Majoritatea concurenţilor electorali s-au lansat în campania pentru alegerile parlamentare din 30 noiembrie cu spoturi radio şi TV, panouri, slogane şi afişe electorale. Publicitatea, prin însăşi definiţia sa, este părtinitoare, dar totuşi, în campania electorală, ea reprezintă tipul de informaţie pe care alegătorii îl primesc cel mai des. Din acest motiv, IPN lansează seria de analize „Publicitatea electorală tălmăcită onest” prin care îşi propune să contribuie la dezvoltarea culturii politice, analizând, la rece, dedesubturile publicităţii electorale. Concurenţii electorali sunt vizaţi în conformitate cu poziţia pe care o au în buletinul de vot.
---
În căutarea unei nişe

Partidul Forţa Poporului este o formaţiune nouă, creată în 2013, însă la nivel de imagine pare, dimpotrivă, un partid anacronistic, de prin anii 90. Nici sigla, nici mesajul, nici spotul nu exprimă „noutate”. Problema principala cu care se va confrunta partidul este lipsa unei nişe electorale pe care s-o ocupe. Fiind o formaţiune nouă şi neimplicată în actul guvernării, PFP nu se poate lăuda nici cu realizări, nici cu merite de opoziţie. Oficial, doctrina partidului este una social-liberală, o combinaţie ambiguă pentru alegătorul moldovean obişnuit să poată diferenţia relativ uşor între dreapta şi stânga. Eşecul Uniunii Centriste este grăitor în acest sens.

PFP îl are drept lider pe fostul ambasador al ţării în Statele Unite, actualmente analist politic, Nicolae Chirtoacă. Acesta este un personaj cunoscut, dar totuşi insuficient de popular pentru fi o locomotivă care să tragă partidul dincolo de pragul electoral. De asemenea, nici nu pare să aibă capacitatea de penetrare sau creştere pe care au avut-o alţi lideri de partide noi în istoria recentă (Filat cu PLDM, spre exemplu). Nu în ultimul rând, există riscul evident ca lumea să se gândească la celălalt Chirtoacă, din PL, când îi aude numele.

Indiferent de calitatea programului sau a echipei, Partidul „Forţa Poporului” nu pare să aibă o nişă electorală pe care s-o ţintească în mod evident şi mai degrabă mizează pe numărul mare de alegători indecişi care nu sunt atraşi în disputa dreapta - stânga, UE-Uniunea Vamală. De menţionat e că PFP este totuşi un partid pro-european, dar mai moderat decât PLDM sau PL.

Siglă şi slogan

Orientarea pro-europeană a PFP se vede chiar din siglă, care conţine un şir de stele ce fac referinţă la logo-ul Uniunii Europene. Sigla conţine poate prea multe elemente: stelele, pumnul, crenguţele de laur şi două linii curbate care, conform formaţiunii, simbolizează drumul. Într-un buletin PFP , sigla este descifrată în detalii: fundalul alb simbolizează puritatea intenţiilor partidului, culoarea indigo face referinţă la „purpuriul regal” din Bizanţ, liniile curbate indică drumul pe care-l are de parcurs ţara şi formaţiunea, cele trei crenguţe de laur – dreptatea, bunăstarea şi democraţia, iar pumnul – putere şi unitate. Explicaţiile PFP sunt mai complexe, cu multe referinţe mitologice şi, pe alocuri, aproape mistice, care însă nu au potenţă electorală atât timp cât nu sunt cunoscute de către majoritatea alegătorilor. Deşi putem vorbi de o supraîncărcare simbolică a siglei, totuşi, pumnul ancorează satisfăcător celelalte elemente.

Sloganul este unul simplist: „Patriotism. Responsabilitate. Prosperitate”, având chiar mici probleme de coerenţă. La cine se referă „patriotismul”? La membrii formaţiunii? Dar „prosperitatea”? Tot la ei? Cine e patriot şi cine e prosper? Faptul că două elemente ale sloganului, prezentate fără context, ca o înşiruire, au repere diferite este nerecomandabil. Un slogan fără verbe şi fără prepoziţii care să-i dea o direcţie este lipsit de viaţă, de energie, pare inert, static, iar excepţiile sunt rare. Patriotismul, responsabilitatea şi prosperitatea sunt, desigur, lucruri lăudabile, însă ele trebuie antrenate într-o altă formulă, mai dinamică, mai convingătoare.

Forţa spotului

Este oarecum ironic că Partidul „Forţa Poporului” are un spot atât de lipsit de forţă. Ca stil, seamănă cu primul spot al PLR şi cu spotul PPCD: întreg clipul constă din discursul lui Nicolae Chirtoacă pe fundalul unei biserici şi, apoi, al unui sat. Cele două fundaluri, două peisaje reprezentative pentru Moldova şi spiritualitatea moldovenească, sugerează o orientarea spre ţărănism şi tradiţionalism a formaţiunii. „Alegerile de la sfârşitul acestei toamne vor fi un test de maturitate civică şi politică, de patriotism şi suveranitate, de înţelepciune şi curaj”, ne spune liderul PFP. Din nou, unele elemente se referă la alegători, altele la concurenţii electorali, altele la ţară în general. „Avem nevoie de o guvernare nouă, necoruptă, profesionistă, responsabilă în faţa poporului, capabilă să readucă Moldova pe făgaşul normalităţii, într-o perioadă de riscuri şi oportunităţi”. Sugestia evidentă aici este că actuala guvernare nu întruneşte aceste calităţi, iar PFP da.

„Republica are nevoie de o forţă politică sănătoasă care să facă ordine şi să cureţe instituţiile de tâlhari, de elementele corupte, de slugile mafiei şi elementele oligarhilor”, continuă Chirtoacă. Este un mesaj asemănător cu cel al PLR-ului: oligarhii par să fie ţinta de preferinţă în care bat concurenţii electorali. PFP mizează pe rezonanţa sintagmei „a face ordine”, care prinde la alegători, sugerează deopotrivă putere, determinare şi spirit de gospodar.

„Partidul „Forţa Poporului” vine cu oameni noi, curaţi, curajoşi, adevăraţi patrioţi, capabili să-şi asume plenar responsabilitatea pentru neam şi ţară”. Este, iarăşi, ironic faptul că în „Forţa Poporului” nu prea există... popor. Atât pe panouri, cât şi în spot, îl vedem doar pe Nicolae Chirtoacă, iar şirul de calităţi pe care le enumeră se referă la un personaj colectiv invizibil, iar alegătorul nu are un suport pe care să le fixeze, ele se pierd de îndată ce sunt rostite.

„Vom pune capăt fărădelegilor şi abuzurilor comise de grupările oligarhice, vom aduce dreptatea în Moldova!”, ne mai spune liderul PFP, după care încheie îndemnând spectatorii să voteze PFP, poziţia numărul 3 în buletinul de vot. Această promisiune poate ar fi eficientă dacă era livrată altfel, însă după aproape un minut în care spectatorul nu-l vede decât pe Chirtoacă vorbind destul de monoton, mesajul nu are vitalitate şi nu convinge. O mare problemă e faptul că spotul e dublat şi sincronizarea dintre video şi audio e proastă, lucru evident din primele secunde şi care deranjează. La mijloc sunt, probabil, probleme de buget, însă un astfel de spot nu este totuşi la fel de costisitor ca spoturile PLDM sau PDM şi ar fi meritat efortul măcar de a sincroniza imaginea cu sunetul. O altă idee bună ar fi fost să scurteze clipul (economisind, totodată, bani), pentru că aproape un minut doar de discurs e plictisitor, pur şi simplu.

Panouri goale

Panourile, banner-ele online şi afişele PFP sunt şi ele sărace. Indiferent de valoarea simbolică a albului, fundalul alb creează impresia vizuală de gol pe care Nicolae Chirtoacă, sloganul şi sigla partidului nu îl umple satisfăcător. Lipsa unui buget suficient transpare atât din spot, cât şi din publicitatea outdoor (exterioară), şi este un lucru pe care alegătorul mai mărinimos îl poate înţelege, însă lipsa oricărui fel de inventivitate este ceva mai puţin scuzabil. Păpuşile PLR-ului şi merele PPRM-ului nu sunt cele mai originale idei, însă adaugă o pată de culoare, care PFP-ului îi lipseşte însă total.

Notă: Această analiză vizează strict publicitatea concurenţilor electorali şi nu urmăreşte evaluarea calităţii acestora. Produsele proaste pot avea publicitate bună şi invers, la fel cum produsele bune pot avea publicitate bună. Anterior, IPN a analizat publicitatea electorală a Partidului Democrat, material publicat în data de 6 noiembrie, a Partidului Popular-Creştin Democrat, publicat în data de 7 noiembrie, a Partidului Liberal Democrat, publicat în data de 10 noiembrie, şi a Partidului Liberal Reformator, publicat în data de 11 noiembrie.

Eugen Muravschi, IPN