 |
|
| Anatol Țăranu | |
Anul politic 2021 se încheie cu o criză geopolitică acută din jurul Ucrainei. Mulți experți admit o agresiune militară a Rusiei lui Putin împotriva Ucrainei vecine. Relatând adevăratul obiectiv pe care îl urmărește Moscova în acest eventual război, prestigioasa publicație Washington Post titra recent, „Putin vrea o Ialta-2”, sugerând că Kremlinul dorește o nouă partajare a lumii în zone de influență între Rusia și SUA, de data aceasta exceptându-i pe englezi. Concomitent, o sursă guvernamentală germană AFP, citată de Agerpres, informa despre faptul că Germania și Rusia au convenit asupra unei întrevederi la începutul lui ianuarie a anului ce vine, în cadrul eforturilor menite să aplaneze criza ruso-occidentală din jurul Ucrainei. Iar totul a început după ce guvernul rus, într-un mod oarecum surprinzător, pe alocuri chiar insolit, a dat publicității două proiecte de tratate, care conțin articole și prevederi formulate în limbaj juridic, privind securitatea europeană - unul între Rusia și NATO, altul între Rusia și Statele Unite. Imediat granzii politicii internaționale s-au pus în mișcare și reacția lor vizează zona în care se găsește nemijlocit Republica Moldova, chiar dacă principalul obiect al atenției este Ucraina. Pentru a înțelege toată complexitatea situației create în criza internațională a cazului Ucraina este suficient de relatat avertismentele neroade, unele cu totul diabolice, ale anumitor propagandiști ruși, care amenință că alternativa renunțării la planul Putin de detensionare a crizei poate fi prefacerea lumii în cenușă radioactivă.
Tentația achitării costurilor din contul jucătorilor mici
În condițiile unei mize existențiale în soluționarea crizei în desfășurare, marii jucători pe tabla geopolitică de șah, cum nu odată s-a mai întâmplat în istorie, ar putea trăi tentația eventualei achitări a costurilor împovărătoare ale soluțiilor de compromis cu banii mărunți ai intereselor micilor jucători. O asemenea perspectivă se constituie într-un adevărat semnal de alarmă pentru un subiect politic de talia Republicii Moldova, interesele căreia cu ușurință pot fi afectate în cadrul unor înțelegeri internaționale, vizând zona geopolitică în dezbatere. Tot atât de evident este și punctul nevralgic al Republicii Moldova din perspectiva unor înțelegeri internaționale multidimensionale, care se prezintă în formula conflictului transnistrean. În caz dacă planul Putin de detensionare a crizei din jurul Ucrainei prinde contur real, pe Republica Moldova o paște pericolul rămânerii în interiorul zonei demarcate de așa numitele linii roșii a influenței geopolitice ruse. Deci, luați de o mână cu planul Putin pentru toată zona geopolitică în ansamblu, va veni și planul Kozac pentru soluționarea conflictului transnistrean, respins în trecut de către Chișinăul oficial.
Brusc, Kranoselski a devenit dornic de soluții politice
Defel întâmplător liderul separatiștilor transnistreni, Vadim Krasnoselski, care se găsea recent într-o periodică vizită la Moscova, a acuzat într-un interviu acordat agenției ruse RIA Novosti autoritățile de la Chișinău că nu ar fi interesate în reluarea negocierilor în formatul 5+2. Aceste acuze au servit ca un foc de artificiu pentru liderul separatiștilor de la Tiraspol, care imediat după reîntoarcerea din voiajul moscovit, a adresat o scrisoare președintei Maia Sandu în care o îndeamnă la dialog. Acesta solicita în scrisoarea sa „o întrevedere personală sau într-un format acceptat de ambele părți” pentru a restabili dialogul dintre cele două maluri ale Nistrului. „Sunt convins că, acum, este posibil să rezolvăm problema istorică, să soluționăm unul dintre cel mai de durată conflict din Europa de Est”, arată textul scrisorii. „La finele acestui an, voi mai face o încercare de a restabili dialogul cu partea dreaptă a Nistrului, pentru a rezolva problemele care s-au adunat de-a lungul timpului”, a declarat acesta.
Această modificare surprinzătoare a poziției Tiraspolului privind reglementarea politică a conflictului transnistrean vine după ce ani îndelungați administrația separatistă refuza categoric orice abordare a problemei soluționării politice a conflictului, preferând discuții cu Chișinăul doar de ordin economic sau umanitar. Apare o întrebare firească despre adevăratele motive ale schimbării de macaz a Tiraspolului în procesul reglementării politice a conflictului transnistrean?
Cine și de ce trage sforile?
Un răspuns parțial la această întrebare ne-o sugerează reacția mai mult decât operativă a MAE-lui rusesc la inițiativa lui Krasnoselski, care într-un comunicat de presă menționează că „Moscova salută disponibilitatea Tiraspolului de a începe o discuție asupra modalităților de apropiere a malurilor Nistrului, dar și de a relua negocierile în formatul „5+2”. Potrivit reprezentantului oficial al Ministerului de Externe al Rusiei, această inițiativă „de fapt, poate da un impuls procesului de reglementare transnistreană și poate depăși stagnarea prelungită a acestuia..., facem apel la conducerea Republicii Moldova să manifeste o abordare constructivă și să răspundă pozitiv inițiativei Transnistriei”.
După această reacție rapidă a Moscovei la inițiativa Tiraspolului devine clar unde de fapt a fost clocită această idee și cărui interes se asociază direct și nemijlocit. Așa-zisul președinte al Transnistriei este în acest caz doar un executor docil al unei strategii gândite nu de dânsul și aplicată în interesul geopolitic al Moscovei. În lumina crizei din jurul Ucrainei, unde asupra Rusiei cad umbrele sumbre ale unui potențial agresor, pentru ruși devine necesară o operațiune de învăluire a opiniei publice internaționale prin intermediul unei inițiative cu iz pacifist. În acest scop conflictul transnistrean, în cadrul căruia Rusia are rolul de mediator internațional, dar și de garant al viitoarelor înțelegeri, convine de minune Moscovei. Și mai important pentru Moscova, alături de considerente de imagine, este crearea unor precedente benefice intereselor sale geopolitice în procesul de soluționare a unui conflict separatist, aplicabile pentru zonele separatiste din Ucraina. De fapt, Republica Moldova este experimentată de Moscova pe post de poligon pentru crearea precedentelor necesare în cazul „cumințirii” Ucrainei prin intermediul așa-numitelor soluții pentru conflictele separatiste din această țară.
Chișinăul vede lucrurile altfel?
Însă aceste planuri ale Moscovei pe neașteptate s-au ciocnit de noua abordare a procesului de reglementare a conflictului transnistrean, în stadiu de elaborare la Chișinău. Conturul final al acestei noi abordări încă nu s-a definitivat, dar unele elemente deja au fost articulate. Astfel, președintele Maia Sandu, în una din aparițiile televizate recente, a dat de înțeles că nu are de gând să continue practica nocivă a predecesorului său de întâlniri formale cu liderul separatist de la Tiraspol, toate contactele între Chișinău și Tiraspol urmând să fie preluate de Biroul de reintegrare a Guvernului. O asemenea abordare lovește grav în prestigiul așa-numitei instituții prezidențiale de la Tiraspol, diminuându-i statutul politic și lipsind-o de legitimitate. Colac peste pupăză pentru Moscova în această abordare a Chișinăului devine excluderea precedentului privind posibila impunere a Kievului de a accepta contacte directe a președintelui Ucrainei cu liderii separatiști din Donbas, după modelul moldovenesc până nu demult în vigoare. Supărarea Moscovei a fost atât de mare, încât s-a făcut auzită în rafale de Kalașnikov în zona de securitate a conflictului transnistrean, chiar dacă deocamdată s-a tras doar în aer. Dar avertismentul războinic pentru Chișinău este mai mult decât sugestiv.
În timp ce toată lumea este cu ochii pe estul Europei și urmărește îndeaproape contrele tensionate dintre NATO, Kiev și Moscova, Chișinăul oficial, dar și experții societății civile, încearcă să evalueze cât se poate de precis riscurile și amenințările pentru Republica Moldova în termeni de timp scurt și mijlociu. Este evident că această criză în desfășurare depășește capacitatea Republicii Moldova de a face față cu propriile forțe. Deocamdată, sunt activate la maximum de către autoritățile statului mecanismele de colectare a informațiilor, sunt reactualizate protocoale pentru fiecare situație în parte, inclusiv pentru cazul de acțiuni militare. În condițiile existenții unui potențial conflict de interese cu Federația Rusă, ministrul moldovean de externe Popescu a reamintit despre disponibilitatea anunțată în lunile trecute de către Moscova de a relua procesul de utilizare și evacuare a armamentului de la Cobasna. Și președintele Maia Sandu nu a ezitat să critice participarea ambasadorului rus la Chișinău, Oleg Vasnețov, la așa-zisa „inaugurare” a liderului separatist, în condițiile în care Republica Moldova nu recunoaște și califică drept nule alegerile prezidențiale desfășurate în stânga Nistrului. Iar pentru a anticipa orice tentativă de a decide soarta Republicii Moldova fără participare sa, Maia Sandu a declarat, că soluția diferendului transnistrean trebuie să fie elaborată în interiorul țării, nu în afară, această soluție trebuie să fie susținută de toate forțele și de cetățeni, chiar dacă pentru această soluție trebuie să existe și sprijin extern, pentru că aceasta este realitatea geopolitică în care se găsește republica.
Exerciții de judecată dictate de similitudini
Eforturilor Chișinăului oficial de a face față crizei geopolitice din zonă i se adaugă și vocea societății civile, care prin definiție dispune de o libertate mult mai mare, decât a oficialităților, în formularea posibilelor soluții. Anume pe filiera societății civile a venit reamintirea despre experiența istorică a anului 1918, când Armata Română a intervenit în Basarabia, salvând-o de atrocitățile războiului civil din Rusia. În presa moldovenească a avut un ecou viu tema intensificării cooperării politico-militare între Republica Moldova și România, inclusiv a fost articulată soluția pentru cazul unei invazii a Ucrainei de către Rusia, care ar consta în oportunitatea ca trupele Armatei Române să se pună în mișcare și să se oprească pe linia Nistrului, vechea frontieră a României Mari de până la 1940, pentru a lua în apărare teritoriul Republicii Moldova. Chiar dacă asemenea propuneri par la această etapă puțin fezabile, însă, în condițiile unei agresiuni militare a Moscovei împotriva Ucrainei, toată ordinea politică și de securitate tradițională va fi răsturnată, deschizând larg porțile unor soluții neșablonarde.
Moldova: la masă sau pe masă?
Din păcate, în situația creată, Republica Moldova nu dispune de soluții bune și ușoare, doar de cele complicate și riscante. Cu atât mai mult sunt necesare acțiuni cu caracter preventiv din partea politicului moldovenesc. În zădar cineva crede că politica capului ascuns în nisip poate fi salvatoare în condițiile unei agresiuni militare împotriva Ucrainei vecine. În planurile strategilor de la Moscova hotarul pretinsei zone preferențiale de influență geopolitică și de securitate militară a Rusiei, se include tot spațiul postsovietic și, deci, trece pe linia Prutului. Acum ca niciodată este nevoie de afirmat oficial la nivelul marilor cancelarii politice ale lumii despre caracterul românesc al Republicii Moldova, despre faptul că noi istoric nu aparținem lumii slave, nu suntem parte a spațiului de civilizație eurasiatic, dar prin apartenența la spațiul istoric și cultural românesc, suntem parte a civilizației europene.
O asemenea poziție, clar articulată la nivel de Parlament și Guvern, va servi o bază care nu poate fi neglijată la viitoarele negocieri de pace, care neapărat urmează oricărui război. Este nevoie ca la această etapă de reglementare a crizei Republica Moldova să dispună de o poziție și o voce distinctă. Altminteri, dacă nu ai loc la masa cu tacâmuri, cu siguranță vei face parte din meniu. Datoria actualei clase politice conducătoare de la Chișinău constă în păstrarea cu orice preț a perspectivei europene pentru Republica Moldova, cel mai lesne de realizat prin afirmarea oficială a caracterului românesc al statului moldovenesc, fapt ce exclude atașarea la spațiul de influență geopolitică preferențială a Rusiei.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
