Alegerile din 28 noiembrie ar fi trebuit sa aducă claritatea mult dorită pe scena politică de la Chişinău, dar, din nefericire pentru noi, n-a fost să fie nici de aceasta dată. Lucrurile par să se complice şi mai mult, criza politică continuă, iar viitorul ţării este mai incert ca niciodată. Dacă e să parafrazăm o veche zicală moldovenească, am putea spune că „la cei săraci nici politicienii nu trag”. La acest moment, aceasta zicală redă exact realităţile de la noi.
Au trecut nouă zile de când noi toţi ne-am spus cuvântul asupra viitorului ţării şi am mandatat politicienii să înceapă negocierile pentru a forma o guvernare democratică stabilă şi eficientă, care ar guverna Moldova în următorii ani. Politicienii noştri, însă, în loc să înceapă negocierile propriu zise, s-au împotmolit în discuţii „pudice” şi interminabile despre principiile şi valorile viitoarei coaliţii de guvernământ. Ei caută aceste principii şi valori peste tot, la restaurante - la un ceai de 50 de lei, la reşedinţa de stat aPpreşedintelui ţării, în hoteluri de lux, la ambasadele SUA şi a Rusiei, la Roma, Budapesta, Bruxelles şi în alte capitale europene, dar, deocamdată, fără mare succes.
Ajunşi într-un impas, chiar înainte de a începe negocierile, Rusia nu a întârziat să ofere politicienilor moldoveni „bunele sale oficii”. Astfel, în weekendul trecut la Chişinău a poposit emisarul Kremlinului, generalul de securitate Serghei Narâşkin, şeful administraţiei Preşedintelui rus Dimtri Medvedev şi mâna dreaptă a Prim-ministrului Vladimir Putin. Nici nu a reuşit să coboare bine din avion, că domnia sa s-a arătat profund îngrijorat de criza politică de la Chişinău, de stabilitatea, suveranitatea şi statalitatea Republicii Moldova. Din declaraţiile sumare făcute la aeroport de Narâşkin transpare cât se poate de clar că dânsul a fost trimis la Chişinău pentru a ne „ajuta” să ieşim din criza politică şi să orientăm Moldova pe calea parteneriatului strategic cu Moscova.
După o întâlnire protocolară fulger, de ochii lumii, cu Preşedintele interimar Mihai Ghimpu, Narâşkin a prezidat, la reşedinţa Ambasadorului Rusiei, o întâlnire comună neoficială cu Vladimir Voronin, Preşedintele PCRM, şi Marian Lupu, Preşedintele PD. Discuţiile avute par să fi satisfăcut aşteptările lui Narâşkin, Lupu şi Voronin. Din declaraţiile făcute ulterior de liderii PD, PCRM a făcut o propunere „foarte generoasă” de coaliţie, în special în termeni de partajare a funcţiilor. Cât despre principii, nimic concludent, putem, doar, presupune că ele vor fi formulate pe placul şi cu asistenţa Rusiei, care, fără îndoială, stă în spatele acestei „oferte generoase”.
De altfel, există un mare semn de întrebare legat de „bonul de plată” pe care PD va trebui să-l achite Moscovei pentru această „generoasă ofertă”. Întrebarea nu este nici de cum una puerilă, cum ar putea să o interpreteze unii. Exemplul lui Victor Ianukovici, Preşedintele Ucrainei, care a consimţit la prelungirea cu 25 de ani a termenului de staţionare a Flotei Ruse din Marea Neagră în portul Sevastopol, este cât se poate de elocvent în această privinţă.
Între timp, liderii PD sunt exuberant de veseli, nu acelaşi lucru se poate spune despre foştii lor aliaţi, PL şi PLDM. Liderii PL par abătuţi şi trişti, iar cei de la PLDM suspect de calmi. Luni, 6 decembrie, PLDM a anunţat fără echivoc că nu va negocia cu PCRM şi că optează pentru recrearea Alianţei pentru Integrare Europeană. Acest anunţ i-a lăsat rece pe liderii PD, care insistă, aparent, pe formularea unei oferte publice la fel de generoase din partea PLDM. Oferta PLDM a fost, în cele din urmă, anunţată astăzi, în ajunul iminent al negocierilor dintre PCRM şi PD. În lipsa unei oferte negociabile toate cele trei partide din fosta AIE au continuat să simuleze discuţii „pudice” despre principii şi valori, în aşteptarea că cineva va fi mai slab de înger şi va ceda.
În realitate aceste discuţii de învăluire despre principii şi valori, ignorând subiectele cardinale privind partajarea rezonabilă a funcţiilor, mecanismele de funcţionare, de dialog şi de soluţionare a diferendelor în cadrul viitoarei alianţe, trădează volens-nolens încăpăţinarea şi incapacitatea cronică a clasei noastre politice de a dialoga civilizat, de a face concesii reciproce şi de a-şi refula ambiţiile politice în numele interesului naţional.
În sfârşit, PD a cedat şi a intrat în negocieri directe cu PCRM. Cât ar putea costa o atare alianţa PD-ul şi, mai ales, pe noi toţi, rămâne să vedem. Cert este ca ea va însemna o guvernare provizorie, nu va aduce stabilitate, lupta politică va deveni şi mai aprigă, criza constituţională va continua, societatea va fi dezbinată şi mai mult pe criterii geopolitice, iar toate aceste consecinţe negative se vor răsfrânge necruţător asupra bunăstării şi imaginii ţării noastre. Acestea sunt potenţialele consecinţe ale discuţiilor fără substanţă despre principii şi valori, de altfel, convenite de cele trei partide – PLDM, PD şi PL, încă în august 2009 şi care rămân în continuare relevante. Apropo, pentru cei interesaţi, ele pot fi accesate la adresa web http://ape.md/libview.php?l=ro&idc=154&id=787.
Cu părere de rău, acest „joc al principiilor” nu este deloc nou, aşa a fost în 1999 – când Guvernul Sturza a fost debarcat, în 2000-2001 - când PCRM a venit triumfalist la guvernare şi, de asemenea, în 2005 - când Vladimir Voronin a fost reales Preşedinte al R. Moldova cu votul democraţilor din opoziţie. Cu ce s-au terminat toate aceste jocuri ştim cu toţii, inclusiv politicienii noştri. Dacă dânşii au o memorie scurtă, vom vedea în curând. Cert este că va veni timpul şi le vom aminti. Totuşi, ar fi cazul ca în politica noastră să avem odată şi odată politicieni cu bun simt, memorie buna, moralitate indubitabilă şi o incontestabilă demnitate civică şi politică. Prea des în ultimii 11 ani ne-am ales de la ei cu „ciori vopsite”. Ne vom alege şi de această dată cu una împănată cu argumente despre patriotism, statalitate, parteneriat strategic cu Rusia, integrare europeană şi democraţie pe veci? Ce spuneţi, domnilor politicieni?
Urmărind toată aceasta tevatura de la Chişinău, ai impresia ca asişti la o emisiune tv rusească care se numeşte „Umniki y Umniţâ”. Întrebarea zilei este, însă, cine, de această dată, este următorul „Umnic” sau „Umniţă”?
[Victor Chirilă, Asociaţia pentru Politică Externă, director executiv, pentru Info-Prim Neo]
