Republica Moldova a ajuns la al 22-lea an de independenţă. Agenţia IPN şi-a propus să reflecte în mai multe materiale ample care au fost reuşitele şi nereuşitele în dezvoltarea ţării. Cei de la conducere, experţi, foşti şi actuali politicieni îşi expun propria viziune care au fost paşii făcuţi de Moldova de la 27 august 1991 şi până acum.
Materialul nr.1 din ciclul IPN „Moldova-22. Paşi înainte şi paşi înapoi”, cu ocazia Zilei Independenţei
Dezvoltarea politică a Republicii Moldova a fost una din inerţie. Perioada de la începutul anilor 90 era romantică, politicienii erau mai mult oameni de cultură, pe când după 22 de ani politica a devenit mai pragmatică, bazată pe interese economice şi de grup. De această părere sunt mai mulţi analişti politici solicitaţi de IPN să caracterizeze mediul politic în cei 22 de ani de când Republica Moldova şi-a declarat independenţa.
Analistul politic Igor Boţan a spus că la început, când Moldova a devenit stat independent, mediul politic s-a dezvoltat din inerţie, fără un concept legat de viitorul ţării. Forţele politice proiectau viitorul Moldovei de o manieră diferită. Fenomenele politice au început să fie mai coerente după ce ideea integrării în UE a devenit una consolidatoare, adică începând cu anii 2002-2003, când s-a decis la cel mai înalt nivel că Moldova trebuie să adopte calea integrării europene.
Influenţa UE
În 2005, Parlamentul a adoptat în unanimitate o declaraţie prin care a anunţat integrarea în UE drept scop strategic. Atunci a apărut planul de acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană. Igor Boţan consideră că tot parcursul politic al Republicii Moldova în prezent este formatat de oferta UE ca ţara să aibă vecini stabili şi prosperi.
Potrivit lui Igor Boţan, Moldova a avut parte de politicieni puternici, care au marcat mediul politic. Vladimir Voronin, de exemplu, a semnat primul decret prezidenţial privind instituirea Comisiei naţionale pentru integrarea europeană. Un alt politician influent, din punctul de vedere al analistului, este Vlad Filat care, la doar 3 ani de la lansarea propriului proiect politic, l-a transformat într-o forţă influentă şi a marcat cel mai mult activitatea Alianţei pentru Integrare Europeană.
Cât ţine de evoluţia mediului politic de mai departe, Igor Boţan consideră că cel mai important lucru acum este ca politicienii din Moldova să nu comită prostii. „Parcursul Republicii Moldova este oarecum dictat de interesele marilor puteri. Există pentru UE şi SUA un interes major ca Ucraina să se apropie de spaţiul european. Pe de altă parte, există interesul Rusiei ca Ucraina să facă parte din Uniunea Euroasiatică. Moldova, probabil, este sortită să urmeze calea pe care o va alege Ucraina, nu din considerente ideologice, ci din cele legate de faptul că problema transnistreană, în mare parte, depinde nu doar de Rusia, ci şi de Ucraina. Dacă aceasta va merge spre UE, cu timpul se vor găsi soluţii şi pentru acest diferend şi pentru integrarea de mai departe a Moldovei în spaţiul european. Dar, dacă Ucraina va merge spre Rusia, atunci viitorul Moldovei pare incert”, a conchis Igor Boţan.
Etape de tranziţie
Analistul politic Viorel Cibotaru spune că acum 22 de ani a fost o perioadă de transfer de mentalitate, oamenii se adaptau, un proces marcat de vise şi aşteptări, o perioadă de descoperire a lumii înconjurătoare, de descoperire a istoriei, de debarasare de stereotipuri, au fost şi greşeli şi neînţelegeri, a fost o perioadă romantică. Astăzi lumea este mult mai pragmatică, este orientată pe alte valori, pot accesa alte modalităţi de a-şi atinge scopurile. „Astăzi clasa politică este de neconceput fără regulile de conexiune dintre economie şi politică”, constată analistul.
Potrivit lui Viorel Cibotaru, clasă politică a trecut câteva etape de tranziţie. Prima a fost trecerea de la regimul sovietic totalitarist la unul autoritar, iar perioada aceasta a fost între anii 1985 şi 1992, şi a culminat cu Mişcarea de Renaştere Naţională. „În această perioadă au apărut noi oameni în clasa politică, scriitori, jurnalişti, oameni de cultură, au venit oameni de pe alte nişe sociale decât cum era în URSS”, a spus analistul. În 1994 s-a încheiat faza de constituire a statului Republica Moldova, prin adoptarea Constituţiei. Viorel Cibotaru spune că în 1998 în Moldova s-a coagulat o nouă clasă politică din forţe conservatoare, care au dorit păstrarea unor mentalităţi vechi într-o formulă nouă.
În 2005, Republica Moldova, trecând prin diferite frământări şi procese neunivoce, a ajuns la susţinerea ideii de integrare europeană, s-a decis că locul ţării este în UE, într-un sistem nou de valori. După 2005 a început să apară o altă generaţie de politicieni, care s-au format în alte condiţii, nu în sistemul sovietic, au terminat studii peste hotare”. Analistul spune că noua clasă politică vine cu noi abordări şi noi posibilităţi, şi nu este cinstit să fie comparată cu cea din primii ani de independenţă. „Acum sunt alte modele de comportament. Este clar ce ar trebui să facă Moldova ca să ajungă la standardele unei ţări europene. Perioada aceasta a mediului politic încă nu s-a încheiat ş, cel mai probabil, se va încheia în 5 ani. Anul 2020 este un punct în care Moldova va fi privită altfel, se vor declanşa şi alte proiecte integraţioniste, ţara ireversibil va fi un stat european, încă nu un membru cu drepturi depline al UE, dar va fi parte a spaţiului european, cu distanţare de alte zone”, a opinat analistul.
Speranţe şi decepţii
Vicedirectorul Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Victor Juc, spune că Declaraţia de independenţă a marcat apusul Mişcării de Renaştere Naţională, care a fost un simbol romantic în acea perioadă. Adoptarea Constituţiei a îngustat idealurile naţionale, care nu au fost reflectate în document.
„Un eveniment important, care a marcat domeniul politic, a fost în 2001, când prin căi democratice a venit la putere Partidul Comuniştilor. A fost primul caz când un partid comunist a revenit la guvernare într-un stat post-socialist, iar cauza a fost eşecul reformelor demarate de alte forţe politice. Paradoxal, dar revenirea comuniştilor a dus la promovarea ţării pe plan mondial. Moldova a încercat să „evadeze” din spaţiul post-sovietic prin aderarea la mai multe proiecte şi acorduri. În condiţiile guvernării comuniste trebuie de menţionat decretul din 2002, de creare a unei comisii care urma să pregătească Moldova pentru integrarea europeană, şi aceasta a devenit o prioritate pentru ţară”, a spus Victor Juc.
Anul 2009 este magistral în istoria politică, apreciază expertul. Evenimentele din 7 aprilie au demonstrat că forţele democratice îşi doresc o schimbare, la alegerile din iulie a participat un număr mare de cetăţeni, şi nu doar moldovenii din ţară, ci şi cei de peste hotare, iar aceasta a demonstrat că în ţară se formase premisele de schimbare a culorii guvernării. „În alianţele care au apărut ulterior s-au investit speranţe mari, însă aşteptările au fost mult prea mari faţă de realizări, aceasta a fost decepţia”, a subliniat expertul.
Victor Juc e de părerea că Moldova nu a avut o elită politică bine pregătită. „La sfârşitul anilor 80, elita politică a fost creată de oameni de cultură, cu viziuni democratice, dar fără experienţă managerială. În plus, Moldova nu a avut o personalitate care să-şi asume responsabilitatea reformelor, precum în alte state. După elita democratică, dar romantică, a venit elita neocomunistă, au venit cadrele vechi, care au revenit în politică după 10 ani de pauză. Elita de sorginte democratică din 2009 nu a schimbat nimic în calitatea mediului politic, deoarece, fie au fost oameni din anii 80, precum Mihai Ghimpu, fie persoane care s-au aflat la putere sub toate regimurile, ca Serafim Urecheanu, fie cei din mediul de afaceri – Vlad Filat”, a opinat expertul.
Politica în Moldova este puţin eficientă, puţin performantă, spune Victor Juc, iar oamenii care vin la putere se gândesc cum să-şi fortifice la maximum funcţiile. Nu este o elită cu viziune clară, care să genereze reforme cardinale, care să nu se teamă că va pierde la următoarele alegeri. „Politica de la început şi cea de acum sunt asemănătoare. Şi acum, şi cu 22 de ani în urmă, se căutau priorităţile strategice ale ţării. Şi atunci, şi acum se vorbeşte despre relaţii bune cu Europa. Se creează impresia că 2010-2011-2012 repetă perioada 1990-1991-19292. În 20 de ani nu s-a schimbat nimic”, spune Victor Juc.
Aşteptări de la 2013
Victor Juc consideră că ar fi o greşeală să se spună că au fost doar insuccese. Au fost şi succese – au devenit mai funcţionale instituţiile puterii de stat, s-a descentralizat mass-media, a apărut pluralismul de opinii, oamenii au devenit mai liberi în gândire. Victor Juc subliniază că schimbări au fost în 22 de ani, dar dacă e să se facă o comparaţie între Moldova şi alte state, atunci moldovenii au rămas în urmă.
Expertul consideră că anume politica externă a determinat în mare parte politica internă din Moldova. „Acum se creează impresia că reformele se fac, deoarece UE ar avea nevoie de ele. Dar nu UE are nevoie de Moldova, ci invers. Avem speranţa că următorii 5 ani vor fi mai activi la acest capitol, premizele vor apărea după semnarea Acordului de Asociere cu UE”, a spus vicedirectorul Institutului de Cercetări Juridice şi Politice.
Victor Juc crede că anul 2013 va fi unul cardinal pentru mediul politic moldovenesc, acesta fiind încă tranzitoriu, iar în ţară încă nu există o democraţie veritabilă, oamenii nu ştiu ce înseamnă o democraţie directă sau o democraţie participativă, oamenii nu se simt responsabili pentru administrarea afacerilor şi a puterii în stat.
Mariana Galben, IPN.
