Peste 750 de copii moldoveni au fost adoptaţi de cetăţeni străini între 1999 şi 2008
În perioada anilor 1999 – 2008, 765 de copii moldoveni au fost adoptaţi de către cetăţeni străini, transmite Info-Prim Neo cu referire la Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului (MPSFC).
Din cei 765 de copii supuşi adopţiei internaţionale, 403 sunt băieţi şi 362 - fete. În anul 2008, cuplurile străine au adoptat 66 de copii din Republica Moldova, toţi cu deficienţe de sănătate.
Totodată, potrivit datelor preliminare, către cuplurile din ţară în 2008 au fost adoptaţi 262 de copii. În anul 2007, în Republica Moldova au fost adoptaţi 353 de copii. 180 dintre aceştia au fost adoptaţi de către al doilea soţ sau soţie. Tendinţa generală a adoptatorului naţional este de a adopta copii mici, care se integrează mai uşor în familia adoptivă.
Adopţia naţională este considerată prioritară, se spune în comunicatul MPSFC. Decizia aparţine instanţei de judecată de nivelul I. Autoritatea responsabilă care prezintă avizul în judecată este autoritatea tutelară de la locul de trai al copilului.
În cazul când copilul a fost propus spre adopţie internaţională, aceasta are loc prin intermediul agenţiilor cu atribuţii în domeniul adopţiilor internaţionale. Decizia este luată de Curtea de Apel de la locul de domiciliu al copilului. Cuplurile străine care doresc să adopte copiii, prezintă MPSFC un dosar care conţine informaţii detaliate despre familie, informaţii certificate de autoritatea tutelară din statul de unde vine acest cuplu. Solicitări de adopţie internaţională sunt, cu preponderenţă, din SUA, Italia, Elveţia, Spania, Franţa şi Israel.
Conform legislaţiei în vigoare, pot fi adoptaţi copiii până la atingerea vârstei de 18 ani. Nu este permisă despărţirea fraţilor şi surorilor decât în cazuri excepţionale (boală incurabilă, deficienţe fizice, copii de la taţi diferiţi care nu au locuit împreună).
Pentru a adopta un copil, cetăţenii R. Moldova depun cererea la autoritatea tutelară locală. În R. Moldova pot fi adoptatori persoanele căsătorite, de ambele sexe, de la 25 de ani şi care nu au atins vârsta de 50 de ani. Această regulă nu se aplică în cazul când adoptatorii sunt căsătoriţi între ei şi unul din ei nu a atins vârsta de 50 de ani, precum şi atunci când părintele adoptiv este soţul părintelui copilului adoptat sau când copilul a trăit în familia eventualilor părinţi adoptivi înainte ca aceştia să împlinească vârsta de 50 de ani.