 |
|
| Dionis Cenuşa | |
În Moldova a demarat campania electorală pentru alegerile prezidențiale, programate pentru 30 octombrie 2016. Reprezentanții actualei guvernări apelează la mesaje geopolitice, proiectând o situație apocaliptică pentru parcursul european al țării în cazul victoriei candidatului pro-rus. Calculul acestora rezultă din faptul că circa jumătate din electorat simte afinități cu vectorul european și, de aceea, ar putea fi mobilizat mai ușor pentru a propulsa candidatul guvernării.
În paralel, candidatul pro-rus propune echilibrarea politicii externe, prin dezvoltarea unui dialog strategic cu Rusia. Deși acesta promite revizuirea anumitor aspecte ce țin de noul cadru bilateral UE-Moldova (în domeniul comerțului, legislația în domeniul nediscriminării etc.), el demonstrează o abordare mai degrabă moderată față de UE. Însă caracterul moderat poate fi o decizie temporară și de natură electorală, derivată din specificul multivectorial al populației (până la 30% oscilează între UE și Rusia), fără a reflecta agenda reală pe termen lung a candidatului pro-rus vizavi de integrarea europeană.
Ceilalți candidați la prezidențiale, în particular liderii noilor partide formate pe fundalul protestelor anti-guvernamentale și anti-corupție (Partidul Acțiune și Solidaritate și Platforma “Dreptate și Adevăr”), difuzează un număr redus de mesaje geopolitice. Retorica lor electorală însă se axează pe necesitatea urgentă a reformelor, ceea ce îi asociază indirect cu procesul de integrare europeană. Mai mult ca atât, aceștia comunică intens cu capitalele europene, în particular cu actorii politici de la Bruxelles, ceea ce la fel îi plasează în categoria pro-occidentală a politicienilor moldoveni.
Separarea mesajelor geopolitice
Exploatarea relației cu UE este observată în mod special la principalul partid de guvernământ - Partidul Democrat din Moldova. Aparent, există o separare conștientă a mesajului pro-UE al democraților de cel pro-unionism puternic accentuat de Partidului Liberal, partenerul mic al PDM-ului în actuala coaliție de guvernare. Deși anterior liberalii foloseau în exces simbolica europeană (drapelul UE), la actualele prezidențiale aceștia s-au concentrat pe dimensiunea unionistă a electoratului, abandonând practic discursul pro-UE.
Pe de o parte, democrații și liberalii intenționează să rupă din electoratul indecis care simpatizează UE sau cel care ar putea fi captivat de ideea unirii cu România. Pe de altă parte, accidental sau nu, dar prin separarea mesajelor geopolitice, cei doi parteneri de coaliție (PDM – Marian Lupu și PL – Mihai Ghimpu) evită riscul suprapunerii de discursuri geopolitice, maximizându-și astfel potențialul electoral. Cu toate acestea, dintre cei doi, doar democratul Lupu dispune de posibilități electorale mai mari de a se califica pentru turul doi, în mare parte bazându-se pe resursele administrative enorme, acoperirea mediatică semnificativă (4 televiziuni) și susținerea directă a grupului oligarhic, coordonat de către Vladimir Plahotniuc. Totodată, deși are posibilități electorale infime, liberalul Ghimpu ar putea juca rolul de “sursă de confuzie” în rândul votanților unioniști, la fel ca și alți candidați pro-unionism (Ana Guțu). Aceasta i-ar putea costa pe Maia Sandu și/sau pe Andrei Năstase, reprezentanții noilor partide politice, care se poziționează împotriva actualului sistem, în jur de 1% din voturile disponibile.
Dialogul cu Rusia este în totalitate absorbit de către Partidul Socialiștilor (Igor Dodon), care în mod constant monopolizează filiera pro-rusă a electoratului. Mai mult ca atât, acesta combină discursul pro-rus cu unul anti-unionist (critic față de anumite politici ale României) și respectiv pro-statalitate. Această combinație de mesaje îi permite socialistului să-și asigure o trece mai facilă în turul doi al alegerilor prezidențiale.
Liderii partidelor anti-guvernamentale noi (Maia Sandu, Andrei Năstase) se abțin deocamdată de la discursuri geopolitice deschise. În schimb, aceștia preferă să ținteasă în subiecte de ordin intern - guvernarea politică și economică defectuoasă, corupția sistemică și influența enormă a oligarhilor asupra proceselor decizionale din țară. Absența mesajelor pro-UE poate fi o tactică temporară, la care se va renunța ulterior sau o consecință a eforturilor de identificare a “candidatului unic”. În orice caz, apropierea lor de actorii politici europeni (partidele pan-europene) trădează o asociere directă cu vectorul european.
Guvernarea apelează la sprijinul UE, prin intermediul oligarhilor
În timp ce UE cere reforme cu rezultate concrete, principalul partid de la guvernare (PDM) solicită un sprijin sporit din partea europenilor, inclusiv o perspectivă europeană. Despre aceasta, coordonatorul coaliției de guvernare, prim-vicepreședintele PDM, oligarhul Vladimir Plahotniuc, a ținut să comunice într-un articol, publicat pe un site popular de la Bruxelles, la câteva zile după vizita oficială a Comisarului Johannes Hahn la Chișinău.
Printre altele, articolul etalează realizările guvernării conduse de PDM înregistrate în 2016, fără a menționa însă că acestea au avut loc sub presiunea protestelor în masă și a partenerilor externi în perioada 2014-2016. În articolul semnat de Plahotniuc, Moldova este adusă ca exemplu al aspirațiilor europene și contrapusă țărilor UE, unde euroscepticii populiști cer abandonarea UE (în particular, Marea Britanie).
Totodată, aprofundarea integrării europene este echilibrată cu propunerea unei relații constructive cu Rusia (în domeniul comerțului, soluționării conflictului transnistrean).
Articolul scoate în evidență problemele cu care se confruntă Moldova (sărăcia, migrația), care s-au intensificat în ultimii ani (după extinderea efectelor fraudei bancare). Dar Plahotniuc, care a fost un actor activ în guvernările 2009-2016, evită să-și asume vreo responsabilitate pentru aceste probleme. Din contra, guvernarea coordonată de el este prezentată drept soluția pentru depășirea dificultăților politice și economice din țară.
Persistă o tentativă de a vorbi din numele întregii țării, deși conform celor mai recente sondaje, popularitatea negativă a lui Vladimir Plahotniuc se menține la peste 90%. Dar această tendință a lui Plahotniuc denotă că el reprezintă vocea principală a guvernării de la Chișinău, chiar dacă, formal, țara este guvernată de o coaliție.
Articolul introduce câteva riscuri care, potrivit lui Plahotniuc, vor obstrucționa realizările actualei guvernări – eventualul președinte pro-rus și respectiv “anti-reformiștii”. Realitate este însă de altă natură.
Candidatul pro-rus reprezintă riscuri, dar mai mici decât guvernarea zice. Evident, un eventual președinte pro-rus va influența negativ discursul general pro-european la nivel de instituții. Totodată, acesta va putea genera anumite disonanțe pe segmentul politicii externe, unde dialogul UE-Moldova ar putea întâmpina anumite dificultăți. Nu în ultimul rând, un președinte pro-rus va fi mai avid în vederea declanșării unor alegeri anticipate pentru a întrerupe vectorul unilateral european (de exemplu, în cazul neformării guvernului după o moțiune de cenzură trecută cu succes). Adițional, președintele pro-rus va deține pârghii pentru a tărăgăna adoptarea anumitor legi, legate de agenda europeană sau de asistența externă din partea FMI și respectiv UE. Dar, cu toate acestea, puterea politică oricum va rămâne încă în mâinile actualei guvernări – parlament și guvern.
Prin “anti-reformoști”, democratul Plahotniuc are în vedere reprezentanții opoziției anti-guvernamentale, mai exact reprezentantul Platformei DA – Andrei Năstse, care este asociat cu interese obscure – Victor și Viorel Țopa, care sunt acuzați de infracțiuni și urmăriți de actuala guvernare. Articolul semnat de Plahotniuc însă generalizează și îi prezintă pe toți cei care se opun sistemului actual drept “anti-reformiști”(Andrei Năstase, Maia Sandu și alții).
În fine, prin intermediul articolului, Plahotniuc vrea să disocieze Partidul Democrat și pe sine de infracțiunile din sistemul bancar. Intenția acestui mesaj este nu doar de a-și reface imaginea, după furtul din sistemul bancar, dar și de a convinge publicul de la Bruxelles că finanțările UE trebuie deblocate în scopul sprijinirii reformelor.
În loc de concluzie…
Alegerile prezidențiale din 30 octombrie vor fi influențate de discursuri geopolitice, dar mai intens în turul doi, unde lupta decisivă va fi între candidatul pro-rus Igor Dodon cu Andrei Năstase sau/și Maia Sandu sau cu democratul Marian Lupu.
Având în vedere că atribuțiile președintelui țării țin de politica externă, discuțiile despre orientarea externă a țării trebuie să prevaleze, ceea ce face inevitabilă abundența retoricii geopolitice. Prin urmare, discuțiile despre modelele de dezvoltare propuse pentru țară – cel european sau ruso-euroasiatic, sunt logice și chiar necesare, inclusiv pentru a combate miturile anti-europene.
Deși originea problemelor interne sunt de ordin intern (corupția politică, justiția defectuoasă, ineficiența instituțiilor de drept etc.), guvernarea apelează la factorul extern drept la o sursă a soluțiilor. Același lucru îl face și candidatul pro-rus, care consideră că apropierea de Rusia va aduce cu sine refacerea economiei și respectiv bunăstare. Candidații noilor partidelor de opoziție se focusează însă pe sursa problemelor și anume pe eradicarea corupției și depolitizarea instituțiilor (deoligarhizarea puterii politice).
Sinceritatea opțiunilor geopolitice ale candidaților trebuie să fie raportată la nivelul de integritate al candidaților și al formațiunilor lor. Astfel, candidații la prezidențiale conectați la surse necunoscute, virate prin zone offshore, sunt opusul reformelor anti-corupție și pro-integritate, cerute de UE și alți parteneri de dezvoltare. Pentru aceștia asemenea reforme și model de dezvoltare a țării constituie mai degrabă o amenințare personală decât o “foaie de parcurs” pentru fixarea țării.
În fine, pentru o țară ca Moldova, sprijinul acordat de partenerii externi, reprezintă un element crucial pentru orice guvernare (fie acesta pro-europeană sau pro-rusă) și, totodată, pentru supraviețuirea statului pe termen lung.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
