Ceea ce se petrece acum pe un anumit segment al presei din R. Moldova are analogii vechi şi răspândite în sectorul financiar-bancar. Dacă o bancă începe să ofere dobânzi mult mai mari decât nivelul mediu pe piaţă, este semn clar că se află în prag de faliment iminent sau chiar este deja falită. Ea blufează pentru o anumită categorie de deponenţi naivi care mai cred că există caşcaval gratis în afara capcanei. De regulă, procedee de genul acesta se soldează cu zguduiri serioase în întreg sistemul bancar, precum şi în societate în ansamblu. Piramidele financiare funcţionează în baza aceloraşi mecanisme şi cu aceleaşi rezultate. Analogiile de mai sus spun că un segment important de presă se află în plin proces de prăbuşire care, involuntar sau voit, nu contează, este provocat din interior. Este vorba de presa căreia, în anumite cercuri, până nu demult, i se spunea, greşit, presă de opoziţie. Mai adecvat ar fi să fi fost numită presă pluralistă, în sensul în care accepta să reflecte şi/sau preponderent puncte de vedere neguvernamentale. Anume acestei prese, în ansamblul său, îi revine meritul de a fi contribuit, prin informare pluralistă, permanentă şi de lungă durată la schimbarea regimului politic în R. Moldova. „Picătura chinezească” moldovenească. În mod paradoxal, în noile condiţii politice, o parte din aceste organe de presă pluralistă provoacă prăbuşirea pluralismului în R. Moldova şi, respectiv, readucerea la putere a forţelor politice care nu au recunoscut pluralismul mediatic ca manifestare a pluralismului social. În general, ar trebui salutate procesele de concentrare a resurselor media în format de media-trusturi, media-holdinguri, grupuri de presă, etc. Doar o presă puternică, în special economic, se poate opune atacurilor spre care sunt tentate toate guvernările sau alte grupări pe interese. Este vorba, în special de apariţia trustului de presă „Jurnal”, cu implicarea capitalului din Germania, de organele de presă lansate la Chişinău de „Realitatea TV”, cu implicarea capitalului din România, dar nu numai. Atâta doar că detaliile, iar prin detalii, se ştie, se manifestă cel-rău, denotă interese şi, mai ales, efecte distrugătoare. Sunt câteva genuri de argumente în favoarea acestei concluzii. [Argumente profesionale] Concurenţa acerbă, pe care au iniţiat-o cele două grupări de presă, s-a transformat în „vânătoare de oameni”, ademeniţi cu salarii de care nu s-a mai operat în R. Moldova. De regulă, sunt ademeniţi jurnalişti din organele de presă cu mesaj apropiat, pluralist, care, din acest motiv, sunt puse în condiţii de dispariţie. Până nu demult, aceste organe de presă făceau front comun împotriva adversarilor pluralismului din presă, împreună argumentau necesitatea finanţărilor din exterior anume pentru susţinerea pluralismului în presa moldovenească. Este pusă sub ameninţare nu doar ziua de astăzi a politicilor de personal şi economice ale organelor de presă „partenere”, ci şi orice perspectivă a acestora. Oricând va fi ademenit orice bun profesionist apărut sau crescut în orice altă redacţie. Este una din căile de prejudiciere a pluralismului real existent, în condiţiile când nu se ştie dacă rivalitatea celor două „mari puteri mediatice” se va solda cu un grad mai avansat de pluralism. Media-holding, media-trust înseamnă multe organe de presă, dar un singur mesaj editorial. Media-holdingul afiliat fostului partid de guvernământ al comuniştilor a demonstrat-o cu prisosinţă până acum. În ţările cu tradiţii democratice, dar şi mai bogate ca R. Moldova, pluralismul real este asigurat nu de multitudinea organelor de presă ale unui trust, ci de existenţa mai multor trusturi media. Nu se ştie dacă şi când condiţiile economice ale R. Moldova vor asigura existenţa a cel puţin două grupări de presă pe segmentul pluralist. Un personaj de-al lui O'Henry, rostea „Bolivar nu-i va putea duce pe doi” în momentul când se pregătea să tragă într-un fost partener. „Bolivar” era calul obosit al celor doi fugari de cândva, foarte asemănător economiei R. Moldova de astăzi şi de mâne. [Argumente economice] Cele două grupări îşi recrutează angajaţii ademenindu-i cu salarii de 2-3-4-5 ori mai mari decât salariul mediu pe economie, care este de până la 3 mii de lei. Se poate presupune cu suficientă siguranţă că sunt salarii „promoţionale”, pentru perioada iniţială, pe care le asigură investitorii străini. Ei de atâta se numesc investitori, pentru că vor să-şi restituie investiţiile, de dorit, cu profit, iar salariile sunt unica sursă din care pot economisi, comparativ cu piaţa lor de origine. În foarte scurt timp, salariile vor trebui acoperite din vânzările locale. În R. Moldova, însă, nu există piaţă de produse mas-media, piaţă de consumatori mass-media, tradiţii de consum a produselor mass-media. Nu există piaţă veritabilă de publicitate şi tiraje adecvate, din care să se întreţină, cu forţele proprii, grupările de presă, care, de regulă sunt foarte costisitoare, în special, în faza iniţială de procurare de tehnică, tehnologii, resurse, etc. Populaţia R. Moldova şi agenţii săi economici sunt săraci la limită în marea lor parte. Foarte puţină lume, comparativ cu mediile europene, are acces la internet, la mai multe publicaţii periodice şi canale de radio şi televiziune concomitent. Economia R. Moldova în general este în declin profund chiar pe fundalul nivelului ei de subdezvoltare de până acum. Şi nimeni nu poate numi anul când situaţia va fi mai favorabilă pentru activitatea presei. Sunt constatări preluate din presa pluralistă de până acum. Reprezentanţa moldovenească a PRO TV-ului românesc, foarte bună ca şi calitate a produsului, nu s-a extins semnificativ într-o perioadă destul de îndelungată de timp, inclusiv pentru că nu i-a permis piaţa autohtonă, iar patronii de la Bucureşti nu au găsit raţional să pompeze bani mai mulţi într-o piaţă care nu asigură cel puţin restituirea cheltuielilor. Este de presupus că foarte curând investitorii vor înceta să trimită bani pentru salarii în R. Moldova şi este firesc, din punct de vedere economic, să fie aşa. Dacă şi după câteva luni banii vor continua să vină de peste hotare, vor veni după alte criterii decât cele economice şi atunci declaraţiile de intenţii ale noilor grupări privind pluralismul mesajului ar putea fi iar de la cel-viclean. Acum poate mai puţină lume îşi aminteşte de declaraţiile unor radiodifuzori apăruţi peste noapte în perioada guvernării comuniste, cu adresă juridică în offshore, care se pregăteau să procure elicoptere pentru a asigura operativitatea ştirilor locale cu care promiteau să inunde R. Moldova 24 de ore din 24. Nu este obligatoriu o comparaţie, dar este un argument că banii pentru salarii vor înceta în mod obligatoriu să vină de peste hotare. [Argumente politice] Şi Partidul comuniştilor şi-a creat un media-holding puternic pe parcursul guvernării sale de opt ani. Însă în acest proces el nu a pierdut sentimentul autoconservării. Pe segmentul său, PCRM doar a creat şi a fortificat organe de presă, a ademenit mulţi profesionişti din presa pluralistă, numită şi democratică, de asemenea cu salarii mult mai mari decât media pe piaţa jurnalistică. În schimb, a contribuit la distrugerea mai multor organe de presă pluralistă, pe altele le-a ţinut în şah permanent. Procesul actual de „holdingizare” bate, în primul rând, în presa pluralistă şi de aceea are de pierdut, în primul rând, pluralismul din presa R. Moldova. Aceste condiţii, care oferă mai mult teren liber holdingului PCRM, favorizează revenirea foştilor guvernanţi în R. Moldova cu o populaţie rămasă în mare parte nostalgică. [Considerente morale] Timp de opt ani, pluralismul din presa R. Moldova a supravieţuit comuniştii şi „frontiştii”, fie şi în condiţii foarte vitrege. De aceea ar fi imoral şi ar fi păcat să fie diminuat sau lichidat în condiţii politice mai prielnice. [Perspective sociale] Prin utilizarea instrumentului salarial, cele două grupări au ademenit foarte mulţi oameni pentru proporţiile obişnuite de până acum în R. Moldova, inclusiv una de la alta. Este de presupus că a fost aplicată tactica „năvodului” din care să fie selectat doar „peştele mare”. Peştele care va fi considerat mărunt sau va memoriza prea bine condiţiile salariale promise, va fi aruncat înapoi „în mare”. Între timp, unele organe de presă pluralistă vor dispare, altele vor avea dreptul moral să nu-i primească înapoi pe „fiii rătăcitori”. Şi într-un caz, şi în altul, are de pierdut pluralismul şi calitatea presei din R. Moldova în ansamblu. Nu-i vorbă, s-ar putea să existe, pe alocuri, şi structuri de presă foarte puternice, dar şi ziarul „Pravda”, şi programul unional de televiziune erau, pe vremuri, foarte puternice în felul lor, pentru că erau unicele. … În general, ar trebui salutate procesele de concentrare a resurselor media în format de media-trusturi, media-holdinguri, grupuri de presă, etc. Doar că lucrurile trebuie făcute, ca şi în orice alt domeniu, fără prejudicierea cauzei pentru care se anunţă această concentrare de resurse. … Ceea ce se petrece acum pe un anumit segment al presei din R. Moldova are analogii vechi şi răspândite în istorie. Câteva secole în urmă, perioada iniţială de acumulare economică s-a numit „capitalism sălbatic”. Ulterior, dar foarte ulterior, perioada iniţială a asigurat creşteri economice şi realizări sociale. Poate că este un moment de consolare pentru pluralismul de astăzi din presa R. Moldova.