Semnarea Pactului Molotov- Ribbentrop a condus la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial. Cu adevărat războiul a căpătat o dimensiune globală după atacul german împotriva Poloniei, fiindcă, dup atacul Germaniei, în război s-au implicat direct două imperii coloniale, Franța și Marea Britanie. Marea Britanie atunci era constituită din cele mai mari țări din istorie și a avut un rol colosal la obținerea victoriei finale. De această părere este Pavel Moraru, doctor habilitat în istorie, și a fost exprimată în cadrul unei dezbateri publice de la IPN.
Pavel Moraru a comunicat că Pactul Molotov- Ribbentrop era alcătuit din două părți: tratatul de neagresiune propriu-zis și protocol adițional secret. Germania, văzând că Uniunea Sovietică a inițiat negocieri de fațadă cu Marea Britanie și Franța, a venit cu propunerea să se încheie un tratat de neagresiune cu Uniunea Sovietică, însă condiția sovieticilor era ca la tratatul de neagresiune să existe și un protocol adițional secret. Potrivit doctorului habilitat în istorie, tratatul de neagresiune poate fi considerat ilegal, având în vedere că protocolul respectiv viza terțe părți. Un tratat de neagresiune este încheiat între două, trei sau mai multe părți, dar nu vizează soarta altor țări, a precizat Pavel Moraru.
Pactul Molotov- Ribbentrop a fost un succes diplomatic și teritorial pentru Uniunea Sovietică. Până la finalul punerii în aplicare, Uniunea Sovietică a reușit să aducă în granițele sale teritorii ale fostului Imperiul Rus, a fost un obiectiv realizat. La fel, Pactul Molotov- Ribbentrop a lovit în alianța germano-japoneză. La 23 august 1939, când se semna la Moscova Pactul Molotov- Ribbentrop, pe lacul Halhin Gol din Mongolia Japonia suferea înfrângerea în fața Uniunii Sovietice. Pentru Japonia semnarea pactului a fost o trădare din partea aliatului german și imediat după semnarea acestuia, Japonia a declarat că nu se va implica în războiul din Europa, a menționat doctorul habilitat în istorie.
Pavel Moraru a spus că prin semnarea Pactului Molotov- Ribbentrop Uniunea Sovietică nu a urmărit să amâne declanșarea războiului, ceea ce reprezintă un mit sovietic formulat ulterior, fiindcă Uniunea Sovietică nu avea de ce să-l amâne, dar, din contra, își dorea să treacă la acțiune cât mai repede, urmărind comunizarea întregii Europe. De asemenea, există un mit precum că Uniunea Sovietică nu era pregătită de război și a fost luată prin surprindere de atacul german din 22 iunie 1941. În realitate, Uniunea Sovietică s-a pregătit intens de un război ofensiv și nicidecum de un război de apărare, a explicat doctor habilitat în istorie.
Pavel Moraru afirmă că, după destrămarea Uniunii Sovietice, regimul sovietic nu a trecut printr-o purificare, nu a fost condamnat la nivel internațional, nu s-a organizat un proces în acest sens. Actuala Federația Rusă practic a moștenit tot ce s-a făcut în Uniunea Sovietică. Există o problemă că Federația Rusă la finalul Uniunii Sovietice nu a trecut prin acest proces de decomunizare, de pacificare și în Rusia a existat un anumit procent de cetățeni care aspirau la o revanșă. După destrămarea Uniunii Sovietice, Rusia a devenit un stat revanșard și datorită propagandei acel procent care era de 20-30% a trecut de peste 50%. Propaganda rusă în prezent vorbește despre rolul Rusiei, a Uniunii Sovietice, în lupta contra nazismului, încercând să monopolizeze acea victorie a aliaților asupra Germaniei naziste, a conchis Pavel Moraru.
Dezbaterea publică cu tema „Adevăr și minciună despre începutul Celui de-al Doilea Război Mondial”, este ediția a 18-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”, desfășurat de Agenția de presă IPN cu sprijinul Fundației germane „Hanns Seidel”.
