[ - Părinte, se spune că Paştele Blajinilor se marchează într-un areal mai redus al lumii creştin-ortodoxe, inclusiv în R. Moldova. Aceasta îi caracterizează pe moldoveni într-un anumit fel? ]
Pe parcursul anului bisericesc sunt stabilite anumite zile pentru pomenirea deosebită a celor răposaţi. Una din aceste zile este Paştele Blajinilor şi, deoarece nu este rânduită în mod strict canonic, în diferite regiuni ale lumii ortodoxe este ţinută la diferite date, începând cu luni după Duminica Tomei (8 zile după Paşti) până la Duminica Mare. La unele popoare ortodoxe această sărbătoare lipseşte. Este răspândită marcarea Paştelor Blajinilor la slavii de răsărit (Rusia, Ucraina) cu numele Radoniţa şi mai puţin răspândită la români (Bucovina, Maramureş, Banat şi Dobrogea). În R. Moldova, unde se intrsectează tradiţiile româneşti cu cele slave, Paştele Blajinilor este marcat mai deosebit, stabilindu-se chiar zi de odihnă la nivel naţional. Pe noi, moldovenii, aceasta ne caracterizează favorabil în contextul mărturisirii credinţei ortodoxe şi al bogăţiei tradiţiilor creştine.
[ - De unde vin şi încotro duc rădăcinile acestei Sărbători?]
Rădăcinile acestei sărbători vin din timpurile precreştine, când strămoşii noştri erau păgâni. Despre aceasta ne mărturisesc şi o mulţime de legende din tezaurul folcloristic al neamului nostru. Însă aceste legende cu esenţă păgână nu au nimic în comun cu esenţa creştină a pomenirii morţilor, care constă în rugăciuni, în împărtăşirea bucuriei Învierii Domnului cu cei răposaţi, în speranţa învierii şi a vieţii veşnice pentru sufletele celor răposaţi, alături de care vom fi şi noi, când va rândui Domnul.
[ - Dacă este o tradiţie mai veche pentru moldoveni să-ţi cinsteşti înaintaşii în acest fel, care sunt tendinţele ei de-a lungul anilor? Ce este bine şi ce poate nu este tocmai bine să se facă în această zi, poate în preajma ei şi după?]
Pe teritoriul R. Moldova Paştele Blajinilor se sărbătoreşte, după cum am mai spus, luni după Duminica Tomei. În anii când Biserica era marginalizată, credincioşii, voind să păstreze tradiţia, au început să marcheze această zi şi în Duminica Tomei ori chiar sâmbata, când sunt zile de odihnă, sau pe alocuri la 9 mai, ziua biruinţei asupra fascismului. În anii de independenţă, marcarea acestei zile a căpătat o amploare deosebită şi în linii mari este îmbucurător acest fapt. Însă apar şi tendinţe dăunătoare, care umbresc esenţa acestei zile, transformând tradiţia creştinească în păcat. Unii se folosesc de acest prilej de comemorare a înaintaşilor demonstrând bogăţia, bunăstarea, statutul social şi transformând pomenirea morţilor în picnic copios, uneori chiar cu frigărui. Fala, mândria, îmbuibarea şi beţia nu au nimic în comun cu esenţa sărbătorii. Cel mai indicat este să curătim şi să amenajăm în ajun mormintele, iar în ziua pomenirii să venim cu pască, ouă roşii, puţin vin, şi să facem rugăciuni de pomenire a celor răposaţi, să ne amintim de faptele bune săvârşite de ei în timpul vieţii pământeşti. La plecare să lăsăm locurile lor de veci în curăţenie.
[ - Haideţi să facem lumină şi în terminologie: care este denumirea corectă a sărbătorii în condiţiile când se utilizează câteva variante?]
La noi această zi e numită Paştele Blajinilor sau Prohoadele. În alte regiuni i se spune Paştele Morţilor, Paştele Mici, Paştele Rohmanilor, Radoniţa. Consider că numele de Paştele Blajinilor este cel mai indicat. Înţelesul cuvântului «blajin» e clar. Iar în slavonă «blajenâi» înseamnă «fericit». Cei răposaţi cu adevărat sunt fericiţi in comparaţie cu noi, pentru că ei au tercut în viaţa veşnică «unde nu este nici durere, nici scârbă, nici suspinare».
