Întreaga Europă va marca pe 23 august Ziua comemorării victimelor stalinismului și nazismului, iar Republica Moldova se află în Europa. Este vorba de zeci, dacă nu chiar sute de milioane de victime dintr-o perioadă trecută, inclusiv perioada Celui de-al Doilea Război Mondial, foarte multora dintre care nu li s-a făcut dreptate nici pe parcursul vieții și nici post-mortem. Așa se întâmplă, inclusiv, din cauza interpretării diferite a problemei acestor victime, dar și a responsabilității celor două regimuri totalitare nominalizate. Toate acestea împreună, constituie o mare povară și pentru generațiile actuale, care ar fi bine să nu fie luată și în viitor. Care sunt motivele și soluțiile acestei mari nedreptăți și poveri au discutat participanții la dezbaterea publică, organizate de Agenția de Presă IPN.
Igor Boțan, expert permanent al proiectului, a declarat că noțiunea de totalitarism a apărut în anii 20 ai secolului trecut, după faimoasă lozincă a lui Mussolini „Totul pentru stat, nimic în afara statului, nimic împotriva statului”. Sub totalitarism, puterea politică în societate este sub control complet și nu doar puterea politică, dar și toate aspectele vieții sociale a persoanelor. Principalele caracteristici ale totalitarismului sunt: puteri de autoritate nelimitate, eliminarea drepturilor și libertăților constituționale, militarizarea vieții societății, reprimarea și persecuția disidenților. „Un lucru foarte important care caracterizează totalitarismul este că el are ideologie și aceasta servește la, chipurile, construirea unei societăți aproape utopice”, a notat Igor Boțan.
Atunci când vine vorba despre autoritarism, lucrurile sunt mai nuanțate. Acesta reprezintă un regim politic nedemocratic, iar puterea este centralizată în mâinile unei persoane, fie că aceasta este președinte, prim-ministru sau monarh. „Diferența cea mai importantă între autoritarism și totalitarism este că în autoritarism, unele drepturi și libertăți se respectă, în special în domeniul economic, libertăți civile, spirituale etc.”, explică expertul. Potrivit lui, într-un regim autoritar, puterea afectează moderat societatea și gradul de cenzură este mult mai mic decât într-un regim totalitar. Or, într-un regim totalitar, se încearcă controlul fiecărui cetățean al statului, comportamentul, idealurile și acest lucru transpare din cauza existenței unei ideologii, care este împărtășită de regimuri.
Igor Boțan spune că regimurile totalitare și autoritare au scopuri diferite. Totalitarismul este adesea asociat cu dorința de a construi un stat utopic, în timp ce autoritarismul este destinat în principal pentru rezolvarea unor probleme specifice, mobilizând rapid societatea în acest scop. „Principiul de bază al unui regim totalitar este: „Tot ce nu este permis este interzis”, în timp ce principiul de bază al unui regim autoritar este: „Tot ceea ce dăunează guvernului este interzis”. Și ultimul aspect – spre deosebire de totalitarism, oamenii, sub un regim autoritar, nu sunt ideologizați. Dacă vorbim la modul general despre dictatură, în sensul modern al acestui cuvânt, dictatura este o formă de guvernare de stat care se implementează cu ajutorul diferitor forme de violență și de impunere”, a mai spus expertul proiectului.
Bartlomiej Zdaniuk, ambasadorul Republicii Polone în Republica Moldova, a menționat că este vorba despre istorie și despre memorie, deoarece atât poporul polonez, cât și poporul moldovenesc au trecut prin multe experiențe foarte dure și nefaste, legate anume de totalitarism și parțial de autoritarism. Iar impactul este absolut vizibil în viețile oamenilor. În calitate de politolog, Bartlomiej Zdaniuk a menționat că totalitarismul din prima jumătate a secolului XX era cumva o consecință a modului de gândire încă din secolul XIX. Este un mod de gândire, potrivit căruia, statul putea și chiar trebuia să facă multe lucruri pentru a îmbunătăți viața oamenilor – de stat depindea tot, pentru că el avea acea capacitate. Potrivit lui, totalitarismul vrea să creeze ceva nou – un om nou, un stat nou, o societate nouă, un popor nou și cumva să elimine ceea ce a existat până acum. Autoritarismul este privit, mai degrabă, ca o dorință, ca un gând al unei însănătoșiri a situației, fie prin întoarcerea la unele valori tradiționale, fie prin crearea unui nou set de gândire, care nu neapărat erau ideologii.
„Care este consecința? Dacă mă întrebați despre impactul asupra zilei de astăzi, concluzia ar fi că trebuie să înțelegem foarte bine cine sunt victimele. Sunt două feluri de victime ale unui sistem totalitar. Prima categorie, bineînțeles, sunt cei care și-au pierdut viața, sunt cei care au fost cumva pedepsiți, degradați social, au pierdut statul pe care l-au avut până la instaurarea acestui sistem. Sunt diferite feluri de a fi victime, la propriu, dar este și o altă categorie, anume faptul că, din păcate, aceste încercări de a crea „un om nou” au fost nereușite. Acest om nou nu știe despre ce s-a întâmplat, nu știe cum situația arata înainte. Și cumva acest nou om continuă să existe ancorat în trecut și până astăzi, dar nu înțelege că modul său de gândire este rezultatul unui sistem diabolic care a dezrădăcinat tot ce a existat până astăzi. De aceea este foarte important rolul pe acre îl au istoricii. Pe lângă partea de cercetare, este foarte important aspectul de popularizare”, opinează ambasadorul Poloniei.
Directorul Centrului de Studiere a Regimurilor Totalitare și Războiului Rece, doctorul în istorie Igor Cașu, a declarată că în societate există percepții diferite referitor la regimul comunist și chiar referitor la regimurile totalitare în general. Și sursa acestor diferențe este factorul politic. Or, în fiecare stat există politici de stat diferite, diferite abordări în mass-media, diferite filme documentare. În opinia sa, și căutarea unui consens, la fel, este reminiscență a regimurilor totalitare – toți trebuie să împărtășească o viziune, dar lucrul respectiv este imposibil.
„Pe lângă factorul politic, aș spune că aceste interpretări sunt alimentate din memorii diferite, din experiențe diferite, pe care le-au avut diverse grupuri etnice și sociale, în comunism, dacă vorbim despre Republica Moldova, de spațiul post-sovietic. Unii au fost supuși represiunilor în diferite feluri, alții au profitat de regim”, a explicat lectorul la Facultatea istorie și filozofie de la USM.
Igor Cașu spune că este vorba și despre nostalgie – inocentă, dar și care are urmare directă și care duce la un scor electoral. Anterior, spune istoricul, se credea că aceasta nostalgie se bazează pe lipsa informației, dar acest lucru s-a adeverit doar parțial. Or, informația nu a fost o soluție pentru depășirea aprecierii diferite a regimurilor totalitare și în acest sens există multe exemple, și nu doar în Republica Moldova.
Ion Duminica, doctor în științe politice, șeful Centrului de Etnologie, Institutul Patrimoniului Cultural, a spus că data de 23 august este o zi de comemorare europeană, dar societatea noastră nu este pregătită pentru a accepta această comemorare. „Spre regret, actualmente, suntem la faza ierarhizării victimelor, în funcție de regim politic – unele victime sunt puse mai în față, altele sunt ascunse. Totodată, trebuie identificați și călăii. De multe ori, un regim este asociat cu o persoană anumită - fie Hitler, fie Stalin. Însă, aceste regimuri nu presupun doar o persoană, ci multe altele care au pus în aplicare acele atrocități, inclusiv în societățile noastre și în localitățile noastre”.
„De fapt, noi trebuie să ne axăm pe comemorarea victimelor umilinței umane. Or, la baza acestor regimuri totalitare a fost umilința umană și exterminarea. Astăzi, societatea Republicii Moldova nu este pregătită să accepte aprecierea după aceleași criterii a ambelor regimuri totalitare, toate victimele. Și aceasta pentru că după anii 90 s-a pus accent pe deportările în Siberia, dar s-a vorbit mai puțin despre foametea organizată, care a fost executată de același regim comunist. Totodată, până în prezent se ignorează Holocaustul romilor. Este o pată istorică albă pentru Republica Moldova. Abia anul acesta am asistat la primul eveniment public organizat în Parlament, 2 august ziua de comemorare a Holocaustului romilor. Deci, societatea noastră nu este pregătită să comemoreze această zi”, a mai spus doctorul în științe politice, precizând că acest Holocaust rămâne uitat.
Ion Duminica a menționat că principalul element care stă la baza acestor regimuri este totalitarismul, când un singur partid, o singură persoană decide soarta unei țări și a unei societăți. În opinia sa, este foarte dificil să fie abordată ziua comemorării în mod obiectiv, pentru că aceasta presupune deschiderea unor răni și suferințe ale populației.
Dezbaterea publică la tema „Povara înțelegerii contradictorii a problemei victimelor regimurilor totalitare” este organizată de Agenția de presă IPN, în cadrul proiectului „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.
