Revoluţia din 7 noiembrie, prin ochii istoricilor de la Chişinău
- 08.11.2010 12:58
- 1193
- 4 minute(ă)
-
La 7 noiembrie unele ţările post-sovietice, printre care şi Republica Moldova, unde mai există un partid al comuniştilor, sărbătoresc revoluţia din octombrie. Depunerile de flori la monumentul lui Vladimir Lenin, iniţiatorul revoluţiei, creează reacţii negative în rândurile celor care consideră că la 7 noiembrie 1917 a avut loc nu o revoluţie, dar un puci soldat pe parcursul anilor cu mii de victime omeneşti.
Revoluţia din octombrie, cunoscută şi ca „Revoluţia bolşevică” a avut loc 25 octombrie/7 noiembrie (25 octombrie conform calendarului iulian încă în uz la acea vreme în Rusia, 7 noiembrie după calendarul gregorian), când grupările militare conduse de liderul bolşevic Vladimir Lenin (Ulianov) au înlăturat guvernul provizoriu al Rusiei Ţariste, condus de Alexandr Kerenski.
Doctorul în ştiinţe istorice, Mariana S. Ţăranu, autoarea monografiei „Vladimir Lenin fără machiaj: teroarea intelectualităţii sovietice”, a declarat pentru Info-Prim Neo că Gărzile Roşii au luat Palatul de Iarnă de la Petrograd fără vărsare de sânge şi nici nu au întâmpinat rezistenţă, iar locuitorii oraşului au aflat despre eveniment a doua zi din ziare.
„Istoriogafia sovietică oficială a descris evenimentele mult prea dramatic decât au fost în realitate. Iniţial evenimentul era numit „revolta din octombrie” sau „revolta de pe 25”, de altfel sub această denumire apare în prima ediţia a „Operelor complete” a lui Vladimir Lenin. Treptat, maşina propagandistică sovietică se înteţea şi începând cu anul 1927 evenimentul a fost denumit „marea revoluţie socialistă din octombrie”. Mai mult, sub controlul direct al propagandei oficiale, au fost turnate sute de pelicule artistice, au fost scrise sute de mii de lucrări artistice şi pretins-ştiinţifice, în care se demonstra „uriaşa” năvală asupra Palatului de Iarnă şi luptele crâncene care s-ar fi dat”, explică Mariana S. Ţăranu.
Profesorul universitar, doctorul în ştiinţe Leonid Tabără afirmă, însă, că acum 93 de ani Lenin a început o adevărată revoluţie, care a avut un impact mare asupra istoriei.
Istoricii au opinii împărţite şi atunci când este vorba despre impactul acelor evenimente asupra actualului teritoriu al Republicii Moldova. „Incertitudinea, haosul economic, nesiguranţa politică, teroarea ce se instituiseră în Rusia a cuprins şi teritoriul românesc dintre Prut şi Nistru. Soldaţii părăseau unităţile, se grupau în cete, dezertorii prădau. Era nevoie de nişte măsuri urgente, iar în situaţia creată soluţia cea mai eficientă pentru populaţia dintre Prut şi Nistru a fost considerată a fi Unirea cu România”, afirmă Mariana S. Ţăranu. Astfel, la 27 martie 1918 Sfatul Ţării al Republicii Democratice Moldoveneşti a votat Declaraţia de Unire cu România.
Totodată, Leonid Tabără susţine că Unirea a fost una forţată, a lipsit acest teritoriu de dreptul la autodeterminare. „România a profitat de evenimentele furtunoase care aveau loc între timp la Petrograd şi a anexat Republica Moldovenească Democrată, rebotezată mai apoi în Basarabia, pentru 22 de ani, până în 1940”, spune Leonid Tabără.
După destrămarea URSS, istoriografia din fostele ţări comuniste a prezentat adevărata faţă a revoluţiei, debarasându-se de constrângerile impuse de regimul bolşevic antipopular, care a fost bazat pe frică şi teroare, menţionează Mariana S. Ţăranu. „Acest regim ne-a fost impus nouă, locuitorilor Republicii Moldova, prin forţă în 1940, iar ulterior în 1944. Consecinţele acestuia sunt: comunizarea, deportările, foamea organizată, deznaţionalizarea etc.”, mai spune Mariana S. Ţăranu.
