Comunicat de presa al UNHCR - 19 iunie 2018

Razboaiele, alte violențe si persecuții au adus strămutarea forțată la un nivel record pe plan international in 2017, al cincilea an la rînd, cauzele principale fiind criza din Republica Democrata Congo, războiul din Sudanul de Sud si fuga a sute de mii de refugiați Rohingya din Myanmar in Bangladesh. Tările în curs de dezvoltare sînt cele mai afectate.  

În raportul său anual Tendințe Globale, publicat astăzi, UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați, a anunțat că 68,5 milioane de persoane erau strămutate la sfârșitul anului 2017. Printre ele se numără 16,2 milioane de persoane care au devenit strămutate în cursul anului 2017, fie pentru prima dată, fie în mod repetat – ceea ce indică un număr enorm de persoane aflate în deplasare și echivalentul a 44.500 de oameni strămutați în fiecare zi, sau o persoană strămutată la fiecare două secunde.

Refugiații care și-au părăsit țările pentru a fugi de conflicte și persecuții reprezintă 25,4 milioane din cei 68,5 milioane de strămutați, cu 2,9 milioane mai mult decât în 2016 și totodată cea mai mare creștere observată de UNHCR într-un singur an. Numărul solicitanților de azil care încă așteptau rezultatul cererilor lor la 31 decembrie 2017 a crescut între timp cu circa 300.000, ajungând la 3,1 milioane. Persoanele strămutate intern reprezintă 40 milioane din numărul total, ușor sub cifra din 2016, respectiv 40,3 milioane.

Pe scurt, în 2017 au fost aproape la fel de multe persoane strămutate ca populația Thailandei. La nivel global, una din 110 persoane este strămutată.

„Ne aflăm într-un moment de răscruce, în care succesul gestionării strămutării forțate la nivel global necesită o abordare nouă și mult mai complexă, astfel încât țările și comunitățile să nu fie nevoite să se descurce singure”, a declarat Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați Filippo Grandi. „Dar există și motive de speranță. Paisprezece țări testează deja un nou plan pentru a răspunde situațiilor ce implică refugiații, iar în câteva luni un nou Pact Global privind Refugiații va fi gata de adoptare de către Adunarea Generală a ONU. Astăzi, în ajunul Zilei Mondiale a Refugiaților, mesajul meu pentru statele membre este să susțineți acest pact. Nimeni nu devine refugiat de bunăvoie, dar noi ceilalți ne putem arăta bunăvoința și îi putem ajuta.”

Raportul UNHCR Tendințe Globale este publicat anual înaintea Zilei Mondiale a Refugiaților (20 iunie) la nivel internațional și urmărește strămutarea forțată pe baza datelor colectate de UNHCR, guverne și alți parteneri. Nu examinează situația azilului la nivel global (surprinsă de UNHCR în rapoarte separate) care și în 2017 s-a confruntat cu incidente legate de returnările forțate, politizarea și indicarea refugiaților drept țapi ispășitori, aceștia fiind închiși sau refuzându-li-se posibilitatea de a lucra, mai multe țări obiectând chiar față de utilizarea termenului „refugiat”.

Cu toate acestea, raportul Tendințe Globale oferă mai multe perspective, inclusiv în anumite cazuri referitoare la realitățile percepute ale strămutării forțate versus cele reale și la modul în care acestea pot fi uneori divergente.

Printre acestea se numără ideea că strămutații lumii se află mai ales în țările Nordului Global. Datele arată că situația stă de fapt invers – 85% din refugiați aflându-se în țările în curs de dezvoltare, multe dintre care sunt extrem de sărace și primesc puțin sprijin pentru îngrijirea acestor populații. Patru din cinci refugiați rămân în țările vecine.

Strămutarea la scară largă dincolo de frontiere este, de asemenea, mai puțin frecventă decât o sugerează cifra de 68 milioane de persoane. Aproape două treimi din cei forțați să fugă sunt persoane strămutate intern care nu și-au părăsit țările. Din cei 25,4 milioane de refugiați, doar puțin peste o cincime sunt palestinieni în grija UNRWA (Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare a Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat). Două treimi din ceilalți, pentru care este responsabilă UNHCR, provin din numai cinci țări: Siria, Afganistan, Sudanul de Sud, Myanmar și Somalia. Încetarea conflictelor din oricare dintre aceste țări are potențialul de a influența semnificativ tabloul global al strămutării.

Două alte perspective prezentate în Tendințe Globale sunt că majoritatea refugiaților trăiesc în zone urbane (58%), nu în tabere sau zone rurale, și că populația strămutată la nivel global este tânără – 53% sunt copii, dintre care mulți sunt neînsoțiți sau separați de familiile lor.

La fel ca în cazul numărului de țări care produc strămutări pe scară largă, numărul țărilor care găzduiesc grupuri mari de persoane strămutate este redus: Turcia a rămas țara care găzduiește cei mai mulți refugiați, în ce privește numărul absolut al acestora, cu o populație de 3,5 milioane refugiați, în principal sirieni. Între timp, Liban a găzduit cel mai mare număr de refugiați în raport cu populația sa națională. În total, 63% din toți refugiații aflați în responsabilitatea UNHCR se află în numai 10 țări.

Din păcate, rămân puține soluții pentru toate aceste lucruri. Războaiele și conflictele au continuat să reprezinte principalele cauze ale strămutării forțate, cu prea puține progrese vizibile în vederea păcii. În jur de cinci milioane de persoane s-au putut întoarce acasă în anul 2017, marea majoritate a acestora revenind din locurile unde au fost strămutate intern, dar printre ele s-au numărat și persoane care s-au întors acasă obligate sau în contexte fragile. Din cauza scăderii semnificative a numărului de locuri oferite pentru relocare, numărul refugiaților relocați a scăzut cu peste 40% la circa 100.000 de persoane.

****

Informații suplimentare

Raportul UNHCR Tendințe Globale și un pachet însoțitor de materiale multimedia sunt disponibile aici.
 

1. Statistici pentru Republica Moldova

Conform datelor primite de la Biroul Migrație și Azil:

În 2017, Republica Moldova a înregistrat un număr de 74 cereri de azil, majoritatea provenind de la persoane din Siria, Ucraina, Rusia și Turcia.

Comparativ cu cifrele anilor trecuți în care media cererilor de azil se situa în jur de 150-200 pe an, anul 2017 a reprezentat o excepție. Numărul mic de solicitanți de azil continuă și în 2018. În perioada ianuarie-mai au fost înregistrate 43 cereri de azil provenind in principal de la cetățeni din Turcia și Ucraina.

În cursul anului 2017, 12 persoane au primit protecția Republicii Moldova.

În iunie 2018, în țară sunt înregistrați 404 refugiați.

Din 1997 și până în prezent, Republica Moldova a înregistrat peste 2,400 cereri de azil și a oferit protecție unui număr 1,041 persoane.
 

2. Raportarea strămutării forțate – Definiții principale

UNHCR nu utilizează termenul de „migrant” pentru a se referi la persoanele care sunt forțate să-și părăsească domiciliul.

Refugiat: O persoană care și-a părăsit țara și necesită „protecție internațională” din cauza unui risc de violență sau persecuție dacă s-ar întoarce acasă. Termenul se referă și la persoanele care fug de războaie și își are originea în instrumentele juridice internaționale, în special Convenția din 1951 privind statutul refugiaților și Protocolul din 1967 și Convenția OAU din 1969. Statutul de refugiat poate fi dobândit în urma solicitării acestuia în mod individual, sau, în cazul unor fluxuri masive de persoane, acesta poate fi acordat prima facie. Refugiații nu pot fi returnați în țara de domiciliu decât în mod strict voluntar.

Solicitant de azil: O persoană care a solicitat în mod individual statutul de refugiat și așteaptă rezultatul. Solicitanții de azil primesc „protecție internațională” cât timp cererile lor sunt evaluate, și, la fel ca refugiații, nu pot fi returnați în țara de domiciliu decât în mod voluntar.

Persoană strămutată intern: Persoanele strămutate intern, termen abreviat PSI, sunt cele forțate să-și părăsească domiciliul și să se mute în altă regiune a aceleiași țări.

Apatrid: O persoană care nu deține cetățenia niciunei țări și care nu beneficiază așadar de drepturile omului și accesul la serviciile disponibile celor care dețin o cetățenie. O persoană poate fi apatridă și refugiată în același timp.

UNHCR
 

DISCLAIMER: Autorii comunicatelor – nu agenţia de presă IPN – poartă responsabilitate exclusivă pentru corectitudinea şi esenţa conţinutului comunicatului, prezentat spre publicare şi/sau distribuire