„Succesul Republicii Moldova, dar și al președintei Maia Sandu, precum și al partidelor ce își doresc transformări structurale, depinde de câteva priorități mai puțin vizibile opiniei publice. Acestea derivă nu atât din prerogativele constituționale ale Președintelui, ci din încrederea fără precedent acordată de cetățeni printr-un vot masiv unui lider care pledează pentru și întruchipează schimbare drastică a felului în care are loc actul guvernării.”
---------

În mod evident, fiecare dintre cei 943 006 de votanți ai Maiei Sandu are propriile așteptări de la Președinta nou aleasă. La fel de evident este faptul că nici concurenții electorali, nici alegătorii nu își croiesc așteptările în funcție de prerogativele constituționale ce îi revin președintelui. Dacă e să judecăm după promisiunile electorale ale candidatului care a câștigat scrutinul din noiembrie 2020, înțelegem că așteptările oamenilor sunt enorme. Totodată, dacă e să ne uităm mai atent la felul în care acestea sunt manifestate public, pentru prima dată observăm o înțelegere din partea societății a faptului că realizarea promisiunilor nu va fi deloc ușoară și o acceptare a faptului că există extrem de multe rezistențe.

Criza politică și situația exotică în care a ajuns parlamentarismul din Republica Moldova ne face să căutăm lucruri ce ar putea scăpa ușor de atenția unei dezbateri publice, dar și să ne punem întrebări la care răspunsul e mai greu de formulat: Cât de mare ar fi rezistența la transformări și cum se manifestă ea, dacă în 30 de ani de edificare a unui stat independent nu am reușit să generăm mai multă ordine, justiție și bunăstare?!; De ce, odată cu trecerea anilor, crește volumul fraudei cu bani publici, fără o reacție pertinentă a statului în această privință?!; Cine sunt adevărații beneficiari ai sistemului democratic din Republica Moldova - cetățenii sau “anumite” elite?!

Pornind de la aceste întrebări, mandatul noului șef de stat devine mult mai complex decât o simplă transpunere în practică a promisiunilor electorale. Astfel, succesul Republicii Moldova, dar și al președintei Maia Sandu, precum și al partidelor ce își doresc transformări structurale, depinde de câteva priorități mai puțin vizibile opiniei publice. Acestea derivă nu atât din prerogativele constituționale ale Președintelui, ci din încrederea fără precedent acordată de cetățeni printr-un vot masiv unui lider care pledează pentru și întruchipează schimbare drastică a felului în care are loc actul guvernării.

Administrarea rezistențelor la schimbare

Dacă ne uităm la anatomia proceselor politice și administrative din Republica Moldova, observăm o dualitate halucinantă. Pe de o parte, avem mulți oameni buni în instituțiile de forță, administrație, justiție, politică, în domeniul afacerilor; cetățeni care știu să taxeze, să protesteze, să discearnă adevărul de minciună. Cei buni sunt, cu siguranță, în majoritate. Iar, pe de altă parte, în fiecare domeniu, în fiecare instituție, minister, departament, instanță, avem “cetățeni ingenioși” și extrem de abili, care vor jongla cu drepturi, legi, inamovibilități, judecăți, arbitraje și curți - pe scurt, care vor rezista în fel și chip la orice tentativă de a schimba starea de lucruri în țara noastră. O minoritate extrem de profesionistă care știe cum să argumenteze legal, constituțional, moral și instituțional de ce totul trebuie să treneze, de ce hoția e mai legitimă decât ordinea, de ce pedeapsa e imposibilă, iar averile furate sunt protejate.

De ce dreptul statului de a-i fi păzită proprietatea pălește în fața “cetățenilor ingenioși” care s-au pricopsit cu bunuri publice?. Anume această minoritate împrăștiată prin fiecare instituție de stat, constituie brâul de rezistență la schimbare sau, în cel mai bun caz, veriga care face din orice reformă un eșec așezat frumos pe hârtie. Minoritatea rezistentă la schimbare reușește prin faptul că este bine organizată și solidară, folosindu-se mult mai abil și pervers chiar de drepturi decât majoritatea dintre noi. Asta pentru că au ce pierde și, prin urmare, luptă crâncen pentru orice milimetru de teren – nu cedează ușor, deoarece renunțarea la statutul lor înseamnă renunțarea la rentă. Or, statul este o afacere destul de profitabilă pentru această fâșie a societății.

Prin ce sunt slabi cei buni?! Ei nu sunt conectați și conduși (fiecare stă în propria găoace), sunt mai timizi și ezitanți chiar. Simplu spus, în instituții sunt oameni buni, dar aceștia trebuie conectați unul cu altul, ei au nevoie de un lider care, în pofida riscurilor, îi va investi cu încredere. Încrederea pentru ei înseamnă curaj. În această ordine de idei, una din prioritățile “nevăzute” ale președintei Sandu este să identifice și să creeze poduri între cei care se află în instituții, agenții și ministere și vor transformări, dar sunt izolați și marginalizați. Sigur, este extrem de riscant să mizezi pe cineva care nu a reușit să demonstreze că poate lupta, că încrederea îi poate fi încredințată, dar acest lucru este absolut necesar. E similar strângerii rândurilor în oaste. Or, probleme sunt multe și e nevoie de oșteni.

Diagnoză, apoi tratament anti-corupție

Redefinirea modului în care se desfășoară luptă cu corupția în Republica Moldova este un fir roșu în cariera politică a Maiei Sandu. Acum acest lucru ține și de așteptările oamenilor de la mandatul ei de șefă a statului, fapt ce implică un risc. Or, un politician, deputat sau ministru, chiar și președinte, stricto sensu are cele mai puține atribuții în lupta împotriva corupției. Însă un președinte împuternicit cu un vot popular pe cât de masiv, pe atât de disperat din cauza situației din țară, trebuie și poate să creeze presiuni, să primeze în lupta oamenilor cu injustiția și lipsa de echitate. Primul lucru de la care ar trebui de pornit este o diagnoză corectă.

Atât comunitatea de experți, dar și opinia publică consideră corupția principala cauză a subdezvoltării, a sărăciei, migrației și stagnării Republicii Moldova. Acest lucru este parțial adevărat - corupția afectează toate domeniile vieții și ne face mai săraci, dar nu este cauza tuturor relelor, ci mai degrabă un produs al unei probleme mai mari, și anume “răpirea” sistemului democratic de către rețelele cleptocrate. Deși într-o formă deficientă, Moldova este o democrație, în care există legi, drepturi și instituții abilitate cu protecția acestora. Problema însă este că, așa-zisele elite cleptocrate, deseori contopite cu politicul și administrația statului, acei cetățenii isteți care știu cum să facă bani preponderent prin scheme cu statul, au excelat în cei 30 de ani de independență. Corupția, injustiția, capturarea periodică a instituțiilor, sunt doar efecte ale “împuternicirii” din partea cetățenilor ca ei să ajungă principalii beneficiari ai sistemului democratic. Stoparea “răpirii” sistemului democratic de către “elitele ingenioase” se face prin reclădirea din temelie a instituțiilor, dacă nu cu orice preț, atunci cu un preț peste așteptări. Într-o țară în care aproape orice crimă poate fi tolerată, iar cei certați cu legea fac legea în Parlament, țin predici în studiouri TV și dau sfaturi Procuraturii, soluțiile nu pot fi nici ușoare, nici elegante.

Un pas important în efortul de a restabili ordinea și de declanșa o veritabilă luptă cu corupția este diagnoza, prin răspunsul la întrebările: (1) care sunt domeniile ce afectează cel mai grav sistemul democratic și statul? și (2) care “capete” ale acestui fenomen alimentează nu doar elitele, dar și rezistența la schimbare a sistemului? În funcție de răspunsul la aceste întrebări, urmează să fie stabilită ținta presiunilor cetățenilor și a președintelui. Să lupți cu toată corupția din Moldova înseamnă să lupți cu morile de vânt. Iată de ce, se impune o nouă prioritate, mai puțin vizibilă, dar determinantă pentru mandatul președintei – lupta pentru integritate politică.

Lupta pentru integritate politică

O realizare recunoscută, inclusiv de rivali (fie și neoficial), este că, prin activitatea sa politică, Maia Sandu a demonstrat nu doar faptul că politica integră este posibilă în Moldova, dar și faptul că aceasta îți asigură victoria. Construcție de partid, finanțare politică transparentă, tehnologiile noi și sănătoase de colectare de fonduri – toate acestea pot fi considerate premise pentru succes. Nu este doar un triumf personal sau de echipă, este și o realizare a țării, or, integritatea politică trebuie să fie una din țintele prioritare pentru lupta politică de zi cu zi, desfășurată de președintă și partidele politice pro-europene. În orice zi, corupția politică, finanțarea ilegală, manipularea și ipocrizia, trebuie să fie ținta unei bătălii politice acerbe, a concurenței și interacțiunii dintre diferite instituții ale statului.

Să finanțezi proiecte politice ca să acoperi ilegalități sau să faci afaceri cu statul trebuie să devină cel puțin incomod și greu accesibil, iar, în cele din urmă, costisitor, inoportun și periculos. Pentru a realiza acest deziderat, bătăliile trebuie duse în fiece zi, cu toate mijloacele disponibile și la vedere. În timpul pandemiei și a crizelor aferente, cetățenii au început să sesizeze mult mai bine legătura directă dintre politica coruptă și sărăcie.

Indiferent de scenarii – fie că vom avea alegeri parlamentare anticipate, fie că va fi învestit un cabinet fără o susținere constantă, de o majoritate încropită conjunctural și ghidată de rea-intenție -, felul în care un actor politic face politică, prevenirea accesului la finanțări ascunse în afară în zone gri, combaterea schemelor de corupție și furt trebuie să fie teme pe care cetățenii să le audă cât mai des și un subiect constant al agendei anti-corupție a instituției prezidențiale.
---------

Vadim Pistrinciuc este Director Executiv al Institutului pentru Inițiative Strategice (IPIS) și doctor în sociologie de la Universitatea de Stat din Moldova.

---------
Acest Comentariu a fost elaborat în cadrul proiectului „Poduri de legătură cu UE: Securizarea procesului de europenizare al Republicii Moldova”, implementat cu suportul Fundației Soros-Moldova, precum și în rezultatul unui parteneriat IPRE cu IPN în cadrul proiectului „Noi și Europa” susținut de Fundația Konrad Adenauer în Republica Moldova. Viziunile exprimate le aparțin autorilor și nu reflectă viziunile Fundației Soros-Moldova, KAS sau IPN.