Societatea moldovenească este pronunțat divizată pe multe criterii, pornind de la cel politic și geopolitic, până la cele identitar, cultural și lingvistic. Printre subiectele acestei divizări se regăsesc și anumite evenimente istorice. Unul dintre acestea s-a produs în anul 1812, la finalul unuia dintre multele războaie ruso-turce, atunci când teritoriul, care mai târziu avea să fie denumit Basarabia, a fost trecut din componența Principatului Moldovei în componența Imperiului Țarist Rus. Astăzi există două puncte de vedere principial diferite asupra acestui eveniment. Conform unuia, în acel an a avut loc un „act de eliberare a Basarabiei de sub jugul turcesc”, iar potrivit celuilalt, Tratatul de pace de la București din anul 1812, semnat între Rusia și Turcia reprezintă o „mare și multilaterală tragedie, provocată de ocupația și dominația rusească”, care, la rândul său, a pus bazele ocupației și dominației sovietice ulterioare. A fost ceea ce s-a întâmplat în îndepărtatul an 1812 o ocupație sau o eliberare și dacă eliberarea a fost o realitate care trebuie salutată și astăzi sau este un mit care urmează a fi condamnat și spulberat – despre aceasta au discutat invitații la dezbaterea publică „Pericolul contemporan al mitologizării anului 1812”, organizată Agenția de Presă IPN.
Expertul permanent al proiectului, Igor Boțan, a declarat că noțiunea „ocupația! unui teritoriu de către un stat străin înseamnă însușirea temporară de către forțele armate ale acelui stat a unei părți sau în totalitate teritoriul altui stat, fără ca prin aceasta statul ocupant să dobândească dreptul de suveranitate statului ocupat. „Noțiunea „răpire” înseamnă ocuparea cu sila, iar „anexarea” înseamnă încorporarea violentă a teritoriului unui stat la altul. „Subjugarea” înseamnă supunerea unei părți, a unui popor prin forța armelor făcând această țară dependentă economic, politic etc.”, explică expertul.
Potrivit lui, „imperiul” este unul dinte tipurile istorice de stat care se caracterizează prin faptul că este compus dintr-un centru imperial și o periferie subordonată, zonele periferice ale imperiului fiind de obicei cucerite. De regulă, imperiile se caracterizează și prin diferențele de drepturi și principii de guvernare pentru diferitele sale teritorii constitutive.
„Dacă ne referim la noțiunea „mituri”, acestea sunt reprezentarea realității în modalitatea dorită de creatorii miturilor. Respectiv, „miturile politice” sunt o categorie particulară a miturilor care se axează pe subiecte politice, adică sunt narațiuni cu încărcătură ideologică ce oferă un înțeles specific trecutului sau prezentului. De asemenea, oferă predicții asupra evenimentelor viitoare considerate valide de un anumit grup sau altul. Miturile politice variază în funcție de grup și de perioada în care sunt promovate”, a mai spus Igor Boțan.
Rectorul Universității de Stat din Moldova, doctorul în istorie, Igor Șarov, a menționat că războaiele ruso-turce din secole XVIII-XIX, cu excepția unora, au fost câștigate de către Rusia. El a adus drept exemple războiul din anii 1768-1774, încheiat cu pacea de la Kuciuk-Kainargi, războiul 1787 -1792 încheiat cu pacea de la Iași, precum și războiul din perioada anilor 1806-1812 cu rezultate nefaste – anexarea teritoriului Basarabiei. De asemenea, a amintit, de asemenea, războiul dintre anii 1828-1829, culminat cu pacea de la Adrianopol, precum și războiul din anii 1877-1878.
„Intenționat în șirul acesta nu am menționat doar războiul 1853-1856, culminat cu pacea de la Paris, unicul război care a fost pierdut de Rusia. Și atenție, celelalte războaie au dus la rezultate de întărire a pozițiilor Rusiei în acest spațiu, inclusiv, pe teritoriul Basarabiei. Iar războiul care a fost pierdut în 1853-1856 de Rusia a creat condiții obiective pentru Mica Unire – Unirea de la 1859”, explică doctorul în istorie.
Igor Șarov consideră că acest mit de salvare, de eliberare nu reprezintă altceva decât camuflarea tendințelor expansioniste ale Rusiei, iar acest adevăr a fost neglijat o perioadă îndelungată. Potrivit lui, față de evenimentul din 1812 se evidențiază două poziții. Pe de o parte, istoricii consideră că a avut loc o anexare ilegală, pe de altă parte, sunt cei care au promovat sau promovează în continuare ideea „eliberării” de la 1812.
În opinia sa, miturile, inclusiv cel al anului 1812, au fost create începând cu secolul XIX la un nivel primitiv, iar pe parcurs, în laboratoarele sovietice au fost perfecționate. „E clar că miturile privind „eliberarea” sunt pur și simplu ridicole. Deoarece, atunci când vorbești despre drama românilor basarabeni după 1812, ca rezultat al anexării Basarabiei, dacă ei aspectul social-economic, aspectul cultural al problemei ori aspectul religios – rezultatele sunt dramatice”, a mai spus rectorul USM.
Vicepreședintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”, istoricul Ion Negrei, a declarat că „mitul eliberării” nu există ca noțiune științifică. El este un truc propagandistic, care a fost alimentat tot timpul de Imperiul Rus și apoi de cel sovietic.
„Ca noțiune științifică în Dreptul internațional, „eliberare” nu există. Există războaiele purtate între state, iar ca rezultat al aplicării forței armate au loc acțiuni de ocupare a teritoriului – „de ocupare” – asta și scrie în Dreptul internațional. Atunci când se schimbă forma de guvernare, când se schimbă administrarea acestui ținut proaspăt ocupat, este vorba despre o ocupare. În cazul războiului din 1806-1812, dar și al altor războaie de același gen, avea loc un proces de ocupare prin forță armată și schimbarea administrației. Schimbarea administrației deja presupune că acest teritoriu este ocupat. Statele întotdeauna procedează în felul acesta în toate războaiele și este recunoscut că un teritoriu vremelnic ocupat”, susține Ion Negrei.
Referindu-se la războiul ruso-turc de la 1710-1711, Ion Negrei a menționat că este o încercare a clasei politice din Principatul Moldovei în frunte cu domnitorul Cantemir de a schimba suzeranitatea otomană pe suzeranitatea rusă. Potrivit lui, în niciun fel nu este vorba despre o tentativă de „eliberare” a Moldovei și de trecere sub protectoratul rus.
„Există mitul vechi sovietic că la Luțc în 1711 a fost semnat un tratat. Nu există acest tratat, deoarece tratatul presupune semnarea de două părți – partea moldovenească, reprezentată de domnitorul Moldovei, și partea rusă. În cazul actului de la Luțc avem de afacere cu o diplomă, cu o gramotă, eliberată de țarul rus domnitorului Moldovei Cantemir, unde sunt fixate niște cerințe pe care le-a formulat în primul rând partea moldovenească – domnitorul Moldovei Cantemir”, explică istoricul.
Potrivit lui, suzeranitatea reprezintă păstrarea tuturor formelor de administrare, guvernare internă a statului, așa cum exista în Principatul Moldovei cu armată, boierime, Sfatul Domnesc etc, dar cu o dependență de o putere mai mare, de o putere imperială. „În concluzie, – Cantemir urmărea trecerea Principatului Moldovei de sub suzeranitatea otomană sub suzeranitatea, protecția împăratului rus, prin crearea unei monarhii în interiorul țării Moldovei și în niciun caz sub forma „eliberării care s-a produs în 1812”, a precizat Ion Negrei.
Dezbaterea publică la tema „Pericolul contemporan al mitologizării anului 1812” face parte din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Agenția de presă IPN desfășoară acest proiect cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
