„Evenimentele politice din Moldova completează tendințele regionale din cadrul Parteneriatului Estic, unde după Armenia în 2018, au început să fie clătinate regimurile oligarhice din Ucraina și Georgia. Totuși, diminuarea influenței oligarhice trebuie să reprezinte un obiectiv permanent și exhaustiv și, în niciun caz, o acțiune temporară ce vizează un singur oligarh…”
---

Statele din vecinătatea estică a UE parcurg transformări democratice importante, ale căror ireversibilitate necesită verificare în timp. Atât în Ucraina, cât și în Moldova și Georgia, retorica anti-oligarhică reprezintă elementul dominant al schimbărilor politice. În Ucraina, nou-alesul președinte Volodymyr Zelensky a promis reînnoirea politicii ucrainene (Guardian, 22 Aprilie 2019), prin care se subînțelegea distanțarea actului de guvernare de influența oligarhilor, prezentă pe timpul și înainte de președinția lui Petr Poroșenko. Constituirea unei coaliții (geo)politice anti-oligarhice în Moldova a determinat abandonarea puterii de către Partidul Democrat. Demontarea vechiului regim oligarhic, subordonat lui Vladimir Plahotniuc, a devenit forța motrice a restructurării scenei politice (IPN, 17 Iunie 2019). Concomitent, în sudul Parteneriatului Estic, criza politică din Georgia pune presiuni enorme asupra sistemului oligarhic. Toleranța excesivă a guvernanților georgieni față de prezența politicului rusesc, urmată de reprimarea violentă a protestelor, au angrenat nemulțumirile societății civile și opoziției față de ocupația rusă și dependența deciziilor politice de planurile oligarhului Bidzina Ivanishvili (OC-media, 28 Iunie 2019).

Revolta politică împotriva oligarhilor este cauzată, pe de o parte, de expansiunea necontenită a influenței oligarhice din contul libertăților civile, politice și economice ale celorlalte părți ale „contractului social” – opoziție, mediu de afaceri, societate civilă, cetățeni. Iar, pe de altă parte, s-a intensificat condiționalitatea externă și dinamica cerințelor cetățenilor, prin folosirea rețelelor de socializare pentru supravegherea politică. Pe lângă aceasta, factorul geopolitic, de asemenea, a marcat profund, intenționat sau accidental, jocurile de putere din cele trei țări. Deschiderea UE față de reformele liberale a validat în mod automat pe candidații și forțele politice dedicate angajamentelor față de Acordul de Asociere. Implicarea Rusiei a variat în funcție de țară, context politic și pârghiile de influență disponibile.

În cazul Ucrainei, propaganda rusă a promovat activ candidatura lui Zelensky. Ca urmare, discursul despre necesitatea păcii cu Rusia (Radio Free Europe, 4 iunie 2019) a înlocuit eforturile direcționate spre consolidarea identității ucrainene și poziționarea intransigentă față de agresiunea Rusiei. Îndemnați de către decidenții ruși, Socialiștii din Moldova au creat o coaliție cu forțele pro-europene, care a contribuit la depășirea crizei politice și ulterioara înlăturare de la putere a oligarhului Vladimir Plahotniuc. Astfel, Rusia a reușit să elimine actorii politici, considerați drept motiv al degradării relațiilor moldo-ruse (Newsmaker, 24 Iunie 2019). Pe lângă faptul că a scos din ecuație o forță politică imprevizibilă și destructivă, Moscova a fertilizat terenul pentru ascensiunea forțelor politice pro-ruse în Moldova. Ambițiile rusești în Georgia depind de politica de normalizare a relațiilor ruso-georgiene, încurajată din 2013 când oligarhul Ivanishvili deținea funcția de premier (TASS, 8 August 2013). Din aceste considerente, impactul protestelor anti-rusești, deși constituie un aspect neplăcut pentru Rusia, ar putea genera beneficii neobservate la prima vedere. Or, cedările lui Ivanishvili legate de revenirea la votul proporțional și eliminarea oricărui prag electoral vor liberaliza accesul în legislativul georgian pentru toate partidele, inclusiv cele pro-ruse. Acest lucru ar putea fragmenta, destabiliza, slăbi și respectiv discredita parlamentul georgian.

Schimbări politice similare cu cele din Armenia

Transformările politice din cele trei țări asociate cu UE sunt mai puțin revoluționare decât cele observate în Armenia pe parcursul anului 2018, unde premierul Nikol Pashinyan a obținut majoritatea absolută în parlament (88 din 132 de mandate în total) și domină executivul. Cu toate acestea, dinamica politică din Ucraina, Moldova și Georgia pare să oglindească câteva secvențe din politica armeană recentă.

Din punct vedere strategic, premierul moldovean Maia Sandu alege să fortifice instituțiile pentru a diminua factorul rusesc (ZDG, 28 Iunie 2019). Intenția de a pune accent pe relații de cooperare economice cu Rusia, renunțând la orice tip de confruntare politică artificială, domină dispoziția generală în cadrul coaliției de guvernare de la Chișinău. Același tip de argumentare a fost propus de către Pashinyan, care prioritizează sporirea suveranității și independenței față de așa actori externi ca Rusia (Euronews, 8 Martie 2019). În ambele cazuri, sunt favorizate acțiunile de combatere a corupției și demontarea schemelor oligarhice, dar și intensificarea relațiilor cu UE, care pentru Moldova înseamnă recuperarea guvernării democratice și sprijinirea reformelor (RadioChisinau, 28 Iunie 2019).

Coagularea unei forțe politice pe linia puterii executive și legislative are loc în Ucraina. Președintele Zelensky tinde să creeze sprijin în legislativ prin intermediul formațiunii sale “Slujitorul Poporului”, care la anticipatele din 21 iulie 2019 (Radio Free Europe, 20 Iunie 2019) ar putea obține peste jumătate din cele 450 de mandate în Radă, cu circa 50% din voturi prognozate în sondaje (Unian, 14 Iunie 2019). Același efect a fost urmărit de premierul Pashynian, care a demisionat în octombrie 2018 pentru a declanșa alegeri, la care Blocul său “Pasul Meu” a obținut peste 70% din voturi (BBC, 10 Decembrie 2018).  

Obținerea cedărilor din partea guvernării prin intermediul protestelor este o caracteristică comună pentru Georgia și Armenia. Deși de o intensitate mai mică decât cele post-electorale din Armenia în 2018, protestele anti-guvernamentale din Georgia au demonstrat utilitate democratică. Inițial provocate de condamnarea factorului rusesc, protestele din iunie 2019 au forțat regimul lui Ivanishvili să accepte o retragere. Astfel, speakerul parlamentului Irakli Kobakhidze a demisionat (DW, 21 Iunie 2019), iar Ivanishvili a acceptat una din revendicările majore ale protestatarilor - reinstituirea votului proporțional pentru scrutinul din 2020, cu patru ani mai devreme decât propus anterior (OC-media, 24 Iunie 2019).

Avansarea democratică din Ucraina, Moldova și Georgia are încă un caracter temporar și trebuie să producă rezultate tangibile pentru a deveni începutul unei „primăveri anti-oligarhice” reale, profunde și de durată. În Moldova reformele au nevoie de sistematizare. Deoligarhizarea sistemului politic și economic trebuie să implice atât măsuri curative contra efectelor regimului lui Plahotniuc, cât și setarea unor mecanisme preventive puternice ce ar contracara oricare influențe oligarhice pe viitor. În Ucraina, Președintele Zelensky trebuie să renunțe la promovarea guvernării informale prin aranjamente dubioase cu oligarhii (Unian, 21 Iunie 2019). Din contra, preocuparea președintelui ucrainean și a viitoarei majorități parlamentare subordonate acestuia trebuie să devină întărirea instituțiilor și legilor împotriva ingerințelor oligarhice. În același timp, după reintroducerea votului proporțional și coborârea pragului electoral până la zero, opoziția politică și societatea civilă georgiană urmează să asigure că legislația electorală previne orice finanțare netransparentă a partidelor politice. În caz contrar, Ivanishvili își va menține în forță exponenții politici, iar legislativul georgian va fi penetrat de partide cu contabilitate și surse de finanțare dubioase, inclusiv din Rusia.

Schimbarea din Moldova - nu revoluție, ci deoligarhizare anti-Plahotniuc

Regimul politic condus de oligarhul Vladimir Plahotniuc este în continuă descompunere (IPN, 17 Iunie 2019), iar Partidul Democrat începe convertirea în partid „socialist de tip european” (NewsMaker, 29 Iunie 2019). Coaliția Socialiștilor cu blocul ACUM folosește autoritatea politică pentru a intensifica decuplarea instituțiilor de influențele anterioare ale Partidului Democrat (3 DCFTA, Iunie 2019). Premierul Maia Sandu, cu sprijinul majorității în Parlament, aplică o „lustrație” politică tactică cu scopul de a curăța sistemul de persoanele loiale regimului oligarhic și a-i înlocui cu persoane integre, pe bază de concurs deschis. Cu pași rapizi se încearcă deoligarhizarea și, totodată, depolitizarea instituțiilor care au manifestat cel mai mult sprijin instituțional și politic fostei guvernări.

În mod practic, se exercită presiune, în limitele acceptate de lege, pentru deschiderea instituțiilor și eliminarea exponenților defectuoși acolo unde au fost descoperite semne clare de subordonare decizională și facilitare a schemelor de corupție, din care a beneficiat pe verticală centrul oligarhic. Astfel, în doar două săptămâni de la preluarea puterii de către coaliția PSRM-ACUM, au demisionat toți judecătorii Curții Constituționale, directorul Centrului Anti-Corupție, șefia Inspectoratului General de Poliție, directorul Agenției Proprietăți Publice, șeful Serviciului de Informații și Securitate. Miza noii guvernări este să-l demită pe procurorul general, Eduard Harujen, al cărui mandat expiră în 2020, și care încă rezistă în fața presiunilor politice și publice (Europa Liberă, 19 Iunie 2019). O altă prioritate este schimbarea componenței Comisiei Electorale Centrale, în paralel cu modificarea legislației electorale pentru a reveni la votul proporțional, care face posibilă demiterea membrilor CEC de către Parlament fără decizia instanțelor de judecată (Europa Liberă, 18 Iunie 2019). Teoretic, eliberarea procuraturii și CEC-ului de exponenții vechi va permite conectarea instituțiilor la noua agenda politică, unde prevalează independența reală a instituțiilor.

Tranziția pașnică a puterii politice, fără proteste, și constituirea unei guvernări care îmbină în sine elemente de luptă politică, accente tehnocratice și actori apolitici, regenerează substanțial scena politică. Maia Sandu și Andrei Năstase se contrabalansează reciproc în Guvern, iar Socialiștii moderează zelul pro-reformă al Blocului ACUM în Parlament. Defectele guvernării anterioare impune executivul să amelioreze aspectele tehnice de guvernanță, chiar dacă este dominat puternic de instincte anti-Plahotniuc. Iar rivalitățile politice în interiorul Blocului ACUM și între Socialiști și ACUM sunt diluate de instalarea unor decidenți mai degrabă apolitici în circa 1/3 din ministere (Ministerul Finanțelor, Ministerul Economiei și Infrastructurii, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Ministerul Justiției). Procesul deoligarhizării a primit calificative premature de „revoluție”. În realitate, Moldova trece printr-o nouă redistribuție a puterii politice, care nu ar fi fost posibilă fără de concertul puterilor externe, iar în mod particular calculele strategice ale Rusiei. Persistența factorului extern a amânat emanciparea politică a cetățenilor moldoveni, care spre deosebire de Georgia, Ucraina sau Armenia, sunt puși pe plan secundar. Din aceste considerente, totul se rezumă la un transfer de putere și un proces de restabilire a funcționalității instituționale, și mai puțin la o revoluție, în mod expres și deschis solicitată de către public.

Coaliția PSRM-ACUM este într-o fază delicată de exercitare a puterii politice, deoarece este animată preponderent de antipatia față de oligarhul Vladimir Plahotniuc. Cât mai devreme posibil, deoligarhizarea derulată în prezent trebuie transformată într-un mecanism permanent de protecție a instituțiilor împotriva oricăror ingerințe oligarhice.

În loc de concluzii...

Tranziția pașnică a puterii în Moldova nu reprezintă nici pe departe o manifestare revoluționară de jos în sus, ci mai degrabă o consecință drastică, deși firească, a izolării externe a oligarhului Vladimir Plahotniuc. Procesele inițiate de către noua guvernare urmăresc atât înlăturarea influențelor informale asupra instituțiilor de stat, cât și repararea erorilor de guvernare comise de către guvernarea precedentă.

Evenimentele politice din Moldova completează tendințele regionale din cadrul Parteneriatului Estic, unde, după Armenia în 2018, au fost clătinate regimurile oligarhice din Ucraina și Georgia. Totuși, diminuarea influenței oligarhice trebuie să reprezinte un obiectiv permanent și exhaustiv și, în niciun caz, o acțiune temporară ce vizează un singur oligarh.

În fine, pe lângă eliberarea instituțiilor de sub influențe oligarhice, acestea trebuie reformate și populate cu personal integru și apolitic, pentru a înfrunta cu succes influențele politice de orice tip și culoare. Schimbările esențiale, de sistem, trebuie realizate cât mai repede, dar neapărat în stil transparent și participativ, pentru a beneficia la maxim de perioada calmă în conviețuirea atipică între Socialiști și componentele ACUM.

Dionis Cenușa