Situația drepturilor omului în Moldova este alarmantă, iar presa este oglinda care reflectă tendințele și realitățile triste în acest sens. Prin intermediul presei vedem care, de fapt, este atitudinea statului și a publicului față de acest subiect. Cazurile de încălcare a drepturilor omului în presă fie nu se sancționează, fie sancțiunile sunt așa de mici încât nu rezolvă situația, susține Olga Manole, membră a Consiliului de Presă din Moldova, coordonatoare a Programului Drepturile Omului la Asociația Promo-LEX, transmite IPN.
„În Moldova avem presă de partid și presă independentă. Cea de partid promovează ceea ce îi dictează patronul, indiferent dacă lezează sau nu demnitatea umană sau drepturile cuiva. Pentru ei contează doar interesul și beneficiul propriu și, dacă trebuie denigrat un oponent politic, atunci nu există limite pe care presa de partid nu le-ar trece. Pe de altă parte, presa independentă, în goană după audiență și profit, adesea uită sau neglijează intenționat normele deontologice și drepturile omului. Ei se scuză cu nevoia de a supraviețui pe piața mediatică, care este foarte dură. Și, atunci, ce mai contează prezumția de nevinovăție sau dreptul cuiva la viață privată dacă vizualizările unui articol aduc profit?”, a menționat Olga Manole.
Există și presă care respectă cu strictețe normele deontologice ale profesiei de jurnalist și drepturile omului. Din păcate, așa exemple sunt foarte puține și așa presă are un public foarte îngust, menționează experta. Cauze sunt mai multe. Una din ele ar fi impunitatea. În practica Consiliului de Presă sunt mai multe decizii care se referă la încălcarea prezumției de nevinovăție sau a drepturilor omului. Cu toate acestea, deciziile Consiliului poartă caracter de recomandare și nu impun niciun fel de sancțiuni celor ce se fac vinovați de astfel de încălcări. Și, chiar dacă, în baza deciziilor Consiliului, astfel de materiale sunt rectificate sau eliminate, acest fapt nu împiedică jurnaliștii să comită încălcări similare în viitor.
În acest context, Olga Manole subliniază că se cer măsuri mai dure. Din păcate, Consiliului Coordonator al Audiovizualului își neglijează obligațiile de protejare a demnității umane. Foarte puțini dintre cei care au fost lezați în drept se adresează în instanță pentru a se apăra. Este un proces costisitor și anevoios, iar impactul, de cele mai multe ori, este minim. „Prejudiciu moral în valoare de 40 de mii lei pentru un caz grav de încălcare a dreptului la viață privată este, în opinia mea, o sancțiune insuficient de dură pentru a contracara astfel de situații pe viitor”, a subliniat experta.
Despre cum ar trebui să acționeze jurnaliști în situații la limita încălcării dreptului prezumției nevinovăției, Olga Manole a spus că în ceea ce privește respectarea prezumției de nevinovăție, legislația națională este explicită, iar Codul Procesual Penal spune clar: „persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atât timp cât vinovăția nu-i va fi dovedită într-un proces judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării sale, şi nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă...” Și Codul Deontologic include prevederi cu privire la prezumția de nevinovăție. Mai mult ca atât, încă în 2012, Consiliul de Presă a publicat un „Ghid de Bune Practici Jurnalistice: Mass Media și Prezumția de Nevinovăție”. Ghidul explică, pas cu pas, cum trebuie tratate astfel de situații. „După mine, totul este foarte clar și nu există spațiu de interpretare în acest sens. Respectiv, nu cred că jurnaliștii care încalcă prezumția de nevinovăție au vreo scuză”, a mai menționat Olga Manole. Experta spune că nu atât legislația, cât situația politică din țară este de vină de ceea ce se întâmplă azi în presa din Moldova. Politicul dictează și admite încălcarea drepturilor omului. Politicul controlează presa și justiția. Cerc vicios. În așa situație, nicio lege nu te mai ajută.