Activitatea agenţiilor private care plasează forţa de muncă peste hotare se află într-o stagnare evidentă. Această situaţie este cauzată de concurenţa intermediarilor informali, dar şi de procedurile complicate de obţinere a licenţei şi legalizării activităţii. Concluziile se regăsesc într-un studiu realizat în cadrul proiectului NEXUS Moldova, transmite IPN.

Autorul studiului, Mihail Cebotari, a declarat, în cadrul unui eveniment de prezentare, că agenţiile private de plasare în câmpul muncii deţin pe această piaţă o cotă de doar 20%, iar restul este ocupată de intermediari informali. Studiul arată că, în timp ce pentru agenţii există proceduri complicate la obţinerea licenţei, pentru intermediarii informali nu există restricţii. Aceştia acţionează liber şi dominant şi riscă amenzi mici sau penalităţi care puţin probabil să le fie aplicate.

Potrivit cercetării, majoritatea agenţiilor din Moldova au încheiate acorduri de colaborare cu intermediari şi nu cu angajatori finali. Autorul afirmă că procedurile stabilite de legislaţia naţională pentru negocierea acordurilor de colaborare şi proiectelor de contracte individuale de muncă pot prelungi procesul de negociere a acestor acte pentru perioade de luni de zile, implicând cheltuieli semnificative.

Autorul consideră că situaţia existentă vorbeşte despre o abordare dezechilibrată de reglementare, fiind necesar de a schimba cadrul legal existent, precum şi abordarea politicilor de plasarea forţei de muncă în străinătate. La fel, autorul crede că autorităţile de stat trebuie să pună un accent deosebit pe sancţionarea corespunzătoare a intermediarilor şi să înlăture procedurile administrative inutile în desfăşurarea activităţii agenţiilor.

O altă necesitate, în opinia autorului, este atribuirea funcţiilor de control asupra agenţiilor private şi altor intermediari unui organ specializat, cum ar fi Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau Institutul Muncii.