Odată cu proclamarea independenţei, fenomenul migraţiei a luat amploare în Republica Moldova

Republica Moldova a ajuns la al 22-lea an de independenţă. Agenţia IPN şi-a propus să reflecte în mai multe materiale care au fost reuşitele şi nereuşitele în dezvoltarea ţării. Reprezentanţi ai guvernării actuale, experţi, foşti şi actuali politicieni îşi expun viziunea privind paşii făcuţi de Moldova de la 27 august 1991 şi până acum.
---

Material din
ciclul IPN „Moldova 22. Paşi înainte şi paşi înapoi”, cu ocazia Zilei Independenţei

Odată cu proclamarea independenţei, fenomenul migraţiei a luat amploare în Republica Moldova. Tranziţia care a urmărit obiectivul de restructurare şi stabilizare economică, liberalizare şi privatizare, s-a transformat într-o criză economică de durată. De această părere este şeful Biroului pentru relaţii cu diaspora (BRD), Victor Lutenco, solicitat de IPN să caracterizeze fenomenul migraţiei în cei 22 de ani de când Republica Moldova şi-a declarat independenţa. Şi diaspora moldovenească consideră că, de 22 ani de la independenţă a Republicii Moldova, evoluţia ţării a fost una minimă, nesemnificativă în raport cu ce se putea de făcut în această perioadă şi comparativ cu ce s-a făcut în alte ţări reformatoare după independenţă.

Tatiana Nogailîc, preşedintele Asociaţiei „AssoMoldave”, Italia, consideră că 22 de ani de independenţă au adus Republicii Moldova libertatea. „Fiecare este liber să-şi aleagă destinul şi noi am avut posibilitatea să întreprindem paşi către bunăstare economică, prosperare şi dezvoltare personală, să înfrângem foamea şi să ieşim cu produsele noastre pe plan internaţional, să atragem investiţii străine în 9 zone economice libere şi să fim un popor recunoscut la nivel mondial. Noi astăzi avem capacitatea de decidere, de a face alegeri libere şi democratice, de a privi spre un viitor prosper pentru copiii noştri, pentru Republica Moldova şi poporul său”, spune Tatiana Nogailîc.

Tamara Şchiopu, consultant în dezvoltarea rurală în Marea Britanie, membru-fondator al Asociaţiei Moldo-Britanice pentru Cultură şi Dezvoltare „Vatra”, consideră că în perioada de independenţă cea mai mare evoluţie a avut-o mentalitatea populaţiei: lumea a devenit mai liberă în exprimarea opiniilor, a obţinut mai multe şanse să-şi dezvolte acea opinie, iar tânăra generaţie are mai multe, şi mai bune, oportunităţi de a-şi dezvolta propria personalitate. „În acelaşi timp consider că democraţia încă mai are cale de parcurs pentru a ajunge „la ea acasă”, iar informaţia deocamdată rămâne foarte greu de obţinut şi difuzat. Este foarte dificil, scump chiar, să obţii informaţia necesară în ziua de azi în Moldova, iar acest fapt lasă în urmă multe domenii de dezvoltare. Pentru că fără informaţie accesibilă şi actualizată este anevoios să te mişti înainte”, a mai spus Tamara Şchiopu.

Ion Ciobanu, Preşedinte Pro-diaspora, Franţa, susţine că în 22 de ani, paşi înainte s-au făcut doar în încercarea de a implementa reforme şi orientarea pro-europeană, „care sunt încercări sterile deocamdată, cu părere de rău”. „S-au făcut paşi înapoi prin instabilitatea şi incompetenţa clasei politice, prin degradarea situaţiei sociale, a demnităţii, a nivelului de trai şi a calităţii educaţiei şi a valorilor morale. Dacă a scăzut pe undeva corupţia comună, stradală, a crescut în schimb corupţia de clan, „cumătrismul” politic şi conflictele de interese”, susţine preşedintele asociaţiei din Franţa.

Sărăcia – exodul populaţiei

Victor Lutenco susţine că, în aceşti 22 de ani, caracterul contradictoriu al transformărilor economice, sociale şi politice au avut un impact negativ asupra multor domenii ale vieţii sociale, iar sărăcia a generat multiple probleme, inclusiv un exod masiv al populaţiei economic active peste hotarele ţării. Deşi Republica Moldova a fost afectată de rate sporite de emigrare şi în perioada sovietică, plecarea masivă a moldovenilor peste hotare a început în 1998 şi a continuat cu ascensiune până în 2007, fiind condiţionată de o combinaţie dintre factorii economici şi o serie de alte şocuri interne şi externe, este de părere Victor Lutenco.

Datele oficiale ale Biroului Naţional de Statistică denotă o creştere de circa 3 ori a numărului migranţilor de muncă în anii 2000-2012, pe lângă cele circa 100 de mii de persoane plecate definitiv după 1991. Victor Lutenco spune că anume aceste categorii de cetăţeni formează domeniul de activitate al biroului – diaspora moldovenească, care include cetăţenii moldoveni stabiliţi temporar sau permanent peste hotarele ţării, persoanele originare din Republica Moldova şi descendenţii lor, precum şi comunităţile formate de ei.

Şeful Biroului pentru relaţii cu diaspora susţine că emigraţia din Republica Moldova are caracter general şi afectează societatea în întregime, iar abordarea problemelor cu care se confruntă cetăţenii moldoveni emigraţi este complexă şi multi-disciplinară. De aici, necesitatea unor politici active ale Guvernului, care ar permite minimizarea efectelor negative ale migraţiei şi maximizarea avantajelor pentru dezvoltarea ţării şi bunăstarea cetăţenilor Republicii Moldova, oriunde s-ar afla ei.

Crearea BRD: „cel mai mare pas înainte”

Victor Lutenco spune că perioada anilor 2001-2009 se caracterizează prin rezistenţa guvernării faţă de problema diasporei. „Lipsa unei abordări din partea statului faţă de migrant şi a colaborării cu diaspora se explică prin faptul că nu a existat o voinţă politică din partea autorităţilor de a construi un sistem instituţional eficient de susţinere a diasporei. Totodată, cei plecaţi în această perioadă asociau emigrarea lor cu politica ineficientă a statului, fapt care s-a manifestat în toate scrutinele electorale. Deşi din anul 2004 s-au organizat Congresele diasporei, în anul 2005 a fost constituit Consiliul Coordonator al diasporei moldoveneşti, abia după iulie 2009 autorităţile publice şi ambasadele s-au implicat mai activ în activităţi comune cu şi pentru diaspora, iar participarea la congresele IV (2010) şi V (2012) ale diasporei a fost apreciată drept cea mai democratică şi reprezentativă”, a subliniat Victor Lutenco.

Prin urmare, spune şeful biroului, cel mai mare pas făcut înainte este înfiinţarea BRD, deoarece până la acel moment nu exista un sistem instituţional eficient de susţinere a diasporei, cadrul instituţional fiind eterogen. BRD are funcţia de a coordona procesul de realizare a politicii de stat în domeniul relaţiilor cu diaspora, contribuind la păstrarea şi afirmarea identităţii etnice, culturale şi lingvistice a moldovenilor de peste hotare, valorificarea potenţialului uman şi material al diasporei, şi altele.

Viziunea BRD este că, în apropierea anului 2017, biroul să fie o instituţie de stat consolidată, care deţine toate capacităţile necesare pentru a asigura toţi cetăţenii Republicii Moldova, indiferent de locul lor de reşedinţă, de respectarea drepturilor aferente.

„Vrem schimbări vizibile”

Ion Ciobanu, preşedinte Pro-diaspora, Franţa, crede că un eveniment marcant în aceşti 22 de ani de independenţă a fost alegerile din noiembrie 2010 şi venirea la putere a formaţiunii de orientare pro-europeană. „Evenimentul a marcat diaspora ca şi populaţia locală prin nutrirea unor noi speranţe spre o viaţă mai bună”, a subliniat Ion Ciobanu.

Igor Mocanu, medic din Portugalia, susţine că în aceşti 22 de ani, Republica Moldova are o evoluţie pozitivă, însă ritmul acestor schimbări lasă mult de dorit. „Am impresia că toţi îşi fac lucrul a lehamite, că toţi gândesc că lucrurile pot merge şi aşa... Aş vrea schimbări vizibile, ne-am săturat de promisiuni. Vrem drumuri bune, dar nu kilometri în presă sau milioane împrumutate de peste hotare. Aş vrea sisteme de canalizare. Aş vrea să-mi cumpăr medicamentul necesar. Aş vrea ca vânzătoarea de la colţ să nu mănânce seminţe, şi lista poate continua”, spune Igor Mocanu.

Trei perioade ale fenomenului migraţional

Victor Lutenco a analizat fenomenul migraţional împărţind perioada de 22 de ani de independenţă în 3 valuri. Valul 1 – migraţia generată de disperare (anii 1994-2004), în mare parte după criza economică din Federaţia Rusă – Marea Neagră din octombrie 1994 şi August Negru din 1998. Emigrarea în masă a forţei de muncă în această perioadă a înregistrat o creştere îngrijorătoare, fiind condiţionată de instabilitate politică şi socială, de imposibilitatea asigurării minimului necesar. Această evoluţie, indiscutabil, a avut şi consecinţe în ţara de origine (familii distruse, copii şi vârstnici abandonaţi, imposibilitatea unui contact real), dar şi în ţara de destinaţie (reşedinţă şi călătorii neregulate, discriminare şi abuzuri, lipsă de protecţie socială şi medicală, izolare informaţională).

Valul 2, Victor Lutenco afirmă că se caracterizează prin migraţia generată de oportunitate (2005-2009), condiţionată de dezvoltarea economică din SUA şi UE de mai multe oportunităţi pentru dezvoltare, mai puţină corupţie pentru lansarea afacerilor, dar şi discrepanţe în calitatea/standardele de viaţă. Acest val a comportat consecinţe în ţara de origine: exodul de „creieri”, numărul lucrătorilor migranţi de 15 ani şi peste a crescut de circa 2 ori, nevalorificarea remitenţelor (23% din PIB), distrugerea legăturilor şi canalelor de informare, dar şi în ţara de destinaţie: dificultatea angajării în câmpul muncii, angajarea lucrătorilor migranţi calificaţi la munci necalificate, disponibilitate de reîntoarcere după pensionare.

Valul 3 – migraţia generată de deschidere (2010-prezent), în care sunt implicate în mare parte persoanele care pleacă să continue studiile şi cei care doresc se afirme peste hotare. Aceşti migranţi, spune şeful biroului, pot deveni agenţi ai schimbării, dar şi promotori, „ambasadori” ai Republicii Moldova în ţările lor de reşedinţă.

Victor Lutenco a punctat şi principalele provocări ale fenomenului migraţional din ultimii 10 ani. Unul este lipsa acordurilor bilaterale pentru migraţia forţei de muncă şi protecţia socială a migranţilor în ţările de destinaţie cu concentrare mare de moldoveni, în special Federaţia Rusă şi Italia. Doi este limitarea posibilităţilor de reducere a diferenţelor de venit faţă de ţările UE implicit încurajează migraţia pentru muncă. De asemenea, Victor Lutenco a menţionat pierderea capitalului uman în care s-au făcut investiţii importante din cauza lipsei oportunităţilor de realizare în ţară, în calitate de sursă pentru creşterea economică durabilă (în special în ocrotirea sănătăţii şi educaţie).

22 de ani nu s-au lăsat fără restanţe

Cele mai importante restanţe pe care le-a menţionat Victor Lutenco sunt protecţie şi informare insuficientă a migranţilor din partea statului privind căile legale de migrare; lipsa de credibilitate a autorităţilor statului în ochii migranţilor (numărul mic al cetăţenilor de peste hotare care stabilesc legături cu misiunile diplomatice sau apelează la înregistrarea consulară); necunoaşterea din partea diasporei /migranţilor a intenţiilor, proiectelor, facilităţilor, programelor, legislaţiei promovate de stat. O altă restanţă este participarea redusă şi dezinteresul migranţilor/diasporei faţă de procesul electoral: la ultimele alegeri parlamentare din noiembrie 2010 au participat la vot doar circa 65 de mii de persoane, sau 10% din numărul estimativ al migranţilor moldoveni.

Printre restanţe, Victor Lutenco a mai subliniat pierderea identităţii de cetăţean al Republicii Moldova (pierderea legăturilor cu ţara de origine: obţinerea cetăţeniei statului de reşedinţă, reunificarea familiilor în aceste ţări, dezinteresul faţă de ceea ce se întâmplă în ţara de origine, educaţia copiilor exclusiv în limba ţării de reşedinţă,etc.).

Şeful BRD mai susţine că anume legătura slabă dintre migranţi şi autorităţile statului a condus la situaţia actuală, care se caracterizează prin lipsa sinergiei în activitatea diasporei.

Ion Ciobanu, Preşedinte Pro-diaspora, Franţa, crede că Republica Moldova are restanţe la capitolul profesionalism, expertiză, competenţă, în ce priveşte capacitatea clasei politice, în implementarea politicilor sociale, în nivelul educaţiei şi culturii.

Olesea Tanasciuc, preşedintele Asociaţiei Mediatice „Pro-Diaspora moldavă”, Lisabona, Portugalia, consideră că nu doar guvernării şi politicienilor ar trebui să le punem în cârcă  toate problemele care au împânzit societatea. „Fiecare cetăţean în parte ar trebui să conştientizeze că toate pornesc din familie, şi educaţia, şi cumsecădenia, şi onestitatea, şi bunul simţ. Sunt aspecte care pot fi îmbunătăţite fără a implica costuri financiare. Să luăm exemplu şi să absorbim experienţele pozitive din alte ţări, pentru că de multe ori lucrurile se percep cel mai bine prin comparaţie. Înainte ca cineva să critice ceva, ar trebui să se întrebe: - Dar ce fac eu pentru ţara mea? Este uşor să te dai cu părerea în loc să pui umărul şi să contribui", crede Olesea Tanasciuc.

Potrivit BRD, actualmente peste hotare sunt în jur de 600-700 de mii de persoane, ceea ce constituie în jur de 25-27% din forţa de muncă naţională, dintre care 66,6% sunt bărbaţi, 49% – lucrători calificaţi, care au transferat în Moldova 1,5 mlrd. dolari în anul trecut. Conform ultimelor cercetări în domeniu, gospodăria unui migrant peste hotare este formată din 1-3 persoane, are un venit anual de circa 17,3 mii euro, 42% constituind cheltuielile pentru trai în ţara de destinaţie, 25% sunt transferaţi acasă, iar alte 33% reprezintă economii nevalorificate.

Migraţia din Moldova este orientată în mare parte spre Uniunea Europeană (Italia, Spania, Portugalia) şi Comunitatea Statelor Independente (Moscova, Sankt Petersburg din Federaţia Rusă, şi Ucraina). De regulă, bărbaţii din mediul rural pleacă spre CSI, iar mai multe femei din zonele urbane aleg să migreze spre ţările UE.

Irina Ţurcanu, IPN
august, 2013

Dvs. folosiți o componentă de ADS Blocker.
IPN e menținut din publicitate.
Susțineți presa liberă!
Unele funcționalități pot fi blocate, vă rugăm să dezactivați componenta de ADS Blocker.
Mulțumim pentru înțelegere!
Echipa IPN.