 |
|
| Anatol Țăranu | |
Președintei Maia Sandu i-a fost decernat Premiul Reinhard Mohn 2025 din partea Fundației Bertelsmann la Gütersloh în Germania pentru consolidarea democrației. Șefa statului a menționat pe pagina sa de Facebook că acest premiu este „o recunoaștere a muncii tuturor celor care cred în libertate și construiesc o Moldovă mai bună.”
La festivitatea de săptămâna trecută, când i-a fost înmânat premiul, mesajul de laudațio a fost susținut de președintele federal german Frank-Walter Steinmeier, care, printre altele, a vorbit despre Republica Moldova ca fiind „o țară multietnică”, enumerându-i pe români printre minoritățile etnice. Presa de la Chișinău a semnalat lipsa de reacție a Maiei Sandu la această remarcă principială privind identitatea Republicii Moldova, formulată de Președintele Germaniei.
Moldovenismul antiromânesc: un instrument geopolitic
Republica Moldova este un stat aflat într-o perpetuă criză identitară. La mai bine de trei decenii de la declararea independenței față de URSS, țara rămâne prinsă într-un hățiș de contradicții, influențe externe și lupte ideologice.
Întrebarea fundamentală care divizează societatea este una identitară: suntem români sau moldoveni? Această confuzie, clocită încă în laboratoarele ideologice sovietice și întreținută în continuare de propaganda rusă și de politicieni interesați de menținerea statu-quoului moldovenismului antiromânesc, transformă Republica Moldova într-un ostatic geopolitic al Moscovei. În contrast, asumarea identității românești reprezintă singura cale reală spre modernizare și integrare europeană.
Așa-numitul „moldovenism” nu este o simplă teorie istorică, ci o armă politică creată în laboratoarele sovietice, pentru a slăbi conștiința națională românească în Basarabia. Ideologii sovietici de pe timpul lui Stalin au inventat o „limbă moldovenească” distinctă de limba română și au încercat să șteargă orice referință la legăturile istorice și culturale între cele două maluri ale Prutului. După prăbușirea URSS, acest moldovenism artificial a fost preluat și perpetuat de forțele revanșei imperialiste ruse, care folosesc confuzia identitară pentru a împiedica Republica Moldova să își croiască un viitor european.
Acest tip de moldovenism nu este unul pur cultural, ci are un scop clar politic: menținerea Republicii Moldova în sfera de influență a Rusiei. Prin promovarea unei identități false, liderii politici care servesc interesele Moscovei încearcă să mențină o populație divizată și ușor manipulabilă. Astfel, moldovenismul antiromânesc servește ca o barieră împotriva oricărei apropieri de România și, implicit, de Uniunea Europeană.
Cum moldovenismul menține Republica Moldova captivă Moscovei
Prin promovarea moldovenismului antiromânesc, Moscova și agenții săi locali blochează reformele democratice și integrarea europeană. În special se mizează pe manipularea istoriei și educației. Încă din perioada sovietică, în școlile din Republica Moldova s-a predat o istorie falsificată, în care poporul moldovean era prezentat diferit de cel român. Deși după 1991 s-au făcut pași importanți pentru recuperarea adevărului istoric, forțele pro-ruse constant încercă să reintroducă narațiunile sovietice în dezbaterea publică din societatea moldovenească.
Una din pârghiile principale de influență a Moscovei în Republica Moldova o constituie controlul asupra spațiului mediatic, presa pro-Kremlin jucând un rol crucial în menținerea moldovenismului. Canalele de televiziune și site-urile controlate de Rusia răspândesc constant mesaje antiromânești și antioccidentale, creând o atmosferă de suspiciune și teamă față de integrarea europeană.
În consens cu propaganda rusă, activează partidele politice pro-ruse, precum PSRM și altele de orientare similară, care promovează în mod activ ideea că apropierea de România ar duce la pierderea suveranității Republicii Moldova și antrenarea ei în război. Aceste formațiuni beneficiază de sprijin financiar și logistic din partea Rusiei, menținând Republica Moldova într-o stare de dependență politică și economică de fosta metropolă.
Continuă dependența economică și energetică de Rusia, îndeosebi datorită perpetuării separatismului transnistrean, datorită căruia Kremlinul folosește livrările de gaze și comerțul pentru a șantaja Republica Moldova. De fiecare dată când Chișinăul încearcă să se apropie de UE, Rusia amenință cu tăierea resurselor sau impune embargouri asupra produselor moldovenești.
Românismul – calea către Europa și modernizare
Spre deosebire de moldovenismul fals, promovat de Rusia, identitatea românească a Republicii Moldova nu este un construct artificial, ci un adevăr istoric și cultural. Acceptarea acestui adevăr nu înseamnă renunțarea la suveranitatea națională, ci o reconectare la rădăcinile autentice ale poporului din stânga Prutului, revenirea la logica dezvoltării istorice, întreruptă de raptul imperial al acestui teritoriu din 1812 și 1940.
Asumarea românismului este singura garanție a modernizării și a integrării europene a Republicii Moldova. Pe de altă parte, când se încearcă redefinirea identității românilor din Republica Moldova ca minoritate națională, reapare pericolul revanșei imperiale ruse. Dacă românii sunt considerați oficial o minoritate națională în Republica Moldova, ar însemna implicit că Republica Moldova este un stat format pe o altă identitate națională majoritară, ceea ce contrazice realitatea istorică, culturală și lingvistică. În acest caz, s-ar putea trage concluzia absurdă că anexarea Basarabiei de către URSS în 1940 nu a fost o ocupație, ci o eliberare – ceea ce este contrar adevărului istoric, recunoscut inclusiv de documente internaționale și de istoricii obiectivi.
Pactul Ribbentrop-Molotov a fost un acord secret între Germania nazistă și Uniunea Sovietică prin care Basarabia a fost atribuită sferei de influență sovietice, iar ocuparea ei de către URSS în 1940 a fost un act de agresiune și de încălcare a suveranității României. Deportările, represiunea și politica de rusificare, impuse ulterior, sunt dovezi clare că nu a fost vorba despre o „eliberare”, ci despre o anexare forțată cu consecințe dramatice.
Prin urmare, ideea că românii ar fi minoritate națională în Republica Moldova este nu doar o absurditate istorică, ci și o formulare care riscă să legitimeze, direct sau indirect, tezele propagandei sovietice și rusești despre „eliberarea” Basarabiei de către sovietici. Păcat că această teză absurdă despre minoritatea românească în Republica Moldova și-a găsit loc într-un discurs public rostit recent de un înalt demnitar german. Iar acest caz ridică un mare semn de întrebare privind politica identitară promovată la Chișinău, precum și despre eficiența diplomației de la București de a informa corect și plenar partenerii din Uniunea Europeană despre întinderea adevărată a spațiului identitar româneasc. Dacă la Chișinău și București se pune preț pe demnitatea națională, este obligatorie o reacție oficială a celor două capitale românești, pentru a informa corect opinia publică internațională, inclusiv cea germană, privind corijarea gafei despre români ca minoritate națională în Republica Moldova.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
