Misiunea de audit inițiată de guvernare trebuie să analizeze toţi factorii care au contribuit la acumularea nejustificată a datoriei la gaz a malului drept. Partidul Schimbării sugerează să se urmărească privatizarea gazoductelor la preţuri derizorii, achitarea datoriei transnistrene din contul Republicii Moldova, repartizarea abuzivă a veniturilor din tranzitul gazelor, dar şi fraudele care au avut loc la Moldovagaz începând cu anul 1998, de la momentul fondării.
În lipsa unui audit al SA Moldovagaz, cheltuieli nejustificate vor fi incluse în tariful pentru consumul de gaze, pe care îl vor achita cetățenii Republicii Moldova, a menționat Ștefan Gligor, președintele Partidului Schimbării, în cadrul unei conferințe de presă de la IPN. Dacă se va recurge doar la auditul datoriei la gaz a malului drept al Nistrului, în facturile cetățenilor vor fi incluse peste 2 miliarde de lei, în următorii cinci ani.
„Pentru a stabili adevărul, pentru a face claritate cine, cât și cui îi este dator, este nevoie de făcut un audit al conformității Societății pe Acțiuni „Moldovagaz”, și nu doar auditul datorilor malului drept, așa cum este specificat în protocolul din 29 octombrie. Pentru a face acest lucru, e nevoie de a privi acest context mai larg. Trebuie să evaluăm situația, începând cu momentul fondării Societății pe Acțiuni Moldovagaz și toată perioada de activitate, să ne clarificăm cu acele fraude, cu acele nereguli, cu acele încălcări de lege care au avut loc pe parcurs. Într-un final, să ne asigurăm de faptul că avem o claritate și o transparență la capitolul activitatea Societății pe Acțiuni Moldovagaz și să facem un bilanț – care sunt datoriile reale, cine și cât este dator”, a spus Ștefan Gligor.
Sergiu Tofilat, membru al grupui economic al Partidului Schimbării, expert în energetică, a precizat că, la fondarea Moldovagaz, în 1998, în componența noii întreprinderi au fost transmise gazoductele magistrale, care erau la Gazsnabtranzit. „Gazprom deținea o cotă acolo, 50% din acțiunile Gazsnabtranzit. Păi iată, această cotă a fost majorată cu 33 de milioane de dolari, vedem punctul 6 din hotărârea de Guvern 1068 din 1998. Practic, Gazprom-ului i s-au donat 33 de milioane de dolari și banii aceștia n-au fost reduși din datoria malului drept”, a notat Sergiu Tofilat. Un subiet aparte ține de așa-numitele scheme barter pentru plata datoriei la gaz, în care au avut loc un șir de încălcări și nu se cunoaște în ce mod serviciiile și bunurile achitate de malul drept au mers anume pentru stingerea datoriei.
În urma condiţiilor abuzive impuse de Gazprom, prin contractul din decembrie 1993 (care a prevăzut majorarea preţului de la 38,5 la 80 de dolari și stabilirea penalităţii de întârziere de 0,35%/zi) şi a încetării plăţilor de către malul stâng, în perioada ianuarie-decembrie 1994, datoria la gaz s-a majorat de la 22,2 milioane la 290,8 milioane de dolari, a remarcat Tudor Șoitu, un alt membru al grupului economic din cadrul Partidului Schimbării. Iar potrivit actelor de verificare a achitărilor din ianuarie 1998, circa 130,2 milioane de dolari din mijloacele alocate de Guvernul Republicii Moldova au fost utilizate de Gazprom pentru achitarea datoriei malului stâng.
Ţinând cont de complexitatea problemelor, auditul nu poate fi finalizat până la 1 mai 2022, așa cum s-a agreat în cadrul vizitei vicepremierului Andrei Spînu la Moscova. Acest termen trebuie prelungit până la finele anului 2022, de comun acord cu partea rusă în cadrul următoarei şedinţe a comisiei mixte interguvernamentale, a remarcat Ion Potlog, vicepreședinte al Partidului Schimbării.
Raportul de audit trebuie să fie principalul instrument de negociere cu Gazprom pentru soluţionarea pe cale amiabilă a datoriei la gaz. Dacă părţile nu vor ajunge la un consens privind valoarea datoriei, trebuie examinată posibilitatea de iniţiere a unui arbitraj internaţional, având la bază precedentele create de Naftogaz Ucraina şi PGNiG Polonia, au mai spus reprezentanții Partidului Schimbării.
