 |
|
| Dionis Cenuşa | |
De-a lungul ultimului deceniu, integrarea europeană a devenit o sursă permanentă pentru dezbateri false sau pentru răspândirea unor aşteptări exagerate în rândul publicului din Moldova. Odată cu avansarea regimului fără vize cu UE, numărul moldovenilor care vizitează Europa a crescut simţitor. Cu toate acestea, impactul asupra înţelegerii lor cu privire la UE rămâne nesemnificativ.
Despre „profitori”
Unii oameni simplifică UE, imaginându-l drept o sursă nesfârşită de beneficii care provin din exterior, în mod gratuit. Ei percep Bruxelles-ul ca un donator care poate asigura asistenţă ieftină sau chiar gratuită în schimbul unei simpatii pro-UE. O astfel de abordare slăbeşte grav noţiunea de "condiţionalitate", care însoţeşte asistenţa UE. Dar şi serveşte drept critică pentru cei care percep "condiţionarea" ca o ameninţare la adresa suveranităţii naţionale. Până în prezent, doar câteva voci din Moldova au avut curajul de a le reaminti cetăţenilor că asistenţa UE provine din impozitele plătite de cetăţenii din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene. Ideea că ajutorul nu vine gratis este destul de slabă. Însă, în realitate, beneficiile de care moldovenii se pot bucura provin din angajamente clare pe care guvernul trebuie să le îndeplinească.
Responsabilităţi partajate
În prezent, există percepţia că UE contribuie la înrăutăţirea guvernanţei politice în Republica Moldova. Cu siguranţă, UE a înţeles greşit semnalele venite de la Chişinău, interpretând eronat politica locală şi acordând încredere cu uşurinţă amatorilor politici, denumiţi drept pro-europeni. Dar această critică este doar parţial legitimă. Mass-media locală, organizaţiile non-guvernamentale şi partide politice de opoziţie împărtăşesc, de asemenea, responsabilitatea. Mulţi dintre aceştia au fost strâns legaţi cu partidele politice aflate la guvernare, fapt ce îi transformă în complici. Cu toate acestea, aproape nicio critică dură nu a fost adresată instituţiilor mass-media şi ONG-urile pentru că au fost tolerante faţă de aşa-numitele partide politice pro-UE până în 2013-2014. Mai mult decât atât, o mare parte din critici merită să meargă spre partidele de opoziţie. Fiind jucători distructivi, nedemni de încredere sau profund demagogici, aceştia nu au reuşit să mobilizeze cetăţenii mai devreme, anticipând astfel crizele care au devastat politica moldovenească începând cu 2012.
Cum ar trebui să fie
Adevărul despre integrarea europeană în Moldova este undeva la mijloc. Într-adevăr, interesele UE constau în construirea unei vecinătăţi sigure, stabile şi prospere, şi nicidecum nu de a o distruge sau de a o diminua pe aceasta. Dar, pentru a atinge acest obiectiv, este necesară o "horă" mare, care să implice toţi actorii relevanţi - guvernarea, opoziţia, mass-media, societatea civilă şi cetăţenii. Schimbări eficiente şi durabile nu pot rezulta din instrumente pure de condiţionare deţinute de UE şi a alte părţi interesate. Trebuie să fie aplicate instrumente intra şi inter-sectoriale de cooperare, dialog şi monitorizare. Dependenţa totală de "condiţionalitate" externă ar trebui să fie înlocuită cu o largă participare civică, instituţii media profesioniste şi opoziţie politică constructivă, care au ca scop să servească intereselor naţionale şi publice. "Condiţionarea" poate juca un rol important, dar trebuie să fie folosită adiţional la eforturile venite de la actorii locali.
Care este preţul?
Europa este departe de a fi perfectă, dar aceasta evoluează şi scopul acesteia este de a deveni un loc mai bun pentru cetăţenii europeni. Moldova este implicată în procesul de învăţare din experienţa europeană şi are posibilitatea de a urmări cele mai bune practici, folosind expertiza şi asistenţa financiară oferită de UE şi statele sale membre. Nicăieri în lume UE nu este la fel de generoasă precum în relaţia cu vecinătatea sa estică, unde ţările partenere pot beneficia de sprijin semnificativ şi cu multiple faţete. Pentru a beneficia în totalitate de acest sprijin, este nevoie de un guvern de încredere, societate civilă pe deplin angajată, dar şi opoziţie constructivă. La fel, aceasta ar trebui să includă un sistem de justiţie independent şi cetăţeni activi, care cer fără teamă respectarea drepturilor sale civile şi politice, precum şi a celor sociale şi economice.
Ar trebui să fie clar că transformarea într-o ţară şi societate europeană vine cu un preţ. În primul rând, partidele politice din Moldova trebuie să înveţe să lucreze pentru oameni şi nu pentru propriul lor câştig pe termen scurt sau lung. Principalul motor al schimbării politice constă în partidele politice de la guvernare, ca singurii jucători care primesc legitimitatea publică de a acţiona în numele majorităţii. Acestea trebuie să fie transparente, democratice şi, bineînţeles, legitime. Alte ingrediente necesare sunt democraţia internă, finanţe publice curate şi deschise, politici publice inteligente, pe care partidele politice ar trebui să le reflecte pentru a putea fi acceptate în competiţia politică.
În al doilea rând, cetăţenii ar trebui să înveţe să devină pretenţioşi, meticuloşi şi să ceară de la partidele politice atât la votare, cât şi între ciclurile electorale. Organizaţiile non-guvernamentale şi instituţiile media au obligaţia morală de a contribui la realizarea acestui obiectiv.
În al treilea rând, e nevoie de instituirea unei comunităţi de afaceri solide. Fiind cel mai dinamic segment al societăţii, comunitatea de afaceri are potenţialul de a genera schimbări majore. Prin îmbunătăţirea comportamentului şi gândirii personalului său, mediu de afaceri poate cultiva o armată conştientă şi riguroasă a angajaţilor, dar şi a cetăţenilor. Este, de asemenea, cazul în care întreprinderile, în special cele mai mici, joacă un rol important în asigurarea democraţiei şi a economiilor liberale şi deschise, şi, ca atare, sunt actori importanţi pentru schimbări durabile.
Ar putea suna ca o reţetă idealistă pentru rezolvarea problemelor Moldovei. Însă, în realitate, acestea sunt etapele inevitabile prin care societatea moldovenească trebuie să treacă pentru a evolua. Pentru a realiza o apropiere de cele mai bune practici europene este nevoie de a schimba "modul de operare" a instituţiilor de stat, companiilor, organizaţiilor non-guvernamentale, dar şi a cetăţenilor.
IPN publică în rubrica Op-Ed articole de opinie semnate de autori din afara redacţiei. Opiniile exprimate în aceste materiale nu neapărat coincid cu opiniile redacţiei.
