că Rusia se mulţumeşte cu status quo-ul existent. Situaţia actuală serveşte obiectivelor sale de a împieica integrarea europeană a Republicii Moldova şi menţinerea inluenţei Moscovei în Republica Moldova în ansamblu. Pentru a-şi asigura o inluenţă decisivă în afacerile Moldovei în viitor, Moscova optează, în principiu, pentru reîntregirea Moldovei, deoarece se teme că, fără regiunea transnistreană, Chişinăul s-ar putea îndepărta şi mai mult de zona rusească de inluenţă. Nicu Popescu şi Leonid Litra notează că aproape imediat după numirea sa în calitate de reprezentant special al Rusiei pentru Transnistria, în martie 2012, Dmitri Rogozin a declarat că un viitor stat comun ar putea fi format doar „pe o bază federativă sau confederativă”. Rogozin a intensiicat presiunea asupra Republicii Moldova pentru deschiderea unui consulat rus la Tiraspol, o instituţie care ar deveni, de fapt, cel mai probabil, un birou de guvernator-general. În opinia celor doi experţi, Rusia nu intenţionează să permită măsurilor de consolidare a încrederii să avanseze prea mult, temându-se că acestea ar putea duce la diminuarea rolului său în regiune. Speranţa ruşilor este că o Moldovă federativă reintegrată ar putea fi puternic influenţată de către Rusia. Moldova ar putea fi, probabil, chiar impusă chiar să se alăture Uniunii Eurasiatice condusă de Rusia, care este obiectivul primar al politicii externe a lui Putin, sugerează autorii studiului. Nicu Popescu şi Leonid Litra notează că, în pofida rolului important al Rusiei în regiune, influenţa sa nu este întotdeauna exercitată constructiv. Unele acţiuni ruseşti au provocat antagonizme atât în Moldova, cât şi în elitele transnistrene. La 1 ianuarie 2012, un pacificator rus a împuşcat mortal un civil la un punct comun de control al forţelor de menţinere a păcii. Autorităţile ruse au refuzat să coopereze la investigarea cazului, iar ambasadorul rus de atunci, Valeri Kuzmin, în loc să aducă scuze, a dat vina pe victimă, spunând că tânărul era beat. În mod similar, consideră experţii, Rusia şi-a administrat greşit relaţiile cu elita politică transnistreană atunci când la aşa-zisele alegeri prezidenţiale, din decembrie 2011, l-a susţinut deschis pe Anatoli Kaminski. Încercarea nechibzuită a Rusiei de a-şi arăta preferinţele la alegeri înseamnă că există nu multă încredere între Evghenii Şevciuk, actualul lider de la Tiraspol, şi Rusia, subliniază autorii studiului. Nicu Popescu şi Leonid Litra conchid că există puţine şanse ca Rusia să fie de acord cu o soluţie durabilă a conflictului în viitorul apropiat. Pe de altă parte, UE şi SUA susţin soluţionarea conflictului în general şi sunt angajate diplomatic în procesul de soluţionare, dar ele în mod clar nu consideră regiunea transnistreană o prioritate suficient de mare pentru a schimba maniera curentă a Rusiei de abordare a conflictului, notează experţii. Studiul „Transnistria: o reintegrare treptată” a fost publicat de IDIS „Viitorul” şi Consiliul European pentru Relaţii Externe, cu sprijinul financiar al Fundaţiei Soros-Moldova.