[Analiză de Corneliu Gurin pentru Info-Prim Neo din ciclul „Societatea civilă cu ochii pe reforma justiţiei”] Proiectul de lege cu privire la reformarea judecătorească conţine câteva elemente novatorii interesante, legate de responsabilităţile organelor de conducere a justiţiei. Proiectul conţine unele prevederi asupra sancţiunilor care pot fi aplicate judecătorilor. De asemenea, conţine prevederi noi legate de administrarea instanţelor, adică introducerea funcţiei de secretar general, care va desfăşura toate activităţile administrative, dar şi multe alte ale modificări care, deşi sunt succinte, vor aduce unele modificări importante. În acelaşi timp, sunt şi unele obiecţii. Este vorba de modul de numire a judecătorilor de instrucţie. În prezent aceştia se numesc ca şi toţi judecătorii, iar în proiect se propune ca ei să fie numiţi în fiecare an. Aceasta ar duce la o rotaţie a judecătorilor şi, implicit, la mărirea puterilor administrative ale preşedintelui instanţei, şi la multe alte inconvenienţe. O altă problemă, care nu a fost abordată în proiect, este legată de calitatea preşedintelui instanţei de coordonator al mijloacelor financiare. Se propune a fi păstrată această calitate, însă au existat şi opinii că ar trebui să fie o responsabilitate a unui alt funcţionar, nu a preşedintelui instanţei. Legea privind statutul judecătorului, dar şi modul de numire a judecătorilor, nu s-au schimbat. Propunerile care au fost formulate, inclusiv la şedinţa Consiliului Naţional pentru reforma organelor de ocrotire a normelor de drept, sunt legate de depolitizarea numirii judecătorilor. Procedura actuală prevede că preşedintele ţării sau Parlamentul poate să accepte sau să nu accepte propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Ceea ce se propune este ca să fie stabilit un termen cât se poate de scurt. Dacă în 30 de zile de la înaintarea propunerii de către CSM preşedintele sau Parlamentul nu se expun, atunci sunt decăzuţi din dreptul respectiv şi aceste atribuţii vor reveni CSM. Va fi destul de greu să se producă aceste modificări pentru că nu există această normă în Constituţie, însă există soluţia sesizării Curţii Constituţionale pentru a interpreta norma respectivă, care în teoria dreptului constituţional acest drept poate fi considerat drept de decădere. Astfel s-ar evita situaţiile actuale când preşedintele refuză sau nu numeşte în termenul stabilit de lege judecătorii. Mai ales s-ar împiedica influenţele care există în Parlament, deoarece în Parlament sunt de ani de zile propuneri de numire a judecătorilor la Curtea Supremă de Justiţie şi ele au fost respinse sau neîntemeiat se tărăgănează, iar numirile sunt politizate în continuare. Un spectru larg al reformei judecătoreşti ţine de finanţările în justiţie, iar în acest scop este prevăzută o lege nouă, cu privire la salarizarea judecătorilor, dar nu este clar de când va fi aplicată această lege, deoarece nu sunt făcute nici estimări bugetare, nu există resursele respective şi nici proiectul de lege nu a fost definitivat. De aici înţelegem că iarăşi se omite propunerea de a asigura asistenţi pentru fiecare judecători şi asta este una din cauzele tărăgănării proceselor sau a examinărilor uneori cu erori. Asistenţii au menirea de asigura calitatea şi operativitatea muncii depuse de judecători. În ceea ce priveşte proiectul Strategiei de reformare, sunt câteva obiecţii, iar una din ele se referă la modelarea strategiei mai mult în jurul Ministerului Justiţiei şi reducerea rolului Parlamentului. Aceasta va fi practic imposibil, pentru că Parlamentul trebuie să fie cel care adoptă legile şi va asigura controlul în implementare. În proiectul actual se atrage totul sub Ministerul Justiţiei, maximum la Guvern, unde se dau anumite atribuţii şi se simte o anumită concurenţă în activitatea respectivă. Există şi obiecţii legate de finanţare, despre corelarea strategiilor, pentru că sunt diferite documente aprobate până acum şi nu sunt corelate cu noua strategie şi anumite abordări care ar putea afecta situaţia, de exemplu a drepturilor omului, mă refer la activitatea operativă de investigaţii. Referitor la activitatea operativă de investigaţii, se propune trecerea ei sub un control mai închis, iar organele de urmărire penală să efectueze controlul şi nu judecătorii cum se întâmplă în prezent, ceea ce ar putea determina anumite abuzuri. Pot spune că impactul reformei judecătoreşti va fi destul de redus pentru că, esenţial, lucrurile nu se schimbă. Mai sunt lucruri care au fost omise. Acestea sunt legate de verificarea integrităţii judecătorilor, deşi se propune prezentarea unor declaraţii. Concret este destul de puţin şi nu ştiu dacă acest lucru va putea fi aplicat. Totodată, şi ideea propusă de a admite în justiţie persoane din afară, adică profesori sau alte persoane care au activat în domeniul dreptului, fără a trece prin Institutul Naţional al Justiţiei, este o derogare de la legislaţiei şi de la principiile anterioare. [Corneliu Gurin, expert juridic, Asociaţia pentru Democraţie Participativă ADEPT, pentru Info-Prim Neo]