După absolvirea şcolilor-internat specializate, elevii cu deficienţe de auz au o sigură oportunitate să-şi continue studiile – la Şcoala Republicană fără Frecvenţă pentru surzi şi hipoacuzici. Doar cei care încep să audă mai bine şi îşi permit un aparat auditiv pot să opteze pentru alte instituţii de învăţământ. Specialistul principal în domeniul învăţământului special şi educaţiei incluzive, Maria Poborozniuc, din cadrul Direcţiei generale educaţie, tineret şi sport, a precizat, pentru Info-Prim Neo, că în municipiul Chişinău sunt două instituţii de învăţământ pentru copiii cu deficienţe de auz: Grădiniţa nr. 167 din sectorul Centru, care poate fi frecventată de 50 de copii şi Şcoala specială nr. 12, cu o capacitate de circa 110 locuri. În instituţiile speciale ajung doar copiii cu deficienţe de auz grave. Absolvenţii Şcolii nr. 12 (10 clase) obţin certificate de încheiere a ciclului gimnazial, după care, dacă îşi doresc, pot să se înscrie la Şcoala Republicană fără Frecvenţă pentru surzi şi hipoacuzic, singura de acest fel în republică care le oferă tinerilor cu deficienţe de auz să obţină o profesie. Aici pot studia şi absolvenţii altor 3 scoli specializate din republică, deschise la Hârbovăţ, alta la Bălţi şi a treia la Cahul. În total acestea sunt frecventate de peste 200 de copii, a precizat Anatol Danii, consultant superior la Ministerului Educaţiei. Directorul Centrului republican funcţional de audiologie, Anghelina Chiaburu, a declarat că la evidenţă sunt 1450 de copii cu probleme de auz. Anual se înregistrează cazuri noi de surditate în rândul copiilor, de la 120 la 150 de cazuri. „Este cert că lumea a devenit mai familiarizată şi se adresează la medic din fazele timpurii. Astfel posibilităţile de diagnosticare corectă sunt mai mari, iar acest lucru permite şi aplicarea unui tratament corespunzător”, a declarat Chiaburu. Potrivit Anghelinei Chiaburu, în 60% dintre cazuri surditatea este determinată de factori genetici. Alte cauze pot interveni în diferite perioade ale vieţii, în urma unui accident vascular sau în urma unor traumatisme. Tratamentul surdităţii apărute în urma unei traume, intoxicaţii, unei boli are şanse reale de reuşite. În cazul surdităţii genetice, tratamentul nu este indicat, dar se practică reabilitarea psiho-pedagogă. „Un copil cu deficienţe de auz are nevoie de reabilitare 25 din 24 de ore. Scopul reabilitării psiho-pedagogice este de a dezvolta rămăşiţa de auz pe care o are copilul. El este învăţat să asculte, să înţeleagă şi astfel acumulează o memorie auditivă. Este o ocupaţie permanentă, iar în acest proces trebuie să fie implicaţi nu doar specialiştii, dar şi familia. Reabilitarea trebuie să fie făcută pe tot parcursul vieţii. Doar atunci se înregistrează şi rezultate frumoase”, a declarat Anghelina Chiaburu. Specialiştii care predau în instituţiile de învăţământ speciale pentru copii cu deficienţe de auz sunt instruiţi la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”. Studenţii învaţă limbajul mimico-gestual. Specialiştii moldoveni sunt şi autori de manuale. Cărţile din care învaţă copiii cu deficienţe de auz nu diferă de celelalte, doar că la orele de curs copiii însuşesc sunetele prin intermediul unui aparat auditiv.