[ - Anul 2008 a fost un an preelectoral. Ce semne distinctive a lăsat el în tabloul politic al R. Moldova?] - În acest an au avut loc mai multe evenimente de rezonanţă care au ţintit oarecum pregătirile pentru alegerile parlamentare din 2009. A fost modificat Codul electoral, fiind introduse noi bariere pentru partide. Aceste bariere au fost rezultatul faptului că partidul de guvernământ în ultimii doi ani a suferit anumite eşecuri electorale. Este vorba de pierderea alegerilor în Găgăuzia şi a alegerilor locale în 2007. Astfel, în 2008, chiar în urma alegerilor din UTA Găgăuzia, PCRM a hotărât să introducă aceste bariere pentru alegeri. Un alt eveniment a fost căderea Guvernului, în premieră în perioada guvernării PCRM. Ulterior, factorii care au făcut ca Guvernul Tarlev sa cadă au ieşit la iveală. Printre acestea sunt şi lucruri legate de faptul că Vasile Tarlev nu a fost de acord cu politicile promovate de partidul de guvernământ, în special cu tendinţele de [deindustrializare] a RM, lichidarea Ministerului Industriei, lichidarea Ministerului Transporturilor. Mai târziu am văzut că Tarlev s-a opus şi falimentării uzinei de tractoare. Un alt factor important a fost cel legat de lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale. Aici Guvernul, mai mult sau mai puţin, s-a isprăvit. Alte lucruri foarte importante au ţinut de relaţiile cu UE. Pe de o parte, UE a apreciat progresele făcute de RM, iar pe de altă parte, lista lucrurilor faţă de care există anumite rezerve rămâne constantă şi acest lucru este foarte relevant fiindcă de multe ori este vorba de voinţă politică şi nu de capacităţi administrative. Nu e nevoie de capacităţi administrative sau financiare deosebite pentru a asigura libertatea mass-media sau alte libertăţi fundamentale. Un eveniment demn de reţinut a fost şi cel legat de suma totală pe care RM va trebui să o achite acelor cetăţeni drepturile cărora le-a încălcat, mai ales în anii de guvernare a PCRM. Mai sunt un şir de evenimente precum întâlnirile preşedintelui Vladimir Voronin cu liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, care nu s-au soldat cu nimic. De fapt, conflictul transnistrean aşa a şi rămas îngheţat, iar eforturile întreprinse de guvernanţi au avut un efect practic nul. [ - De pe ce poziţii pornesc partidele politice în cursa electorală? Câte credeţi că se vor avânta în campania electorală?] - Experienţa arată că undeva jumătate din partidele înregistrate se implică în alegeri. În celelalte campanii se avântau 3 -17 formaţiuni, însă atunci erau permise blocurile electorale. Acum când acestea au fost interzise, s-ar putea să participe mai multe partide. Deocamdată, nu ştim câte formaţiune s-au conformat prevederilor noii Legi a partidelor şi au depus actele la Ministerul Justiţiei pentru a fi verificate. Condiţiile nu sunt egale pentru toate partidele politice fiindcă formaţiunile nu au acces egal la mass-media. Partidul de guvernământ este pe larg mediatizat şi beneficiul este net în favoarea PCRM. În acelaşi timp, celelalte partide care mai au acces la alte posturi de radio sau televiziune, din păcate, sunt dispersate şi nu au fost motivate chiar în condiţiile de presing asupra lor de a-şi uni eforturile. De aceea, unul dintre cele mai mari avantaje ale partidului de guvernământ este faptul că opoziţia rămâne dispersată. [ - Cum vor influenţa ultimele modificări ale legislaţiei electorale desfăşurarea alegerilor şi rezultatele lor?] - Majorarea pragului electoral până la 6% este, evident, în favoarea partidelor mari. În Moldova nu există partide extremiste pentru ca acestea să fie eliminate din concurenţa electorală. Deci, ţinta sunt partidele mici şi acest lucru a fost menţionat în mod deschis, inclusiv de preşedintele Parlamentului într-un interviu în ajun de An Nou. El a spus că obiectivul este evitarea unei eventuale fragmentări excesive a legislativului după alegeri. Scopul este clar şi cred că, din acest punct de vedere, partidul de guvernământ vrea să beneficieze de pe urma redistribuirii voturilor. Interdicţia de a accede în Parlament a persoanelor cu dublă cetăţenie va avea impact doar după alegeri, fiindcă va impune renunţarea la altă cetăţenie decât cea a R. Moldova sau la mandatul de deputat. În general, acum nu putem spune dacă modificările vor avea un impact pozitiv sau negativ, fiindcă nu ştim cine va câştiga alegerile. Este, totuşi, un aspect negativ fiindcă au existat recomandări ale instituţiilor internaţionale pe care guvernanţii mai întâi le-au luat în consideraţie, iar apoi le-au neglijat. Aceasta demonstrează că, de dragul unor avantaje, partidul de guvernământ îşi poate permite să procedeze de o astfel de manieră. Acum nu putem şti care va fi impactul modificărilor asupra rezultatelor alegerilor, fiindcă s-ar putea ca înşişi cei care au modificat legislaţia să sufere de pe urma acestor modificări, cum s-a mai întâmplat la alegerile din 2001. S-ar putea ca astfel PCRM să se lipsească de potenţiali aliaţi. Cu siguranţă, unele partide nu vor trece în Parlament. [ - Ce schimbări pentru eşichierul politic din R. Moldova ar putea aduce alegerile din 2009?] - Cred că vor accede mai multe partide în Parlament. Alegerile vor schimba mai multe feţe politice. Vor apărea figuri noi în viaţa politică. Experienţa arată că circa două treimi din deputaţi sunt înlocuiţi şi doar o treime rămân din legislatura veche. Cred că situaţia va fi foarte complicată, lucru care este pus în evidenţă şi de faptul că parlamentarii au decis să numească ziua alegerilor mai târziu. Aceasta înseamnă că, în mod deliberat, parlamentarii trec cu vederea prevederile Legii privind procedura de alegere a preşedintelui, ceea ce înseamnă că preşedintelui Voronin, cel mai probabil, îi va fi prelungit mandatul cu circa două luni de zile, conform Constituţiei, sau cu cel puţin o lună. Şi ceasta demonstrează că partidul de guvernământ se gândeşte că după alegeri s-ar putea să aibă nevoie de mai mult timp pentru a negocia în bloc un şir de chestiuni: numirea Guvernului, alegerea conducerii Parlamentului şi alegerea şefului statului. S-ar putea chiar ca preşedintele Voronin, preşedinte în exerciţiu, să numească noul prim-ministru imediat după alegeri, adică formarea noului guvern să preceadă alegeriea şefului statului. Potenţialul de destabilizare a situaţiei este foarte înalt în 2009, dat fiind faptul că probabil va fi foarte dificil pentru partidul de guvernământ să obţină o majoritate absolută. Factorul care amplifică şansele partidului de guvernământ rezidă în dispersia opoziţiei. Dar ce va fi şi cum vor fi aranjate lucrurile este incert şi implică riscuri de destabilizare politică. [ - Cât de relevant poate fi 2009 pentru tendinţele de modificare a sistemului politic modern al R. Moldova?] - Dacă ne uităm în spaţiul CSI, R. Moldova nu stă foarte prost, iar dacă ne comparăm cu ţările UE, ţările recent acceptate în UE, clar că rămânem în urmă foarte mult şi nu există mari speranţe că putem recupera rapid acest decalaj. În prezent, în R. Moldova avem o democraţie imitativă, o democraţie de vitrină, în care partidele politice încetul cu încetul se transformă în carteluri politice, aşa cum s-a întâmplat în Europa demult. Numai că acolo partea bună este că există cultură politică şi cetăţenii totuşi pot influenţa, în virtutea acestei culturi politice, clasa politică. În Moldova cultura politică este subdezvoltată, iar partidele care ajung la guvernare încearcă să beneficieze de acest lucru şi îşi rezolvă probleme personale, inclusiv ale conducerii partidelor şi nu doar ale ţării. [NOTĂ INFO-PRIM NEO:] {Din motive tehnice, în propoziţia a doua din aliniatul doi al interviului publicat anterior, s-a strecurat o greşeală, folosindu-se inadecvat cuvântul „industrializare” în loc de „deindustrializare”. Contextul în care a fost folosită noţiunea indică suficient de clar caracterul tehnic al greşelii, pe care Agenţia o regretă.}