 |
|
| Dionis Cenuşa | |
În Europa se conturează premisele pentru un „Act Magnitsky” extins, ce ar prevedea un mecanism de sancționare a oficialilor non-europeni acuzați de violarea drepturilor omului în statele lumii ale căror sisteme judiciare sunt controlabile politic și respectiv produc impunitate. Pornit inițial de la cauza lui Serghei Magnitsky, avocat și avertizor rus, decedat nouă ani în urmă în arest preventiv în Rusia (noiembrie 2009), Actul Magnitsky a devenit un document cu efecte juridice în SUA începând cu decembrie 2012 și s-a extins peste alte cazuri de încălcare flagrantă a drepturilor omului, generate de autoritățile ruse, în particular, cele din regiunea cecenă. Aproximativ 50 de oficiali ruși figurează pe lista sancțiunilor individuale aplicate de către SUA, care prevede interdicții de călătorie și înghețarea bunurilor acestora. Inițiatorul Actului Magnitsky, Bill Browder, promovează intens ideea „europenizării” Actului, sprijinită de către Parlamentul European în 2014. În ultimii 4 ani, în interiorul UE, doar Letonia, Lituania și Estonia au adoptat legi care încorporează unele elemente ale Actului Magntistky, la care se mai adaugă și Marea Britanie, a cărei decizie a fost puternic influențată de otrăvirea cu substanță chimică („novichok”) în martie 2018, de către serviciile secrete ruse.
Pe 10 decembrie 2018, materializarea Actului Magnitsky la nivel european ar putea fi impulsionată de către Consiliul UE, dacă diplomația olandeză asigură unanimitate, care să ocolească prietenia guvernelor din Italia, Ungaria sau Grecia cu Rusia. În prezent, se vorbește despre 19 state UE deschise să pună bazele unui Act Magnitsky. O soluție incipientă, cu care a venit partea olandeză, pentru obținerea acestui consens a fost eliminarea numelui lui Serghei Magnitisky din text (IrishTimes, 7 Decembrie 2018). Astfel, pragmatismul olandez a intrat în contradicție cu principialitatea lui Bill Browder, care se poziționează contra eradicării numelui Magnitsky din eventuala legislație europeană. Or, alterarea memoriei despre crima comisă împotriva lui Magnitsky corespunde cu agenda regimului lui Vladimir Putin (EuObserver, 12 Noiembrie 2018). Chiar dacă o asemenea legislație va fi adoptată, UE va fi nevoită să ia în calcul o serie de aspecte, despre care experții europeni au avertizat pe parcursul anului (ECFR, 19 Iulie 2018). Primo, este necesară completarea mecanismului actual de sancționare cu un instrument nou, țintit pe persoanele implicate în violarea drepturilor omului și nu pe țările lor de origine. Segundo, UE va trebui să stabilească criterii foarte riguroase pentru un eventual Act Magnitsky, cu scopul de a evita procese de judecată sau de a le câștiga în eventualitatea contestării sancțiunilor la Curtea de Justiție a UE, în special pe cazurile de înghețare a bunurilor. Tertio, partea europeană urmează să-și asume riscul unei reciprocități și, respectiv, contra-sancțiuni introduse de regimurilor țărilor ale căror cetățeni vor nimeri în „lista neagră” a UE.
Demersul privind integrarea „Actului Magnitsky” în legislația moldovenească a venit din partea opoziției parlamentare, la propunerea societății civile, în luna iulie 2018. Autorii acestei inițiative au pus în prim plan fenomenele corupției și spălării banilor, pe lângă sancționarea făptașilor de crime în domeniul drepturilor omului la nivel global. În pofida faptului că guvernarea de la Chișinău a susținut anterior acțiuni cu tentă anti-rusească (legea anti-propagandă în decembrie 2017, rezoluția de la ONU împotriva forțelor militare ruse din regiunea transnistreană, în iunie 2018 etc.), propunerea legislativă privind Actul Magnitsky a fost respinsă. Nu a contat nici faptul că Actul Magnitsky deja este aplicat în SUA, la care Partidul Democratic face referință în politica sa externă. Un asemenea act ar face Moldova prima țară din Parteneriatul Estic care să adere la campania globală de semnalare și pedepsire a oficialilor străini vinovați de subminarea drepturilor omului. Deja izolată în dialogul cu UE, guvernarea și-ar fi îngustat spațiul de manevră în raport cu țările unde drepturile omului sunt în regres, precum Turcia, de unde sunt așteptate investiții sau legitimitate externă. În general, răspândirea mecanismelor de sancțiuni individuale displace guvernelor ce deteriorează în mod conștient statul de drept, după cum se întâmplă în Moldova.
Ce beneficii ar avea un Act Magnitsky European?
Mecanismul de sancțiuni individuale, precum Actul Magnitsky, ar avea o conotație politică puternică, mai ales înainte de alegerile din Parlamentul European din mai 2019. Or, acest lucru reprezintă o necesitate pentru consolidarea imaginii UE de protector și promotor al drepturilor omului și statului drept în regiune și în lume. De asemenea, localizarea Actului Magnitsky în interiorul acquis-ului UE are capacitatea de a stimula migrația acestuia către alte state din regiune, atrase în preluarea legislației europeană, după cum o fac semnatarii Acordurilor de Asociere – Moldova, Ucraina și Georgia.
Asemenea Act poate antrena automat peste douăzeci de țări în operațiuni de identificare și penalizare a membrilor guvernelor străine, care degradează standardele drepturilor omului acasă cu sau fără scopul de a capitaliza beneficii materiale, deseori transferate în UE. Acest principiu va avansa regimul sancțiunilor individuale folosit până acum de către UE, orientat pe acțiunile ilegale ale unei țări, ulterior particularizat la nivel de oficialități naționale. Noul regim va prioritiza acțiunile individuale, neglijând aspectele legate de naționalitate.
În mod practic, doar interdicția de călătorie este insuficientă pentru a modifica deciziile oficialilor străini. Din acest punct de vedere, blocarea activelor posedate în țările UE este esențială pentru redresarea situației persoanelor, supuse abuzurilor exercitate de regimurile politice sau grupurile înguste ce controlează instituțiile de stat. Restricțiile date ar crea dificultăți pentru oficialii corupți din Rusia, Ucraina și alte jurisdicții naționale, implicați în comiterea unor atrocități ce lezează drepturile omului. Or, indiferent de posedarea pașapoartelor eliberate de Malta, Cipru sau alte state UE, Actul Magnistky European îi va persecuta, dacă nu prin interdicția de intrare pe teritoriu european, atunci prin înghețarea averilor lor.
Existența Actului Magnitsky în UE va expune unei răspunderi un număr mare de actori politici din vecinătatea europeană, obișnuiți să folosească justiția și instituțiile statului pentru a intimida mass-media sau activiștii civici. Un asemenea regim juridic alertează exponenții guvernelor din Parteneriatul Estic și dincolo, precum și din Nordul Africii și tot bazinul Mării Mediterane. Acest lucru ar putea viza atât oficiali ruși, vinovați de atacurile împotriva societății civile, autorități israeliene acuzate de distrugerea locuințelor palestiniene pe teritoriile ocupate (Parlamentul European, 11 Septembrie 2018) sau factorii de decizie din Azerbaijan care plasează în detenție criticii din societatea civilă. Totodată, se vor multiplica riscurile pentru regimurile oligarhice din Moldova, Ucraina și Georgia.
Diferența de priorități în Moldova: Lupta cu corupția sau apărarea drepturilor omului?
Tentativa de naționalizare a Actului Magnitsky reflectă trei particularități importante. Primul aspect denotă faptul că drepturile omului persistă în proiectul de lege propus de opoziție parlamentară în iulie 2018, alături de numele Magnitsky, pe care insistă Bill Browder în cazul UE. Astfel, modificările la legislația privind regimul străinilor și la cea privind prevenirea spălării banilor și activității teroriste numără 7 prevederi legate de încălcarea drepturilor omului și 6 privind actele de corupție. Varianta Actului Magnitsky propus pentru Moldova indică dorința de a combina protecția pentru drepturilor omului cu înăsprirea regulilor pentru oficialii corupți străini, activ implicați în tranzacții financiare ilegale.
A doua particularitate sugerează o prevalare a interesului pentru combaterea corupției și a spălării banilor, care au afectat sistemul bancar moldovenesc (cazul „laundramatului rusesc”, furtul din sistemul bancar). Or, partea justificativă a proiectului de lege pune accentul major pe tranzacțiile financiare ilegale cu utilizarea sistemului bancar și a zonelor offshore, inclusiv cu facilitarea actelor de corupție. La fel, scopul indicat pentru Actul Magnitsky moldovenesc vizează în mod prioritar „protecția sistemului financiar și bancar autohton”, după care urmează aplicarea restricțiilor pentru cei vinovați iarăși pentru acte de corupție și ulterior violarea drepturilor omului. Ordinea priorităților în textul proiectului de lege exprimă tensiunea care există între opoziția anti-guvernamentală, inclusiv societatea civilă critică, și regimul politic oligarhic, consolidat în jurul Partidului Democrat în perioada 2016-2018.
A treia particularitate esențială care explică amploarea suportului pentru un Act Magnitsky moldovenesc ține de decizia Partidului Democrat de a introduce mecanismul oferirii cetățeniilor moldovenești contra investițiilor străine, în vigoare din 2017, care a preceda „legalizarea capitalului” obținut pe căi dubioase, transpusă în lege în 2018. Prin urmare, adoptarea unui Act Magnitsky este văzută ca o modalitate de a preveni consecințele negative ale deciziilor adoptate de către guvernare, în domeniul naturalizării cetățenilor străini ale căror nume pot fi legate de acte de corupție și încălcarea drepturilor omului.
Revenire la Actul Magnitsky moldovenesc va depinde, pe de o parte, de compoziția viitoarei guvernări, formate în urma scrutinului parlamentar din februarie 2019. Pe de altă parte, intensitatea demersului pentru un asemenea Act ar putea fi determinat de progresul eforturilor de „europenizare” a regimului de sancțiuni individuale împotriva oficialilor străini care prejudiciază drepturile omului.
În loc de concluzii...
Actul Magnitsky pentru Moldova constituie atât o modalitate de a contracara efectele negative ale deciziilor guvernării (de ex., cetățenie contra investiții), cât și o formă de a înăspri legislația în domeniul combaterii spălării banilor, care a afectat sistemul bancar moldovenesc în anii trecuți. Totodată, un regim individual de sancțiuni ar crea un nou filtru pentru a distanța Moldova de interesele înguste, pentru care o țară cu stat de drept slab reprezintă o jurisdicție utilă.
Popularitatea Actului Magnitsky în Moldova și în alte țări semnatare ale Acordurilor de Asociere cu UE ar putea spori dacă acesta este convertit în parte componentă a acquis-ului european. Totodată, un eventual eșec al acestor eforturi ar fi binevenit pentru regimurile politice din proximitatea UE, implicate în violarea drepturilor omului. În orice format, un viitor Act Magnitsky în Moldova trebuie să fie concentrat pe drepturile omului, care să prevadă sancționarea persoanelor care comit asemenea ilegalități în regiunea transnistreană.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.