_.png)
Protestul s-a dezumflat, energia protestatară a fost irosită pe crearea unui partid politic în frunte cu un lider, Andrei Năstase, „de mică anvergură, inconsistent, orgolios şi lipsit de gândire strategică”. Astfel a caracterizat acţiunea de protest din 24 aprilie, sociologul şi activistul civic Vitalie Sprânceană, pe pagina sa de internet – platzforma.md, citată de IPN.
În materialul „Despre nişte proteste care nu schimbă nimic”, sociologul scrie că regimul oligarhic e mai stabil decât oricând. „Plahotniuc sau oricare o fi numele clanului ce deţine pârghiile politico-economice, e mai puternic decât în orice moment al istoriei. Pe de o parte, controlează în mod unilateral Parlamentul, Guvernul şi justiţia. Pe de altă parte, acolo unde nu controlează direct – primăria municipiului Chişinău, de exemplu – acesta controlează prin aliaţi. Mai important decât asta este însă faptul că regimul are o opoziţie foarte convenabilă, previzibilă şi lipsită de originalitate. Ceea ce o face slabă şi ineficientă”, scrie Vitalie Sprânceană.
Activistul opinează că la dreapta, Partidul/Platforma DA, prin faptul că nu are viziune, program de guvernare, idei şi un proiect de ţară coerent, nu poate să opună rezistenţă serioasă şi nici să se constituie ca o a „treia cale”. „Mai mult, prin faptul că a împotmolit protestul politic în „matinee patriotice nesfârşite”, însoţite de lungi marşuri fără noimă prin oraş, Partidul DA chiar a făcut un serviciu guvernării prin faptul că a ajutat-o să adune laolaltă, să controleze şi să „răcească” energia protestară”, scrie sociologul.
Vitalie Sprânceană mai spune că la stânga, Igor Dodon a făcut un fel de pact cu regimul, cel puţin până în toamnă, când vor fi alegerile prezidenţiale pe care Dodon crede că le va câştiga. „Motivaţia „religioasă” de a nu ieşi la protest pe 24 aprilie că ar fi vorba de sărbătoarea Floriilor, va trebui să fie dovedită pe 9 mai, când e şi Marşul Victoriei, sărbătoare definitorie pentru partidele ce se hrănesc din nostalgiile sovietice, dar şi sărbătoarea creştină Paştele Blajinilor. Usatîi e mult prea imprevizibil pentru a conta ca opoziţie pe termen lung. Chiar dacă, pe distanţe scurte, e interesant şi original”, remarcă Vitalie Sprânceană.
Sociologul încheie materialul prin a menţiona că e nevoie de creativitate politică, mobilizare de jos şi în regiuni, forme noi de participare politică, mişcări fără lideri, dezbateri şi idei noi.
