La sfârşitul lunii trecute au fost mediatizate pe larg mai multe declaraţii şi acţiuni ale conducerii de vârf a ţării cu referire la activitatea organelor de control. Preşedintele Vladimir Voronin, a solicitat Guvernului elaborarea şi realizarea unui plan de acţiuni de ordin legislativ şi instituţional în vederea reorganizării în regim de urgenţă a sistemului organelor de control. El a menţionat oportunitatea reevaluării şi reorganizării celor 61 de structuri de stat abilitate cu funcţii de control şi supraveghere în vederea lichidării, comasării sau reorganizării acestora, în funcţie de importanţa şi necesitatea subdiviziunilor în cauză. În regim de urgenţă, Guvernul a adoptat o hotărâre potrivit căreia personalul mai multor autorităţi ale administraţiei publice centrale, abilitate cu funcţii de control, va fi redus cu 10 la sută. Hotărârea vizează personalul Ministerului Afacerilor Interne, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Inspectoratului în construcţii, Serviciului Standardizare şi Metrologie, Inspectoratului Fiscal, Inspectoratului Ecologic. Procuraturii Generale şi Curţii de Conturi, care nu se află în subordinea Guvernului, li s-a recomandat efectuarea unei analize privind posibilitatea reducerii în aceeaşi proporţie a personalului. Şi Vladimir Voronin, şi Vasile Tarlev au formulat critici dure la adresa organelor cu funcţii de control recunoscând tranşant că există problema controalelor abuzive şi ineficiente la care sunt supuşi agenţii economici. Şeful statului a invocat exemplul unei societăţi pe acţiuni pe care a vizitat-o recent şi care pe parcursul ultimilor 2 ani a fost verificată de 14 ori. De la începutul anului curent, aceasta a fost controlată de 13 ori. Potrivit autorităţilor, o parte din motivele actualei stări de lucruri ţine de numărul prea mare atât al organelor de control, cît şi al angajaţilor acestora, ceea ce serveşte drept motiv pentru efectuarea multiplelor controale exagerate. Experţii în domeniu afirmă, însă, că lucrurile trebuie privite mult mai profund şi acţiunile trebuie înfăptuite mult mai complex, dacă se urmăreşte cu adevărat îmbunătăţirea de facto a situaţiei. [Analistul Igor Guţan] consideră necesară respectarea a cel puţin două condiţii importante în acest sens: schimbarea atitudinii statului în raport cu agenţii economici, precum şi eliminarea dublării funcţiilor de control, caracteristică situaţiei actuale. [Agenţii economici sunt înscrişi în lista infractorilor înainte de naştere] S-ar putea să ştie ce spun conducătorii statului cînd afirmă că mai multe cazuri de abuzuri şi ilegalităţi comise de colaboratorii organelor de control demonstrează ineficienţa sistemului existent al structurilor din domeniu, care „generează dublări de funcţii şi corupţie”. Tot adevărat pare să fie că „excesul de zel manifestat de organele de control indică asupra unor interese care n-au nimic în comun cu atribuţiile de serviciu ale instituţiilor vizate”. Dar şi organele de control, şi angajaţii acestora nu fac altceva decât să reflecte atitudinea statului faţă de sfera afacerilor. De exemplu, se ştie că o serie de conducători ai autorităţilor de control îşi silesc angajaţii să efectueze un număr cât mai mare de controale, deoarece în Republica Moldova, amenzile sunt incluse ca articol în structura Bugetului de Stat. Aceasta înseamnă nu altceva, decât faptul că statul deja cunoaşte suma amenzilor care urmează a fi încasate. Practic, agenţii economici, dar şi persoanele private, sunt consideraţi vinovaţi de săvârşirea unei contravenţii deja la momentul adoptării Legii bugetului. Pentru anul 2007 în Bugetul de Stat sunt planificate amenzi în mărime de 86 milioane lei, iar pentru anul 2006 – circa 92 milioane, cea mai mare parte a acestora fiind încasată de la întreprinzători. În practică aceasta înseamnă prezumţia vinovăţiei, legiferată la cel mai înalt nivel. [Numărul exagerat de controale ca rezultat al dublărilor de competenţe] La moment, businessul, într-adevăr, percepe controlul excesiv din partea statului în calitate de una dintre cele mai mari probleme cu care i-i dat să se confrunte în Republica Moldova, spune Igor Guţan. Formele controlului de stat sunt diverse, începând cu controalele planificate şi inopinate, lista fiind încheiată de verificările în procesul de eliberare a permisiunilor, certificatelor, autorizaţiilor, licenţelor şi multiplelor coordonări pentru diferite activităţi. Studiul ”Costul Reglementării Afacerii” atestă în medie 24,1 de controale în anul 2006 şi 21,8 - în anul 2007 la întreprinderile la care au fost efectuate inspecţii. Media pe ţară a constituit 8,7 controale în anul 2006 şi 10,3 - în 2005. Conform aceluiaşi studiu, cele mai multe controale efectuează Inspectoratul Fiscal, Departamentul Situaţiilor Excepţionale (Serviciul de Pompieri), Serviciul Sanitaro-epidemiologic de Stat şi Poliţia. Potrivit lui Igor Guţan, numărul mare al controalelor este generat nu atât de numărul mare al personalului autorităţilor publice, cât de numeroasele dublări de competenţe ale acestora şi lipsa unor reguli clare în privinţa modului de efectuare a controalelor. Pe parcursul anilor, diferite autorităţi ale administraţiei publice centrale şi structurile subordonate acestora şi-au atribuit fie prin hotărâri de Guvern, fie prin legile pe care le-au elaborat diverse competenţe, fără să ţină cont că funcţii similare sunt realizate şi de alte autorităţi sau fără a dispune de capacitatea de a le realiza. La moment, există dublări de competenţe între Procuratură şi Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, între acesta din urmă, poliţie şi Inspectoratul Fiscal, între poliţie şi Inspecţia de Stat în Construcţii sau Centrele Raionale (municipale) de Medicină Preventivă, între procuratură şi poliţie. În totalitate, în Republica Moldova există în jur de 60 de autorităţi publice şi întreprinderi de stat asimilate autorităţilor publice care, direct sau indirect, efectuează controale asupra întreprinzătorilor. [Câte şanse şi voinţă politică există de a schimba lucrurile?] Poate fi înţeleasă îngrijorarea autorităţilor statului în privinţa organelor de control şi dorinţa de ale reorganiza. Igor Guţan consideră, însă, că şansele de realizare a intenţiilor nu sunt atât de mari, în special în regim de urgenţă. Anterior, s-au făcut mai multe tentative de lichidare, comasare a organelor de control sau de redefinire a funcţiilor acestora, atât în procesul de implementare a Reformei Regulatorii cât şi a Reformei Administraţiei Publice Centrale, dar, practic, fără succes. Orice iniţiativă în acest sens a întâlnit şi continuă să întâlnească o rezistenţă dură din partea reprezentanţilor organelor de control. Împotrivirea este mare în special, atunci când se pune problema eliminării de licenţe, autorizaţii, etc. numărul cărora la moment depăşeşte cifra de o mie. Spre exemplu, doar pentru a realiza o construcţie în municipiul Chişinău, investitorul trebuie să adune în jur de 35 de documente, a căror obţinere poate să dureze cel puţin un an şi jumătate pentru omul de rând. Inclusiv din aceste motive, dar nu numai, au eşuat mai multe tentative de a soluţiona problema. De fapt, guvernarea actuală este la cea de a treia încercare… [Primele două încercări nereuşite] În anul 2004, Guvernul a încercat să soluţioneze problema controalelor efectuate asupra întreprinzătorilor prin adoptarea Hotărârii nr. 862 privind perfecţionarea sistemului de control de stat specializat. Hotărârea, care, de altfel, continuă să fie în vigoare, prevede că numărul controalelor care pot fi efectuate, urmează să fie redus, practic, la cel mult două pe an. Mai mult decât atât, controalele inopinate pot fi permise de către organul de control doar în următoarele cazuri: - în cazul în care la agentul economic sau în regiunea amplasării acestuia au apărut situaţii excepţionale cu caracter natural sau tehnogen, care ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei; - în cazul în care factorii de decizie ai organului de control dispun de informaţii veridice, obţinute în cadrul activităţii de supraveghere, care le permite să considere că acţiunile agentului economic întrunesc elementele unei infracţiuni sau ale unei contravenţii administrative; - în cazul în care există cerinţe obligatorii de efectuare a controlului cu o periodicitate mai mică de un an asupra respectării procesului tehnologic de producţie la anumite etape ale acestuia; - în cazul în care efectuarea controlului este solicitat de organele de drept. Până atunci, Guvernul mai făcuseră o tentativă, adoptând Hotărârea nr. 395 din 1 aprilie 2003, privind reglementarea controalelor. În conformitate cu prevederile punctului 1 din această Hotărâre, organele de control sunt în drept să efectueze controlul asupra activităţii întreprinderilor: - cel mult o singură dată pe parcursul a doi ani calendaristici, pentru a verifica rezultatele activităţii economico-financiare; - cel mult o singură dată pe parcursul unui an calendaristic, pentru a verifica respectarea de către întreprinderile producătoare de mărfuri a normelor şi condiţiilor tehnice, tehnologice, igienice, sanitare, de organizare a muncii şi de alt ordin. La moment, s-a ajuns la situaţia când ambele hotărâri nu se respectă şi, practic, nici nu au fost respectate de la momentul adoptării. Cauzele nefuncţionării prevederilor actelor normative din domeniu sunt necunoaşterea prevederilor legale de către întreprinzători, nerespectarea acestora de către reprezentanţii organelor de control, dar şi includerea anterioară a amenzilor în Legea bugetului de Stat. Aceasta în timp ce principiul Prezumţia nevinovăţiei face parte din arsenalul obligatoriu al unui stat democratic. [Soluţii nepotrivite şi soluţii formulate demult] Ţinând cont de cota fixată de 10%, cele mai mari reduceri urmează să fie operate în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, peste 1800 de unităţi, iar în total pe autorităţile publice vizate - în jur de 2500 unităţi. Igor Guţan afirmă însă că reducerile nu vor soluţiona problema. Mai întâi pentru că rata de 10% pare a fi una arbitrară. Mai apoi, pentru că numărul reducerilor nici nu va atinge cota de 10%, deoarece, în realitate vor fi reduse, în primul rând, sau doar, posturile vacante. Aceasta nu înseamnă că reducerile nu sunt necesare. Însă ele, ca şi oricare alte soluţii pentru problema controalelor, urmează a fi argumentate şi bazate pe rezultatele unor studii complexe. Încă la sfârşitul anului trecut, Guvernului i-au fost prezentate rapoartele etapei a doua a analizei funcţionale, efectuate în cadrul Reformei Administraţiei Publice Centrale. Ceea ce înseamnă că unele soluţii menite să schimbe situaţia deja există şi Guvernul le are la dispoziţie. Expertul afirmă că şi reorganizarea organelor de control în regim de urgenţă nu are prea multe şanse. Guvernul nu va putea efectua o asemenea reorganizare, atât din cauza programului încărcat, cât şi din lipsa experienţei necesare. Propunerile de reorganizare ar urma să vină nu din partea reprezentanţilor organelor de control, ci din partea unor experţi independenţi pentru a putea exclude conflictele de interese. Guvernul ar urma să pună accentul nu doar pe lichidarea sau reorganizarea organelor de control şi redefinirea funcţiilor acestora, dar şi pe înfiinţarea de parteneriate publice-private în domeniul respectiv. Acest fapt ar determina, în primul rând, reducerea cheltuielilor bugetare, dar şi creşterea salariilor personalului. [Context general] Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, la sfârşitul anului 2006, în administraţia publică erau angajate 57.600 persoane ceea ce constituie o unitate la 58 de locuitori. În opinia experţilor, o asemenea cifră este exagerată pentru o ţară atât de mică cum este Republica Moldova, situaţie la care în multe cazuri se adaugă şi lipsa de eficienţă în activitatea autorităţilor publice. Republica Moldova are nevoie deja de mai mulţi ani de o reformă a administraţiei publice centrale care, deşi a fost lansată în anul 2005, se derulează lent. La moment, există şi structuri la nivel central, necesitatea existenţei cărora ridică mai multe semne de întrebare. [În loc de epilog] Oamenii păţiţi se întreabă, dacă actuala reformă a organelor de control este iniţiată pentru a fi realizată sau constituie un îndemn pentru acestea să fie şi mai ascultătoare?