[ - Autorităţile moldovene sunt permanent criticate de forurile europene şi de ong pentru succesele mediocre în domeniul asigurării drepturilor omului. Care sunt principalele 3 probleme în acest domeniu?] - Principalele 3 probleme de drepturile omului, prin optica drepturior civile şi politice sunt: 1) prezenţa relelor tratamente şi a torturii în locurile de detenţie si în alte diverse forme institutionale de detentie; 2) nerespectarea dreptului la un proces corect şi echitabil; 3) lipsa independenţei mass-media publice şi reglementarea ineficientă a mass-media private. Relele tratamente şi condiţiile inumane sunt regretabil prezente în foarte multe locuri de executare a sancţiunilor penale, în locurile de detenţie preventivă, dar şi înn multe instituţii rezidenţiale sociale şi de tratament psihiatric pentru copii, adulti şi alte categorii vulnerabile ale societăţii. Aceasta se doterează faptului că politicile penale proponderent accentuează sancţionarea excesivă, politicile sociale şi de sănătate conţin forme excesive de instituţionalizare a persoanelor vulnerabile. Organizaţiile naţionale şi organismele internaţionale atestă o schimbare prea lentă în aceste domenii. Tortura în procesul de anchetă penală persistă ruşinos. Aceasta se demonstrează elocvent prin cazurile de constatare a incalcărilor de catre CEDO, informaţiile din partea instituţiilor si organizaţiilor specializate. Calitatea funcţionarii sistemului judecătoresc mai rămane o problemă în topul priorităţilor. Au fost realizate mai multe modificări şi schimbări instituţionale necesare fortificării independenţei sistemului judecătoresc, totodată, calitatea actului judiciar are multiple carenţe care generează cazurile la CEDO. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei constată progresul prea lent în asigurarea autonomiei redacţionale, transparenţei şi pluralităţii funcţionării Instituţiei Publice Naţionale a Audiovizualului „Teleradio-Moldova”. Activitatea, poziţiile, luările de atitudine ale grupurilor politice care nu se află la guvernare sunt reflectate într-o formă foarte redusă şi sumară. Cadrul regulator şi experienţa de activitate a Consiliului Coordinator al Audivizualului este legal insuficient de previzibilă în privinţa acordării licenţelor. [ - Cui aparţine sarcina de a ameliora situaţia în domeniul drepturilor omului în RM? Ong-urile specializiate şi-au epuizat resursele?] - Sarcina, incontestabil, aparţine, în primul rând, autorităţilor publice care, prin promovarea politicilor de calitate şi eficiente, ar garanta asigurarea drepturilor omului. Sarcina dată include neaparat întelegerea bună a cauzelor existentei problemelor, formularea politicilor bazate pe probe şi practici relevante care pot oferi soluţii eficiente în contextul societăţii noastre. Autorităţile deasemenea vor trebui sâ monitorizeze cât de bine şi în ce masură politicile produc rezultatele scontate. Capacităţile autorităţilor publice de a realiza sarcina dată este limitată, există multe constrîngeri legate de prezenţa deprinderilor necesare, resurselor şi tehnologiilor moderne pentru realizarea acestor funcţii. Organizaţiile specializate nu au sarcina aceasta directă, însă pot contribui considerabil pentru a promova respectarea drepturilor omului. Unele organizaţii sunt implicate în monitorizarea drepturilor omului, aducând la cunostinţa societăţii cazurile şi situaţiile alarmante. Alte organizaţii sunt implicate în procesul de căutare şi formulare a soluţiilor pentru situaţiile şi cazurile concrete de îincalcare a drepturilor omului. Ambele funcţii sunt foarte importante şi utile societăţii, în special dacă acţiunile urmăresc beneficiul şi interesul public şi nu doar acel departamental al instituţiei. Funcţia de căutare şi formulare a soluţiilor este cu atât mai importantă, cu cât autorităţile publice deseori nu deţin suficiente capacităţi necesare găsirii soluţiilor şi, în special, capacitati de implementare a acestora. [ - Cum apreciaţi prestaţia ombudsmanilor? Cât de eficient sunt utilizate resursele alocate pentru funcţionarea Centrului pentru Drepturile Omului în Moldova (CpDOM?)] - Componenţa nouă a CpDOM-ului încă nu s-a manifestat şi nu şi-a stabilit priorităţile, lipsa prestaţiei relevante, imaginei şi reputaţiei anterioare relevante pune anumite obstacole în manifestarea CpDOM-ului. Mandatul CpDOM-ului este restrâns la examinarea cazurilor, elaborării rapoartelor de constatare, sesizării Curţii Constituţionale, dar şi la negociere şi convingere prin metode necoercitive în raport cu autorităţile publice. Mandatul CpDOM nu se suprapune cu funcţiile ministeriale de formulare a politicilor sau a agenţiilor şi instituţiilor publice responsabile de implementarea politicilor. Astfel, contribuţia CpDOM la respectarea drepturilor omului nu poate fi una exagerată. Doar din anul 2008, statele CpDOM-ului s-au mărit pană la 50 de persoane, anterior numărul personalului fiind insuficient de mic. Totodata, CpDOM ar trebui să consolideze considerabil funcţia de monitorizare şi analiză a situaţiilor şi cazurilor care contribuie la încălcarea drepturior omului. Rapoartele şi constatările CpDOM-ului pot folosi diverse surse adecvate şi corect coletatate de ONG-urile specializate, grupurile profesionale, etc. Rapoartele va rebui să conţină analiza în esenţă a problemelor reflectând cauzele instituţionale, de mentalitate, deprinderi, atitudini, aspectele economice si de altă natură. Constatările date pot servi temei pentru modificarea politicilor falimentare sau deficiente. O alta funcţie unică a CpDOM-ului este negocierea, informarea şi conlucrarea cu autorităţile publice relevante ăn vederea îmbunătăţirii prestaţiei acestora cu referire la drepturile omului. Privitor la Parlamentul RM, această funcţie nu se va limita doar la rapoartele anuale, dar va implica conlucrarea cu comisiile parlamentare specializate pentru a examina practica de respectare a drepturilor omului. Practic, neexplorată ramâne această funcţie cu referire la ministerele şi instituţiile publice centrale executive. Realizarea funcţiilor date va spori eficienţa utilizării resurselor publice alocate penru funcţionarea CpDOM-ului. [ - Cum aţi descrie evoluţia situaţiei în domeniul drepturilor omului în anul 2008, comparativ cu anii precedenţi?] - În ultimii 5 ani, Moldova a înregistrat anumite progrese în vederea adoptării politicilor în domeniul drepturilor omului. Progresele date sunt totuşi mai modeste în comparaţie cu rezultatele înregistrate de către ţările din Europa Centrală şi de Est. Adoptarea legislaţiei, în cele mai multe cazuri, nu se soldează cu adoptarea politicilor coerente şi sistematice pentru a pune în aplicare legislaţia adoptată. Astfel, deseori rezultatele sunt compromise sau rămân a fi pur formale, cu timpul efectul măsurilor date se erodează, dacă nu sunt susţinute de practică. Printre principalele dificultăţi şi obstacole se enumără capacităţile slabe ale Guvernului de a formula opţiunile eficiente ale politicilor şi a implementa politicile necesare în practică. Resursele disponibile din partea societăţii civile nu sunt valorificate sistematic, executivul abordează deseori formal consultarea şi implicarea prin participarea societăţii civile la procesul de elaborare a politicilor. Un alt obstacol important reprezintă prioritatea joasă în conştiinţa factorilor decizionali, inclusiv a politicienilor, a importanţei politicilor din domeniul drepturilor omului. Politicile cu privire la promovarea drepturilor omului nu sunt consistent interiorizate de forţele politice, principala forţa de generare a schimbării fiind înca presiunea din exterior în forma de obligaţiuni ale statului (în special obligaţiunile în baza Planului UE-RM) şi contribuţia societăţii civile specializate in aceasta privinta.