Fără garanţii bancare din partea statului, proiectul investiţional de reconstrucţie a staţiei de epurare a apelor reziduale din municipiul Chişinău va fi unul mai puţin eficient, consideră şeful Direcţiei municipale Construcţii Capitale, Ion Dermengi. Aceasta este, potrivit lui, şi părerea experţilor internaţionali care au acordat consultanţă autorităţilor locale privind reconstrucţia staţiei.
Deşi tenderul pentru desemnarea antreprenorului proiectului, preconizat pentru septembrie curent, va avea loc în condiţiile în care 7 companii străine au procurat caietul de sarcini, experţii în domeniu spun că, în lipsa unei garanţii din partea statului, doar majorarea tarifelor la apă şi canalizare ar fi un factor determinant pentru investitor la recuperarea investiţiei.
Totodată, o soluţie propusă de experţi ar fi atragerea finanţării externe de la donatorii internaţionali, în condiţiile în care proiectele de mediu au şanse sporite de finanţare, iar staţia de epurare este anume un astfel de proiect.
Până în prezent, finanţarea inadecvată a studiului de fezabilitate şi a proiectului de reconstrucţie a ştirbit din imaginea Primăriei faţă de proiectantul internaţional. Din cele 23,5 mil. lei, cât a fost costul efectuării studiului de fezabilitate şi a documentaţiei de proiect, autorităţile locale şi centrale au achitat doar 14,8 mil. lei. Din această cauză, la moment a rămas neefectuată o bună parte a lucrărilor de proiectare, spune Dermengi.
În aceste condiţii, până la începerea reconstrucţiei propriu zise a staţiei, noul antreprenor va fi obligat să finalizeze şi lucrările de proiectare.
Directorul întreprinderii „Apă Canal Chişinău”, Constantin Becciev susţine că principalul factor de finanţare a acestui obiectiv sunt tarifele de operare pentru apă şi canalizare. În ianuarie curent , Consiliul municipal Chişinău (CMC) a aprobat majorarea tarifelor la acest capitol pentru populaţie de la 2,62 până la 3,67 lei, promiţând să revină la ajustarea acestora în următoarele trei luni, fapt ce nu s-a întâmplat. Potrivit lui Becciev, doar o istorie tarifară adecvată ar putea determina o reconstrucţie eficientă a staţiei.
Deşi Staţia de epurare activează la moment în condiţii normale, conform parametrilor ecologici în vigoare, Becciev spune că o reconstrucţie este imperioasă deoarece construcţiile din beton şi cele metalice ale staţiei sunt uzate aproximativ sută la sută, iar un eventual cutremur ar cauza o catastrofă ecologică.
Mai mult, spune sursa citată, deşi aplicarea tehnologiilor anilor 50 de epurare a apei şi concentraţiile chimice ale apei deversate în răul Bâc nu contravin legislaţiei în vigoare, ecologiştii avertizează despre concentraţiile înalte de azot şi fosfor, fapt ce afectează starea ecologică a râului.
Tenderul pentru reconstrucţia Staţiei de epurare din municipiul Chişinău a fost lansat la sfârşitul lunii mai. Autorităţile publice locale intenţionează să implementeze un proiect de nivel european. Toate instalaţiile legate de tratarea nămolului pot fi construite timp de doi ani. Fazele ulterioare ale lucrărilor, legate de epurarea terţiară a apelor uzate, conform cerinţelor normative ale UE, urmează a fi efectuate într-un interval de încă 3 ani.
Staţia de epurare din capitală a fost dată în exploatare în perioada 1964-1977, în câteva etape, actualmente fiind în totalitate uzată. Ulterior, nu au mai fost efectuate lucrări de reconstrucţie în ansamblu.
