 |
|
| Dionis Cenuşa | |
Odată cu victoria socialistului pro-rus Igor Dodon, politica externă a Moldovei riscă să aibă o traiectorie plină de zigzaguri. Chiar și după aproape două săptămâni de la ziua alegerilor (de pe 13 noiembrie), Igor Dodon apelează la mesaje confuze și incoerente legate de politica externă, pe care acesta o va promova în calitate de președinte de țară. Pe de o parte, Igor Dodon promite păstrarea intactă a relațiilor cu UE, în particular, nesubminarea Acordului de Asociere. Pe de altă parte, el mărturisește că are o atitudine pro-rusă și pro-euroasiatică, pe care vrea să o extindă și să o înrădăcineze în opinia publică din Moldova. Din acest considerent, la Bruxelles, dar și în alte capitale occidentale, predomină o atitudine incertă față de traiectoria externă a Moldovei și respectiv durabilitatea integrării europene (IPN, 21 Noiembrie 2016).
În practică, oricât de pro-rus ar fi Igor Dodon, prevederile constituționale îi limitează instinctele geopolitice pro-ruse, în mod conștient inhibate. Dar chiar și cu aceste limitări, el poate iniția procese graduale de dez-europenizare a Moldovei. Acestea se pot materializa pe deplin și în forță de-a lungul președinției sale și mai cu seamă dacă socialiștii se fortifică în timpul următoarelor cicluri electorale.
Incoerența aspirațiilor geopolitice exprimate de către Igor Dodon trebuie examinată, la fel, prin prisma echilibrului de forțe la nivelul subteran al politicii moldovenești. Deocamdată, rămâne valabilă ipoteza potrivit căreia victoria lui Igor Dodon este un produs al calculelor strategice ale actualei guvernări. Or, prin folosirea unui președinte pro-rus extrem de activ ca antipod geopolitic, coordonatorului de facto al guvernării, oligarhul Vlad Plahotniuc, își poate cimenta imaginea de apărător al vectorului european în Moldova.
Opoziția lui Igor Dodon față de proiectul european nu poate fi imediată, având în vedere pârghiile și legăturile („leverages and links”), formate în relația cu UE, în perioada 2009-2016. Obiectivele pro-euroasiatice și pro-ruse ale lui Igor Dodon sunt gândite pe termen mediu și lung și vor fi transpuse la apariția contextului intern și extern favorabil. Până atunci, socialistul Igor Dodon va fi în proces de pregătiri politice, exploatând aspectele practice ale relațiilor UE-Moldova, fără de care funcționalitatea statului ar fi fost în pericol. Or, socialistul Dodon a declarat în mod deschis că Moldova trebuie „să profite” (TVR, 25 noiembrie 2016) de toată asistența oferită de partenerii europeni.
Scopul transformărilor, sprijinite de UE și acceptabile pentru Igor Dodon, nu este aderarea la UE, ci supraviețuirea și întărirea statului. Acest lucru este crucial pentru a evita răspândirea frenetică a simpatiilor pro-unioniste în rândul cetățenilor, care deja ajung la circa 20% în prezent. Ținta finală, pe care o urmărește Igor Dodon, este convertirea țării într-un aliat apropiat al Rusiei, iar pe termen lung - într-un stat membru al Uniunii Economice Euroasiatice. Doar în asemenea condiții Igor Dodon își poate asigura putere politică și respectiv imunitate, și oportunități de ordin economic.
Posibilitățile și unghiul devierii proiectului european din Moldova după venirea lui Igor Dodon în funcția de președinte va depinde de câteva circumstanțe esențiale: 1) readucerea Rusiei în prim plan; 2) eficiența agendei europene a guvernării; 3) ponderea populiștilor anti-europeni în interiorul UE; 4) rezultatele alegerilor parlamentare ordinare din 2018 din Moldova.
Readucerea Rusiei în prim plan
În perioada 2009-2014, autoritățile ruse au întreprins o serie de acțiuni prin care au încercat să pedepsească guvernările de la Chișinău, antrenate în aprofundarea relațiilor cu UE (parafarea Acordului de Asociere – 2013 și semnarea acestuia – 2014). În acest sens, Rusia a redus la maxim dialogul politic cu Chișinăul și nicidecum nu invers, dar și a inclus integrarea europeană din Moldova pe agenda propagandei rusești. Totodată, a fost restricționat accesul producătorilor și exportatorilor moldoveni pe piața rusă, iar produsele moldovenești au fost descalificate în mod constant. Ca urmare, cota exporturilor pe piața rusă a fluctuat în funcție de deciziile politizate, adoptate de către autoritățile ruse, ajungând în 2015 la 12,2% (241 mil. USD) din totalul exporturilor. Volatilitatea exporturilor spre Rusia a fost determinată și de conjunctura socio-economică internă din această țară și reducerea veniturilor cauzate de căderea prețului la petrol și sancțiunile occidentale aplicate pentru acțiunile Rusiei împotriva Ucrainei (Crimeea, regiunea Donbas).
În situația în care Rusia și-a diminuat pârghiile de influență prin intermediul comerțului, prin decizii unilaterale și deliberate, Igor Dodon intenționează să creeze un context favorabil pentru revenirea și consolidarea influenței ruse în țară. Cea mai comodă modalitate pentru Rusia este dacă Igor Dodon devine intermediarul principal și mai puțin guvernarea de la Chișinău, asociată cu UE și scandaluri de corupție. Or, Rusia este însăși interesată în restabilirea pârghiilor existente anterior (“leverages”) pentru a putea susține o eventuală reorientare geopolitică a Moldovei, atunci când forțele pro-ruse vor prelua controlul asupra puterii politice.
Adițional, Igor Dodon vrea să tatoneze terenul în privința creării unui format trilateral, în care UE, Moldova și Rusia să ajungă la un numitor comun pe subiecte de comerț. Igor Dodon s-a inspirat dintr-un format similar, aplicat în cazul Acordului de Asociere UE-Ucraina în perioada 2014-2015. Dar eficiența acestuia a fost nulă din cauza poziției ostile și demersurilor ruse care încălcau suveranitatea ucraineană, precum și prevederile și spiritul Acordului de Asociere și ZLSAC.
Așadar, înainte ca Igor Dodon, socialiștii și alte forțe pro-ruse să poată renunța gradual la anumite elemente ale integrării europene, aceștia au nevoie de o prezență mai efectivă și substanțială a Rusiei în Moldova. Orice mișcare rapidă în direcția Rusiei va fi în detrimentul acestor planuri și va provoca reacții publice dure. Acest lucru a fost evocat de către Igor Dodon (Interfax, 21 noiembrie 2016), care vrea să evite un maidan pro-european și anti-rusesc la Chișinău.
Eficiența agendei europene a guvernării
Socialistul Dodon va trebui să capitalizeze pe marginea eșecurilor guvernării actuale în implementarea agendei europene. Cu cât mai ineficientă va fi guvernarea cu atât mai puternică va fi legitimitatea publică a președintelui Igor Dodon, care ideologic este foarte aproape de ideile și valorile promovate de Rusia (valori tradiționale anti-occidentale, societate conservatoare, tendințe de naționalism, democrație liberală).
Totuși, din punct de vedere geopolitic, Dodon deși este mai degrabă pro-rus și pro-euroasiatic, el preferă să se ajusteze contextului existent, care îi permite să aibă acces la banii și know-how-ul european. Este vizibilă tendința lui Igor Dodon de a prelua modelul de comportament al Belarusului și/sau al Armeniei, în care există un joc dublu în raport cu UE. Aceeași duplicitate nu poate fi aplicată de Dodon în relația sa cu Rusia, deoarece cea din urmă îl va penaliza dur pe el și pe partidul său, apelând la alte partide pro-ruse din Moldova.
Ponderea populiștilor anti-europeni în interiorul UE
Numărul guvernelor anti-europene contează la fel pentru Igor Dodon. Or, în cazul unui fundal mai negativ vizavi de UE și proiectul european în exterior, retorica sa pro-rusă va prinde rădăcini mai adânci. Prin urmare, eventualele victorii ale forțelor anti-UE, în primul rând în Franța și Germania, în urma alegerilor din 2017, va crea condiții prielnice pentru acțiunile lui Igor Dodon și altor forțe pro-ruse împotriva integrării europene.
Socialistul Dodon a subliniat cu mai multe ocazii că el susține reformele necesare pentru asanarea justiției, economie etc., fără de care statul poate colapsa, inclusiv sub presiunea atractivității proiectului unionist. Dar, totodată, acesta separă conștient reformele de procesul de integrare europeană, care ține de europenizarea societății, inclusiv prin încetățenirea valorilor europene legate de egalitatea de gen, protecția minorităților etc.
Astfel, cu cât mai adânc va pătrunde opoziția anti-europeană în interiorul giganților europeni (Franța, Germania), cu atât mai multe resurse propagandistice anti-europene vor căpăta forțele pro-ruse din vecinătatea europeană, în particular din Moldova.
Rezultatele alegerilor parlamentare
Alegerile parlamentare, cel mai degrabă ordinare, din 2018, contează enorm pentru fezabilitatea acțiunilor de readucere a Rusiei, de temperare a integrării europene și, pe termen lung, aderarea la Uniunea Economică Euroasiatică. Până la alegeri, misiunea lui Igor Dodon va include resuscitarea factorului rusesc în Moldova la nivel de retorică și acțiuni (întrevederi bilaterale, dialog politic și diplomatic). Igor Dodon nu a exclus nici posibilitatea declanșării unor referendumuri consultative privind orientarea externă a țării. Organizarea lor însă va fi sincronizată în funcție de ponderea partidului său în Parlament, care s-ar putea amplifica după alegerile din 2018. Tot de acest lucru va depinde inițierea și avansarea proiectului de federalizare a țării. Or, fără de o majoritate sau o coaliție majoritară favorabilă în Parlament, discuțiile despre o viitoare federalizare sunt lipsite de greutate.
Anume federalizarea țării, propusă activ de socialistul Dodon, poate stopa procesul de integrare europeană. Dar pentru aceasta este necesar un set de condiții obligatorii. În primul rând, Rusia trebuie să se descătușeze de sancțiuni și să beneficieze de prețuri mai mari la petrol. În al doilea rând, Dodon și partidul său trebuie să devină liderul și partidul cu cel mai mare sprijin popular. Asta ar trebui să însemne că forțele proeuropene sunt în minoritate. În al treilea rând, UE trebuie să fie slăbită suficient pentru a face concesii Rusiei, inclusiv pe dimensiunea relațiilor cu Uniunea Euroasiatică, dar și în privința țărilor din Parteneriatul Estic.
În loc de concluzie
Capacitatea lui Igor Dodon de a inversa orientarea externă a Moldovei depinde de o serie de factori. Doar instituția președinției este insuficientă pentru a produce schimbări radicale. De aceea, sporirea influenței în parlament și popularizarea ideilor pro-ruse și pro-euroasiatice sunt imperative.
Mai mult ca atât, fără o restabilire prealabilă a pârghiilor rusești de influență în Moldova, orice mișcare împotriva agendei europene va complica pozițiile lui Igor Dodon, creând riscuri nejustificate. În viziunea acestuia, UE trebuie păstrată la nivel de partener, dar prin prisma asistenței oferite pentru necesitățile țării. În niciun caz, reformele sprijinite pe bani europeni nu sunt văzute ca parte a integrării europene. Or, aderarea la UE este asociată de Igor Dodon cu desființarea Moldovei ca stat.
Obiectivele de politică externă și internă, de dez-europenizare, urmărite de Igor Dodon sunt pe termen mediu și lung. Acestea sunt puternic legate de ascensiunea ulterioară a socialiștilor, poziția generală a forțelor pro-ruse, dar și de forța Rusiei în raport cu UE și situația din Ucraina.
În fine, agenda politică a lui Igor Dodon nu este izolată de situația regională și nici de cea locală. De aceea, manevrele lui Dodon vor fi dozate de către actorii politici interni (guvernarea și Vladimir Plahotniuc, forțele proeuropene) și calibrate conform conjuncturii externe (UE, Rusia, situația din Ucraina).
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
