 |
|
| Anatol Țăranu | |
În luna august în Republica Moldova tradițional revine în spațiul public dezbaterea despre operațiunea Iași-Chișinău, una din cele mai rapide și violente ofensive din istoria celui de-al Doilea Război Mondial. Începută de către sovietici pe 20 august 1944, această ofensivă a intrat în istorie ca una din cele mai scurte ca termen temporal, însă care a schimbat raportul de forțe pe segmentul de sud al frontului sovieto-german și, în consecință, în Balcani. Rezultatul acestei bătălii a fost scoaterea României (23 august) din război și trecerea ei de partea Aliaților, precum și reanexarea Basarabiei de către imperiul de la răsărit pentru încă 47 de ani.
Pompă și adevăr trunchiat în stil sovietic, până azi
Istoriografia sovietică, urmând comanda propagandei comuniste, a elogiat în termenii cei mai superlativi mersul și rezultatele acestei operațiuni militare ale armatei sovietice în faza terminală a războiului cu Germania nazistă. Ofensiva sovieticilor în august 1944 pe teritoriul Moldovei, cu adevărat s-a încununat cu un succes militar remarcabil. Numai că prețul real decontat de militarii sovietici, dar și de populația civilă pentru acest succes militar a fost și este în continuare ascuns de publicul larg, iar povestea despre această operațiune militară rămâne, în mare, în prizonieratul narativului propagandistic vechi sovietic.
În Republica Moldova partidele politice pro-moscovite exploatează la maximum tema operațiunii Iași-Chișinău, exaltând în memoria colectivă rolul armatei sovietice, iar prin extensiune, și al regimului politic sovietic în războiul împotriva Germaniei naziste. Astfel, guvernările comuniste și socialiste ani la rând au organizat ample și fastuoase manifestații cu prilejul diverselor aniversări a ceea ce au numit "una dintre cele mai luminoase date din istoria poporului moldovenesc: eliberarea de sub ocupația germano-fascistă”. De obicei, la Memorialul Gloriei Militare din Chișinău sunt organizate mitinguri comemorative cu participarea oficialităților, iar una dintre cele mai importante acțiuni ale autorităților comuniste a fost inaugurarea complexului memorial „Capul de Pod Șerpeni” în raionul Anenii Noi.
În cadrul manifestațiilor din luna august la acest memorial în discursurile liderilor politici comuniști și socialiști este reluată versiunea istoriografiei sovietice despre operațiunea Iași-Chișinău, se vorbește despre „eroismul soldatului sovietic în lupta împotriva fascismului german și român, despre eliberarea prin restabilirea puterii sovietice în Moldova la est de Prut”. Cu mare osârdie sunt ascunse de publicul larg împrejurările care au adus la crearea de către sovietici a capului de pod de la Șerpeni în primăvara anului 1944, care a ascuns de fapt la acel moment o ofensivă nereușită a sovieticilor și care s-a finalizat la acel moment cu mari pierderi pentru trupele sovietice în Moldova. Acest adevăr este scos premeditat din mitologia sovietică a așa-numitului marelui război pentru apărarea patriei, anul 1944 fiind considerat în conformitate cu preceptele istoriografiei sovietice, anul “celor 5 lovituri ale lui Stalin”.
Mai întâi a fost distrusă armata a 8-a a generalului Ciuykov
Crearea și menținerea capului de pod de la Șerpeni a fost o operațiune extrem de costisitoare pentru sovietici, soldată cu multe nereușite, însă acest adevăr nu convenea și nu convine nici acum narativului elogios despre succesele armatei sovietice în 1944, dar și afectează imaginea manifestațiilor anuale de comemorare a ofensivei Iași-Chișinău. Astfel, contraofensiva germană din 11-12 mai pe platoul Șerpeni, a distrus practic armata 8 sovietică, condusă de renumitul general Ciuykov, iar capul de pod format încă la începutul primăverii s-a redus la un petic de baltă a Nistrului șerpuit, care se situa direct sub malul înalt al părții celelalte și putea fi cu ușurință împușcat de artileria germană. În aceste lupte din primăvara anului 1944, sovieticii au suferit pierderi grele, numărul răniților, morților și prizonierilor depășind 7000 de oameni.
Înfuriat de retragerea dezordonată a unităților sale de pe platoul Butor-Șerpeni, Ciuikov, în stilul generalilor sovietici din acel război, a ordonat să trimită ca pedeapsă câte doi ofițeri din fiecare unitate care s-a retras în luptă la batalionul penal („ștrafnoi batalion”). În scurt timp, în ceea ce a rămas din capul de pod Șerpeni, țintă ușoară pentru unitățile germane, au fost aduse și alte companii penale, inclusiv marinari, de pe tot frontul, inclusiv soldați și ofițerii eliberați din captivitatea germană în Belarus și Polonia. Ultimii au fost trecuți prin lagărele de filtrare ale NKVD și chiar dacă securiștii nu au găsit fapte discreditate în trecutul lor, Patria sovietică se îndoia de loialitatea acestor oameni și dorea să le testeze fidelitatea cu sânge.
Apoi au fost sacrificați laolaltă ostași germani și sovietici
Unitățile penale sovietice erau aruncate în luptă pe cele mai periculoase pentru viața soldaților segmente ale frontului. Capul de pod Șerpeni răspundea în totalitate criteriilor pericolului militar, iar ofițerii și soldații sovietici din companiile penale au murit aproape complet în luptele de pe acest cap de pod. Ei au fost sacrificați cu bună știință de comandamentul sovietic, neavând șanse mari de salvare, fiind în caz de retragere secerați din spate de mitraliorii din așa-zisele „zagraditelnye otready” (detașamente de pedepsire a celor care se retrăgeau fără ordin).
Reîntregirea tabloului măcelului de la Șerpeni s-a produs în noaptea de 18 august 1944, când soldaților din batalioanele penale de la capul de pod le-a fost adus un butoi de vodcă, fiecărui atacant revenindu-i câte două căni. În zori, fără pregătire de artilerie, unitățile penale au lansat un atac asupra pozițiilor Armatei a 6-a germane prin câmpurile de mine neînlăturate. Foarte repede acest atac a fost dezbătut de germani, trupele sovietice atacante fiind nevoite să se retragă pe o fâșie îngustă de pământ pe linia Nistrului. Pentru a menține situația sub control, comandamentul sovietic a supus capul de pod de la Șerpeni unui tir neîntrerupt de artilerie și aviație, obuzele și bombele lovind laolaltă în trupele germane, dar și în sovietici. În așa fel, mulți dintre soldații sovietici, înhumați pe platoul Șerpeni, au fost uciși nu de nemți, ci de propria artilerie și aviație. Un adevăr dureros evitat de propaganda sovietică și de toți moștenitorii ei.
Se speculează nostalgiile sovietice, inclusiv în plan electoral
În cadrul discuțiilor privind consecințele operațiunii Iași-Chișinău, și astăzi în Republica Moldova prevalează punctul de vedere de factură sovietică. Chiar dacă tot mai multă lume consideră că nu poate fi vorba despre eliberarea Basarabiei în august 1944 de către sovietici, sunt încă prea mulți care sărbătoresc cu fast victoria Armatei Sovietice. În pofida diverselor opinii, operațiunea Iași-Chișinău continuă să fie la Chișinău expresia cea mai pregnantă a asemuirii victoriei asupra nazismului cu eliberarea moldovenilor de asuprire străină. Menținerea în mentalul colectiv a amintirii distorsionate despre marea victorie și „eliberare” este conștient cultivată de forțele pro-imperiale, care speculează nostalgiile sovietice, inclusiv în plan electoral.
Efectele directe și indirecte ale operațiunii Iași-Chișinău asupra moldovenilor
Acțiunile de glorificare discreționară a rolului armatei sovietice în războiul antihitlerist nu sunt suficient susținute și nuanțate de consecințele nefaste de instaurare a regimurilor pro-Moscova în zonele de ocupație sovietică. În acest sens este suficient de relevant, că în Moldova la est de Prut, odată cu terminarea operațiunii Iași- Chișinău și revenirea administrației sovietice, doar în primele luni de după aceasta, circa 150 de mii de bărbați din Basarabia au fost mobilizați și trimiși să lupte pe cele mai grele segmente ale frontului sovieto-german. Fiecare al treilea dintre ei nu s-au mai întors acasă, pierzându-și viața pe front. Potrivit istoricilor, acești oameni nu aveau pregătire militară suficientă pentru că erau luați în grabă, de la casele lor și folosiți în lupte pe post de carne de tun. Totodată, pentru mulți basarabeni războiul nu s-a sfârșit la 9 mai 1945, ei urmând să lupte în continuare cu Japonia, care încă nu capitulase. Alții au fost trimiși la reconstrucția orașelor sovietice distruse de război. Iar deja după război a început perioada nu mai puțin grea pentru populația republicii, urmând tăvălugul foametei organizate din 1946-47, iar mai apoi valul de deportări în cadrul cărora 90 de mii de gospodari au fost deportați peste noapte. Așa s-a comis un adevărat genocid contra populației republicii cu scopul de a o sovietiza cât mai rapid.
Cel mai surprinzător în această situație este faptul că, în conformitate cu datele sondajelor sociologice, aproape jumătate din populația Republicii Moldova își dorește refacerea statului sovietic, care a comis fără prea mare exagerare crime abominabile împotriva populației republicii. În lipsa unor politici de stat axate pe propagarea adevărului istoric despre esența regimului și statului sovietic, a rolului netrunchiat al armatei sovietice în cel de al Doilea Război Mondial, segmente însemnate ale electoratului din Republica Moldova rămân vulnerabil predispuși la nostalgia sovietică și, deci, făcând vulnerabil și vectorul european de dezvoltare a statului și a societății moldovenești. În acest context, atitudinea dominantă în societatea moldovenească în raport cu adevărul despre operațiunea Iași-Chișinău și consecințele ei pentru istoria postbelică a Moldovei la est de Prut, devine un adevărat test pentru clasa politică și cetățenii Republicii Moldova privind atașamentul lor față de politica de europenizare, care nu poate fi de succes în lipsa unui profund proces de desovietizare a societății moldovenești.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
