Analiză IPN: Comportamentul sfidător al vicepremierului rus Dmitrii Rogozin are explicaţii şi scopuri bine definite şi se încadrează într-un stil distinct de comportament în politică şi geopolitică.
---
Departe de mine gândul că ar fi cazul şi am fi în situaţia să ironizăm pe seama recentei vizite a lui Dmitrii Rogozin la Tiraspol. Acesta este una dintre primele câteva persoane în Guvernul Federaţiei Ruse, unde patronează, inclusiv, complexul militar, iar Guvernul Federaţiei Ruse este un mare actor mondial. Dmitrii Rogozin este reprezentantul special al preşedintelui rus, Vladimir Putin, iar Putin reprezintă Rusia şi Rusia este un mare actor mondial. Dmitrii Rgozin este şi preşedintele părţii ruse a Comisiei interguvernamentale moldo-ruse de cooperare comercial-economică, iar relaţiile comercial-economice moldo-ruse sunt extrem de importante pentru Republica Moldova, iar acestea depind în măsură foarte mare de poziţia lui Dmitrii Rogozin. Respectiv: în titlul analizei nu este vorba de ironie şi nici de sarcasm, ci de o invitaţie de a examina motivele şi efectele, în special pentru Moldova, ale comportamentului sfidător, contrar oricăror uzanţe diplomatice, dar şi bunului simţ elementar, al vicepremierului rus, readus în actualitate cu ocazia vizitei sale de zilele trecute în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, gestionată de către un regim secesionist.
Rădăcinile istorice ale stilului
În acest sens, lucrurile pot fi explicate mai lesne dacă admitem că felul de a se manifesta al lui Dmitrii Rogozin se încadrează în stilul numit convenţional „bufonadă politică / geopolitică” , cu toate caracteristicile şi consecinţele acestuia. Stilul respectiv are rădăcini foarte adânci în istorie, la fiecare curte regală existând persoane care profesau această meserie. Deşi, de cele mai multe ori, infirme din punct de vedere fizic, acestea posedau un grad sporit de inteligenţă, dar şi împuterniciri extrem de mari, în special, în sensul formulării mesajelor în locul augustelor persoane, în limbaj direct, fără echivocuri, mesaje pe care regii, în anumite cazuri şi din diferite considerente, se fereau să le formuleze personal. Chiar dacă „profesioniştii” stilului nu se oboseau prea des cu argumente pe înţelesul tuturor, după verdictele lor se putea întâmpla să cadă capete de înalţi demnitari ai regatului şi aceasta era ceva în firea lucrurilor. Atâta libertate în discurs ca persoanele respective nu-şi mai putea permite nimeni din anturajul regal, ele dispunând de atâta libertate, cât îi îngăduia Suveranul să aibă.
Parteneriat public-privat
Dacă privim lucrurile prin această prismă, vom înţelege mult mai uşor de ce vicepremierul rus şi-a declarat vizita, necoordonată cu oficialităţile moldoveneşti şi chiar neagreată de acestea în mod deschis, drept una privată, dar a insistat să apară la Tiraspol în uniforma de oficial al Guvernului rus, precum şi să conducă o delegaţie a ţării sale din care au făcut parte alţi oficiali suspuşi, inclusiv membri ai guvernului şi parlamentului rus. Deşi s-a spus că se află la Tiraspol în vizită privată, a ţinut discursuri din numele guvernului ţării sale prin care a oferit şi a promis sprijin în continuare regimului separatist de aici, dar şi a somat guvernul altei ţări, suverane, Republica Moldova, să nu semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană până la o anumită dată pe care a considerat-o el „mai potrivită”. Şi pentru ca avertismentul său să fie mai convingător, a ameninţat guvernul acelei ţări suverane că, în caz contrar, va trebui să suporte consecinţele problemelor pe care Guvernul ţării sale le va crea celor câtorva sute de mii de cetăţeni moldoveni ce lucrează în Federaţia Rusă. A vorbit în mod univoc în numele Guvernului şi ţării sale, pentru că nici o persoană „privată”, din nicio ţară, nu are astfel de împuterniciri.
Atac direct la NATO şi UE
Din aceleaşi considerente, devine mai clar de ce, aflat în vizită privată într-o ţară, ameninţă cu complicaţii nu persoane private, ci delegaţiile guvernamentale ale acelei ţări, dar şi ale ţării vecine, România, în caz dacă acestea ar îndrăzni să vină în Rusia. Dar până atunci „profesionistul Rogozin” ameninţă că va intra cu forţa în spaţiul aerian al unei ţări membre NATO şi UE, călare pe un avion de luptă rusesc, iar aceasta implică deja conotaţii geopolitice.
Înainte vreme, „profesioniştii” din această tagmă se mulţumeau cu câte un băţ pe care îl călăreau. De asemenea, astăzi, aceştia nu se mai mulţumesc cu mesajul verbal, improvizat, cu rază de răspândire cel mult a palatelor regale, pentru că, între timp, semnele distinctive ale stilului s-au modificat şi modernizat, la dispoziţia reprezentaţilor acestuia fiind puse reţelele de socializare, canale de televiziune cu tehnologii subtile de promovare a mesajului regal sau propagandistic, ceea ce de multe ori este unul şi acelaşi.
Competiţie ratată din start
Putem considera că până aici am vorbit despre modalităţile şi efectele aplicării în politică a stilului la care ne-am referit în titlu. Dar, ca întotdeauna, acestea au la origine motive şi scopuri. Judecând după evoluţia lucrurilor din ultima vreme, în special din Ucraina şi din regiune în ansamblu, acestea sunt de natură, preponderent, geopolitică şi scot la iveală, pe de o parte, tendinţele Federaţiei Ruse de readucere, inclusiv forţată, a ţărilor din fostul spaţiu sovietic în sfera sa de influenţă, iar, pe de altă parte, reactivarea conflictului geopolitic dintre două lumi şi două sisteme de valori – Estic şi Vestic. În această confruntare, Rusia nu are sorţi de izbândă pe cale onestă, pentru că, spre deosebire de Occident, nu are suficiente capacităţi de atracţie sub formă de bani, nivel de viaţă, libertăţi democratice, economie puternică etc. De aceea îi rămâne să apeleze doar la alte tipuri de căi. Calea separatismului, activarea şi susţinerea diferitelor lui manifestări, este una dintre acestea.
Transnistrizarea Ucrainei şi a Europei
În aceste condiţii, este inevitabilă creşterea rolului unor persoane de genul lui Dmitrii Rogozin, pe care revista americană Forbes l-a numit „principalul războinic al politicii externe ruseşti”, iar administraţia americană îl consideră drept unul dintre înalţii oficiali ai guvernului rus responsabili de încălcarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Ucrainei. Rusia exploatează din plin „experienţa” lui Rogozin, inclusiv în calitate de reprezentant al preşedintelui rus Vladimir Putin pentru Transnistria, de a gestiona fără menajamente diplomatice conflictul transnistrean, reducând la zero eforturile culte, diplomatice ale „clubului intelectual 5+2”, în care sunt antrenaţi o parte din cei mai influenţi actori ai scenei geopolitice. După toate aparenţele, această „experienţă” este acum folosită în procesul de „transnistrizare” a teritoriului din sud-estul Ucrainei vecine. Leagănul separatismului din spaţiul post-sovietic, cel transnistrean, este înaintat acum drept model pentru eventualii urmaşi din alte regiuni ale lumii, iar mesajele şi acţiunile de genul lui Rogozin vin ca încurajare făţişă pentru astfel de regimuri şi procese. Recunoaşterea pe faţă de către Rogozin că anume el şi „celelalte persoane private” ruse, aflate în vizită la Tiraspol, au scos din Republica Moldova, personal, clandestin şi ilegal, listele cu semnături şi adresarea de recunoaştere a independenţei Transnistriei, este doar un singur exemplu, dar foarte relevant. „Organele Moldovei au confiscat doar o mică parte din aceste liste, de restul am avut noi grijă să ajungă la Moscova”, jubila „profesionistul” pe una din reţelele de socializare exploatate în interesele profesiei.
Mai mulţi experţi au spus până acum că dacă Ucraina cade măcinată de separatism şi ingerinţe străine, următoarea la rând este Moldova. Dar încă nimeni, nu a spus, se pare, că după Moldova se află Europa.
Tot rogozinul cu binele lui
Oricât ar părea de straniu, acest stil de promovare a politicii şi geopoliticii are şi partea bună a lucrurilor. Fără această bravadă şi declaraţii necântărite lui Rogozin îi venea mai uşor să ajungă şi la Chişinău şi să tulbure mult apele în societatea moldovenească, aşa cum a făcut-o anul trecut de 9 mai. N-a ajuns, inclusiv pentru că „pasărea pre limba ei piere” şi în lipsa lui, pe 9 mai, înainte şi după aceea lucrurile au decurs calm şi civilizat în Moldova, deşi mai multă lume se aştepta la provocări şi destabilizări, în special în contextul crizei regionale. Unii experţi consideră că lipsa incidentelor în timpul manifestaţiilor prilejuite de ziua de 9 mai arată că Republica Moldova a obţinut unele succese la capitolul conciliere. Unii au sărbătorit Ziua Victoriei, alţii Ziua Europei, alţii şi una şi alta, iar alţii niciuna nici alta. Este într-adevăr un rezulta bun într-o societate puternic fragmentată. Conducerea ţării, partidele, de la guvernare şi din opoziţie şi-a petrecut fiecare manifestaţia sa, reprezentanţii acestora au avut grijă să nu se amestece, dar au fost observate mai multe cazuri când veteranii Armei Sovietice şi cei ai Armatei Române au comunicat între ei paşnic. Poate pentru că nu a avut cine să-i învrăjbească mai mult. La concertele desfăşurate cu acest prilej, pe lângă artişitii autohtoni, au fost fiind invitate vedete de calibru mare atât din Rusia, cât şi din Romania, dar şi din Ucraina.
Dar o provocare sau chiar două provocări mari au avut, totuşi, loc. Ambele ţin de „vizita privată” a lui Dmtrii Rogozin la Tiraspol. Prima este însăşi vizita întreprinsă în mod sfidător şi gălăgios, a doua constă în tentativa „înaltei delegaţii ruse” de a scoate amintitele liste „separatiste” din Moldova sau chiar poate transportarea unei părţi mari a acestora la Moscova. Oricum, SIS- ul moldovenesc se pare că a avut dreptate să declare pentru IPN, exact pe data de 9 mai, că va fi nevoit să lucreze în regim sporit în acea zi.
Semnăm Acordul de asociere cu UE peste câteva zile?
Şi mai există o lecţie de învăţat din comportamentul „profesionist” al lui Rogozin. Dacă el a spus că Moldova nu trebuie să semneze Acordul de Asociere cu UE până la sfârşitul anului, înseamnă că acesta trebuie semnat… încă ieri. Cu toate că viteza de promovare a semnării Acordului este şi aşa foarte mare, ultimul termen oficial anunţat fiind luna iunie. Dar marţi, 13 mai vine la Chişinău preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, care se spune că va fi întâmpinat cu onoruri militare. La sigur că, în situaţia descrisă mai sus, nu vine doar pentru a se întâlni cu oficialii moldoveni care sunt la Bruxelles foarte des şi nu doar pentru a rosti un discurs în faţa unui public foarte larg. Poate că vine să ne spună că Acordul de Asociere va fi semnat deja la sfârşitul acestei luni, practic peste câteva zile. Cel puţin, un astfel de termen a fost pomenit cu anumite ocazii de liderul PLDM, Vlad Filat, şi de preşedintele ţării Nicolae Timofti.
Valeriu Vasilică, IPN
