Băieți și fete pentru care strada este casa lor, locul în care încearcă să supraviețuiască fără să aibă parte de o supraveghere adecvată. Este un fenomen care nu a ocolit nici Republica Moldova. Avocatul poporului pentru drepturile copilului, Maia Bănărescu, a declarat într-un interviu pentru IPN că este, poate, una dintre cele mai grave probleme legate de respectarea drepturilor copilului. După patru ani de activitatea în această funcție, constată că societatea cumva s-a obișnuit cu prezența minorilor pe străzi. În capitală hoinăresc în jur de 30 de copii, care provin din diferite localități ale țării. Iar intervențiile autorităților în ceea ce îi privește au, de regulă, efect de scurtă durată.
Ombudsmanul menționează că gravitatea problemei reiese și din faptul că o bună parte din copiii aflați în stradă sunt consumatori de droguri. Din cauza comportamentului deviant, dar și a mediului cu care pot interacționa, ei devin potențiali contravenienți sau chiar infractori. Minorii pot abandona domiciliu nu doar în cazul în care provin din familii social-vulnerabile sau din familii în care există probleme financiare. Ei pleacă și atunci când este prezent eșecul parental în educație. Pleacă dacă acasă există violență, dacă nu sunt înțeleși de membrii familiei și încearcă să găsească această înțelegere în stradă. Pot abandona casa și copiii care nu sunt susținuți în comunitate sau la școală. Or, este și rolul pedagogilor, al psihologilor să identifice acești copii, pentru a-i ajuta, pentru a lucra cu ei.
Ombudsmanul spune că autoritățile tutelare trebuie să lucreze în familie, să creeze acel mediu prielnic, astfel încât copilul să nu vrea să abandoneze domiciliul. Însă, se constată că de cele mai multe ori, la nivelul autorităților publice locale din localitățile din care provin copiii care ajung în stradă, nu se lucrează cu familiile lor. În anumite cazuri, copiii ajunși în stradă sunt din centrele de plasament sau din alte servicii sociale. Instituțiile rezidențiale (cele care au rămas) nu sunt prietenoase copiilor. De asemenea, sunt copii care vor această libertate din stradă.
Maia Bănărescu menționează că au fost încercate mai multe modele internaționale în combaterea acestui fenomen. O reușită este crearea în capitală, acolo unde sunt concentrați cei mai mulți copii aflați în stradă, a Serviciului de Asistență Stradală. Copiii pot merge acolo să facă duș, să-și schimbe hainele, să ia masa și să participe la diverse activități. Problema este că acest Serviciu este de zi, iar seara, copiii revin în stradă.
În opinia sa, nu este suficient să se construiască sau să se deschisă un centru. Contează să existe o echipă bine pregătită, cu specialiști care știu să devină prieteni cu copiii. Măsurile de ridicare din stradă și reîntoarcerea la domiciliu sau în centrul plasament nu sunt suficiente. De regulă, ele sunt eficiente pe o perioadă scurtă de timp, iar într-un final copilul revine în stradă. Ombudsmanul a declarat că, pe timp de pandemie, mai mulți copii aflați în stradă au fost plasați într-o instituție a unui ONG, iar după trei săptămâni, ei l-au vandalizat, au furat de acolo lucruri și l-au părăsit. Maia Bănărescu consideră că foarte mult contează abordarea față de acești copii și cum responsabilii reușesc să-i motiveze să renunțe la stradă.
Interviul „1 iunie – Ziua Internațională a Copilului. Copiii au drepturile lor” face parte din proiectul IPN „Injustiția la vedere prin mijloace multimedia”.
