{Interviu Info-Prim Neo cu ministrul justiţiei, Oleg Efrim, din ciclul „Anul 2012 în viaţa Moldovei şi a moldovenilor”, materialul nr. 5 din 12. RELUARE din 17 decembrie } [– Cum apreciaţi starea justiţiei naţionale în anul 2012?] – Înainte de a da o apreciere am să zic că în oricare societate justiţia este coloana vertebrală a acestei societăţi şi, evident, nu este uşor să îndrepţi şira spinării atunci când ea s-a obişnuit să fie încovoiată foarte mult timp. Cel puţin, este foarte complicat să aştepţi că această transformare va avea loc peste noapte. Astăzi, starea de lucruri din justiţie este apreciată ca nu tocmai bună. Societatea noastră are nevoie mai mult ca oricând ca justiţia să-şi facă datoria, iar cetăţenii să aibă încredere în ea. Din păcate, am pierdut mult prea mult timp în acest domeniu. Vorbim despre transformări, dar ele au întârziat să vină. În acelaşi timp, trebuie să stabilim că procesul de transformare a început. A început printr-o abordare sistemică a schimbărilor care se cer în justiţie. Acum un an a fost aprobată Strategia de reformare a sectorului justiţiei. Este un document foarte important de politici şi am să menţionez că este pentru prima dată când ţara noastră acceptă un document vizionar pentru o perioadă medie, de 5 ani, de transformări în justiţie. Pe lângă faptul că este un document strategic pentru o perioadă de termen mediu, este pentru prima dată când abordăm schimbarea pe întreg segmentul justiţiei, nu doar fragmentar cum s-a încercat până acum, fie că era vorba de abordarea sistemului judecătoresc, fie că era vorba despre abordarea Procuraturii sau a altor autorităţi. Ceea ce ne propunem noi în baza acestei strategii şi în baza planului de acţiuni pentru implementarea strategiei de reformă a justiţiei este transformarea, începând de la învăţământul juridic în instituţiile de învăţământ superior şi terminând cu reforma Curţii Constituţionale, având în interior sigur schimbarea sistemului judecătoresc, transformările Procuraturii, a Ministerului Afacerilor Interne, a profesiilor juridice, cum ar fi avocaţii, notarii, executorii judecătoreşti. Sunt departe de a fi triumfalist şi de a spune că noi am rezolvat problemele din justiţie sau avem deja o justiţie aşa cum ne-o dorim. Este o perioadă relativ scurtă de când am început a implementa strategia de reformă în justiţie, însă vreau să spun că au fost făcuţi paşi considerabili spre schimbare. Aceşti paşi se referă la o multitudine de aspecte, dar în mod preponderent ele s-au referit la transformările din sistemul judecătoresc şi combaterea corupţiei. Vreau să spun că noi avem calendarul pe care ni-l propunem în implementarea reformelor, aşa cum este prevăzut în strategia de reformare a justiţiei, mergem cu paşi siguri şi hotărâţi pentru obţinerea rezultatelor pe care le vrem. [– Consideraţi că perioada anunţată de 5 ani este suficientă pentru reformarea sistemului judecătoresc?] – Ideal ar fi ca aceasta să se întâmple peste noapte, aşa cum doresc cetăţenii noştri şi cum îmi doresc şi eu, cât mai repede, dar în acelaşi timp trebuie să fim realişti. Trebuie să înţelegem că nu vorbim doar despre adoptarea legilor. Deşi adoptarea legilor este un proces important şi care nu se dă foarte uşor în anumite domenii, adoptarea reglementărilor nu este decât începutul. În 2011 şi în 2012 avem implementate un şir de reglementări foarte importante, pot să menţionez câteva: schimbările în Legea cu privire la organizarea judecătorească, în Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii şi Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, legate de întărirea autonomiei sistemului judecătoresc şi independenţei organului de administrare judecătorească a Consiliului Superior al Magistraturii, reforma Curţii Supreme de Justiţie, reducerea cu 33% a numărului de judecători, schimbările procesuale, atât în Codul de procedură civilă, cât şi în Codul de procedură penală, precum şi măsurile legislative îndreptate spre responsabilizarea sistemului judecătoresc în ceea ce ţine de modul cum înţeleg magistraţii să înfăptuiască justiţia. Aş mai menţiona elaborarea proiectului de lege cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, dar şi importante măsuri anticorupţie în sistemul judecătoresc, atât cele legate de excluderea privilegiilor magistraţilor care sunt daţi afară din sistem, excluderea imunităţii contravenţionale a judecătorilor, cât şi a imunităţii pentru fapte de corupţie, dar şi Legea cu privire la selectarea, cariera şi evaluarea performanţelor judecătorilor – lege cheie, aş spune eu, în viitorul proces de admitere în profesie a judecătorilor, de carieră, de promovare a judecătorilor în sistem şi de evaluare a performanţelor. Trebuie să menţionez că, potrivit acestei legi, în următorii 2 ani întregul corp judecătoresc trebuie să treacă prin procedura de evaluare a performanţelor. Adoptarea legilor nu asigură încă rezultatul. Obişnuiesc să spun că legea nu are cap şi nu are coadă, ea nu se aplică de una singură. Acum în mare parte greul transformărilor pe acest segment este transpus în sarcina altor autorităţi, cum este Consiliul Superior al Magistraturii, cum este Centrul Naţional Anticorupţie, Procuratura Generală, Comisia Naţională de Integritate ş.a. De ce? Pentru că aceste autorităţi trebuie să asigure implementarea legilor şi acest proces urmează a fi aplicat zi de zi, împreună, de toţi cei interesaţi. Această perioadă medie de 5 ani necesară pentru implementarea strategiei eu o consider suficientă pentru a avea o justiţie schimbată, alta decât o avem astăzi. [– Într-un interviu pentru Info-Prim Neo, oferit cu ocazia Zilei Independenţei din anul acesta, preşedintele Nicolae Timofti afirma că „reforma sistemului judecătoresc a început şi în cel mai apropiat timp vom vorbi altfel despre justiţie”. Această declaraţie a şefului statul este, dacă vreţi, un fel de sarcină pentru anumite structuri ale statului, inclusiv şi pentru ministerul pe care îl conduceţi, poate chiar în primul rând. În ce măsură noţiunea „în cel mai apropiat timp” se referă la anul 2012, care se sfârşeşte?] – Ca şi ministru al justiţiei sunt bucuros că preşedintele ţării este un magistrat de carieră. Acum dânsul are posibilitatea să vadă cu alţi ochi şi de pe alte poziţii adevărata stare de lucruri în sistemul judecătoresc. De sigur, Ministerul Justiţiei trebuie să fie liderul transformărilor pe care le cere societatea şi pe care ni le-am propus să le facem în justiţie, or este o autoritate publică centrală care trebuie să promoveze politicile în justiţie. Mai mult, ministrul justiţiei este acel demnitar care poartă răspundere politică pentru schimbările sau pentru atingerea obiectivelor pe care ni le propunem, chiar dacă trebuie să asigurăm schimbarea anumitor autorităţi şi instituţii. Avem o sarcină dificilă de a coordona întregul proces de reformă. Nu este o sarcină uşoară măcar din considerentul că avem de asigurat consensul tuturor instituţiilor care trebuie transformate şi care sunt implicate în implementarea strategiei de reformare a justiţiei şi vorbim de vreo 30 de instituţii de acest fel. Nu însă numărul mare de instituţii care trebuie reformate reprezintă adevărata problemă, ci multitudinea de interese şi rezistenţa din partea actorilor din justiţie. [– Percepţia generală atestă o mare lipsă de încredere în sistemul organelor de drept, inclusiv în sistemul judecătoresc cu toate componentele sale, bazată în principal pe corupţia care se spune că domneşte în aceste sfere. Recent, la o conferinţă de presă la Info-Prim Neo, a răsunat propunerea de a institui pedeapsa capitală pentru astfel de acţiuni în calitate de ultimă pârghie capabilă să asigure un rezultat bun. Putem obţine aceste rezultate şi fără excese de acest gen? ] – La această întrebare nu am să încerc să aleg cuvintele pentru că m-am expus nu o singură dată referitor la problema corupţiei în justiţie. Şi când spun justiţie, trebuie să fiu înţeles corect, nu mă refer doar la sistemul judecătoresc. Această problemă are consecinţele cele mai grave. Făcând o analiză a sancţiunilor care se cer pentru fapte de corupţie, unii colegi de-ai mei m-au întrebat de ce încercăm să înăsprim sancţiunile pentru corupţie, dacă acelea care sunt astăzi, aşa cum sunt ele, aspre sau mai puţin aspre, nu se aplică. Această constatare este pe bună dreptate. Dacă este să ne uităm în spate, o să găsim un singur judecător condamnat pentru fapte de corupţie şi aceasta a avut loc prin anul 1996. Toată lumea vorbeşte de corupţie în justiţie, însă nu avem nici măcar anchete efective în acest domeniu. Ministerul Justiţiei şi-a propus, şi ne mişcăm consecvent în acest domeniu, asigurarea cadrului legal necesar, asigurarea instrumentelor suficiente pentru autorităţile statului care sunt chemate să combată corupţia. Am vorbit deja despre ridicarea imunităţii pentru fapte de corupţie. Anterior Procuratura Generală spunea că nu poate investiga faptele de corupţie pentru că judecătorii au imunitate. Iată, din 31 august 2012, imunitatea judecătorilor pentru fapte de corupţie a fost exclusă. Dar au trecut mai mult de 3 luni şi nici astăzi nu avem o anchetă împotriva unui judecător. Faptul că nu se întâmplă nimic în acest domeniu nu face decât să alimenteze neîncrederea oamenilor. Ministerul Justiţiei a elaborat şi a promovat această măsură, oferindu-i Comisiei Naţionale de Integritate şi Procuraturii Generale acest instrument ca să poată investiga faptele de corupţie, acum mingea este aruncată pe terenul autorităţilor chemate să combată corupţia. Şi vreau să fiu înţeles corect, scopul în sine nu este să vedem un judecător după gratii. Ideal ar fi să nu vorbim în general despre corupţie în sistemul judecătoresc din considerentul că ea nu există. Dar, atâta timp cât toată lumea este conştientă că există corupţie în justiţie, cerem o abordare şi acţiuni energice din partea autorităţilor statului, al întregului instrumentar necesar, pentru a investiga faptele de corupţie. Am elaborat o serie întreagă de iniţiative anticorupţie în sistemul public în general, care astăzi sunt la etapa dezbaterilor publice. Acestea se referă la proiectele de legi cu privire la confiscarea extinsă a averilor pentru îmbogăţirea ilicită, sancţionarea penală a îmbogăţirii ilicite, utilizarea poligrafului la accederea în funcţie pentru judecători şi procurori, utilizarea testelor de integritate în justiţie. Ideal ar fi să vrea Consiliul Superior al Magistraturii şi judecătorii să lupte, să vrea să contribuie la asanarea sistemului judecătoresc. Pentru că atunci când societatea este întrebată ce crede despre corupţie în justiţie, de regulă lumea spune că întregul sistem judecătoresc este corupt, însă noi avem şi judecători oneşti, corecţi, care, din păcate, sunt asociaţi cu această masă. Anume din partea lor, a celor oneşti, aş vrea un sprijin în iniţiativele pe care le avem, ei să înceapă lupta pentru curăţarea sistemului din interior, pentru că aceasta va duce la combaterea corupţiei şi sporirea încrederii în justiţie. Din păcate, în afara faptului că nu simt acest sprijin, orice iniţiativă anticorupţie iniţiată de Ministerul Justiţiei este luată în furci, de sistemul judecătoresc în mod special. Apar nişte reacţii bolnăvicioase la aceste iniţiative. Este complicat să accepţi că cei care vor fi reformaţi vor sprijini reformele, pentru că asta ar însemna ca vor trebui să-şi schimbe modul de a fi, de a trăi şi modul de a lucra, dar noi vom fi insistenţi în promovarea acestor măsuri pentru că, atât timp cât există corupţie, statul trebuie să lupte cu ea şi să asigure cetăţeanului o justiţie eficientă. [– În calitate de vicepreşedinte al Consiliului pentru Reforma în Justiţie vă rog să ne spuneţi cum credeţi că s-au desfăşurat în 2012 reformele în alte domenii decât în sistemul judecătoresc – procuratura, internele etc. ] – Este adevărat că anumite autorităţi, în viziunea mea, se transformă mai încet sau nu se transformă deloc după cum şi-a propus Guvernul sau cum aşteaptă societatea de la ele. În justiţie schimbările au loc, chiar dacă nu cu viteza cu care se aşteaptă. Şi aici am să exemplific. Cred că a fost mirată întreaga societate când au apărut concedieri, demiteri ale unor judecători de la Curtea Supremă de Justiţie pentru simplu fapt că nu şi-a declarat integral averile, ceea ce nu s-a mai întâmplat până acum. Avem judecători urmăriţi penal pentru anumite fapte ilegale săvârşite în activitatea lor. Avem sancţionări disciplinare ale judecătorilor, mai multe şi luate într-un mod mai transparent decât a fost până acum. Observăm totodată o tendinţă rapidă de transformare în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, atât la nivel legislativ, cât şi la nivel practic. În acelaşi timp, şi cred că nu este doar opinia mea, întârzie transformările în Procuratură. Ne-reformarea Procuraturii este unul din principalele motive care ne ţine sub monitorizarea Consiliului Europei, practic din momentul în care am devenit membri ai Consiliului Europei. Acele schimbări care au fost adoptate până acum nu au fost considerate de către instituţiile europene ca şi schimbare adevărată şi, din păcate, observăm că lucrurile nu merg acolo aşa cum doresc. În strategia de reformă este un calendar şi pentru Procuratura Generală. Aici va trebui să ajungem şi la schimbări ale unor prevederi din Constituţie şi unele prevederi ce se referă la perioada imediat următoare, în 2013- 2014. Dar, cred eu, acele acţiuni care se cer imediat, ce ţin de raportul de independenţă a procurorilor în raport cu conducerea Procuraturii, puteau fi adoptate şi implementate deja la această etapă. Sigur să avem viziuni diferite despre locul şi rolul Procuraturii în sistemul organelor de drept în general. Discuţii sunt şi au fost întotdeauna – este sau nu este eficientă Procuratura Generală sub controlul parlamentar, aşa cum e astăzi, sau trebuie să existe controlul din partea executivului, iar judecătorii să aibă statut de magistrat, care să le asigure independenţa şi judecătorilor? Aceste polemici putem să le avem, dar trebuie, odată şi pentru totdeauna, să găsim locul Procuraturii Generale şi să asigurăm independenţa acesteia astfel încât ea să poată să-şi realizeze obiectivul pus în sarcina ei. [– Intenţionat am îngustat tema acestui interviu, generalizator într-un fel, la cea a reformelor în justiţie pe parcursul anului 2012. Reforma în justiţie, reală, şi combaterea corupţiei, inclusiv în justiţie, sunt cele două mari cerinţe pe care le înaintează Uniunea Europeană în schimbul sprijinului fără precedent pe care îl oferă Republicii Moldova. Fără reformă nu va fi susţinere, fără sprijin nu va fi eurointegrare cu toate consecinţele. Câtă lume în Ministerul Justiţiei, în sistemul justiţiei şi în Moldova în general a ajuns să înţeleagă acest lucru? În 2012 am avut o cotă suficientă de oameni care să acţioneze, pornind de la această înţelegere? Dacă nu – în 2013, în 2014 o vom avea? ] – Reforma din justiţie şi acele transformări, pe alocuri dureroase, pe care le realizăm nu le facem pentru Uniunea Europeană sau pentru altcineva din afară. Nu încercăm să creăm un produs de export. De aceste schimbări au nevoie cetăţenii noştri pentru că ei sunt cei care trebuie să beneficieze de un serviciu public echitabil, care se numeşte justiţie. Sigur, este de neconceput realizarea acestor reforme fără sprijinul enorm pe care îl avem din partea Uniunii Europene şi oferirea a mai mult de jumătate din suma necesară pentru implementarea reformelor în justiţie până în 2014, o sumă de 60 de milioane de euro, este un sprijin considerabil. Este adevărat că noi trebuie să gestionăm aceşti bani foarte eficient. Trebuie să ne gândim şi să putem asigura transformările reale în justiţie, nu doar să facem faţă solicitărilor permanente de creştere a resurselor în justiţie. Dacă observaţi reacţiile, fie din sistemul judecătoresc, fie din partea Procuraturii – spun că nu au resurse pentru implementarea transformărilor, dar resursele sunt cerute pentru majorarea salariilor şi pentru asigurarea condiţiilor adecvate de muncă. Banii nu pot însă schimba mentalitatea şi servilismul acolo unde el este. Noi trebuie să evităm înţelegerea reformei doar ca o dotare cu resurse necesare. Avem nevoie de o schimbare adevărată, care să asigure independenţa în justiţie şi, credeţi-mă, eforturile noastre sunt îndreptate în acest sens. În Ministerul Justiţiei, cât şi în Guvern, toată lumea este pătrunsă de importanţa momentului, cât şi de importanţa, în general, a transformărilor care se cer în justiţie. Eu sunt sigur că în sistemul judecătoresc şi în alte sisteme de justiţie o bună parte înţeleg necesitatea schimbărilor, dar întârzie să vină iniţiativa din interior. Astfel, nu avem decât să o stimulăm, să găsim mijloace prin care să catalizăm schimbarea de mentalitate, de atitudine, de abordare, care până la urmă să se reflecte într-o justiţie echitabilă pentru cetăţenii noştri. Această masă critică necesară pentru asigurarea transformărilor din interior va apărea, pentru că, pe de o parte, vin oameni noi în sistem, pe de altă parte, sunt suficiente persoane cu verticalitate în sistemul judecătoresc care nu mai vor să fie asimilate cu masa aceea care se spune că sunt corupţi şi neprofesionişti. Un rol deosebit îi revine Consiliului Superior al Magistraturii, care trebuie să asigure curăţarea sistemului de persoanele necompetente şi persoanele corupte din sistem. Noi am reuşit să majorăm cu 55% bugetul pentru 2013 pe justiţie şi acest buget va fi în creştere cel puţin până în 2016. Nu am avut niciodată un buget atât de mare pe justiţie. Sunt sigur că şi reacţiile din interior vor veni, iar noi le vom stimula ca ele să apară. [Alina Marin, Info- Prim Neo]