Pandemia a fost anunțată la nivel global în 2020, de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS), dar așa s-a întâmplat că la prima etapă practic fiecare țară a fost lăsată pe cont propriu, pentru că frontierele au fost închise, achiziții de echipamente nu puteau fi făcute etc. Situația la un an de pandemie, dar și prevederile legislației care impun restricțiile pandemice au fost discutate de invitații dezbaterii publice: „O privire în viitor după un an de pandemie”, organizate de Agenția de presă IPN.
Mihail Pîslă, conferențiar universitar la Școala de Management în Sănătate Publică, expert în medicina calamităților, a remarcat că starea de urgență recent declarată de Parlament reprezintă un mecanism care le permite autorităților să întreprindă un șir de acțiuni pe care nu au dreptul să le întreprindă în activitatea cotidiană, deoarece sunt legate de un șir de restricții, un șir de efecte negative asupra economiei, procesului didactic, activității populației etc. Starea de Urgență „dezleagă mâinile” autorităților să întreprindă măsuri, cu scopul de a soluționa problemele legate de urgență. Starea de urgență este un set de măsuri de ordin administrativ, de ordin medical sau de alt ordin care se întreprind în aceste situații, de asta ea se declară.
Potrivit lui Mihail Pîslă, în Republica Moldova există două acte legislative care reglementează stările de urgență. Este vorba despre Legea cu privire la starea de urgență, asediu și de război, adoptată în 2001, în cadrul unui pachet întreg de acte legislative ce țineau de securitatea militară a statului. În această lege, starea de urgență era văzută ca o etapă de pregătire a țării de a trece de la starea de pace la starea de război. Măsurile principale erau dedicate pregătirii pentru starea de război, iar măsurile ce țin de starea de urgență cauzată de niște factori naturali, tehnologici, biologico-sociali, era ca un supliment. În 2009, când a fost adoptată Legea cu privire la supravegherea de stat a sănătății publice, când Serviciul de supraveghere sanitaro-epidemiologică s-a transformat în Serviciul de Sănătate Publică, una din sarcinile cheie al acestuia era managementul urgențelor de sănătate publică, care afectează sănătatea populației la nivel larg. Starea de urgență în sănătate publică are mecanisme diferite. Dacă starea de urgență se declară de Parlament la propunerea Guvernului sau a președintelui, atunci starea de urgență în sănătate publică poate fi declarată de Comisia Națională Extraordinară de Sănătate Publică, iar la nivel de unitate administrativ-teritorială, chiar de Comisia teritorială.
Ex-ministra sănătății, Viorica Dumbrăveanu, consilier al președintelui Parlamentului, a menționat că gestionarea stării de urgență se efectuează de către Comisia pentru Situații Excepționale și efectele deciziilor care sunt luate de CSE sunt la nivel de lege. Se poate de intervenit în diferite sfere de activitate, atât de ordin social, economic sau politic. În condițiile respective, gestionarea și la nivel teritorial nu se face de către comisiile teritoriale pentru stările de sănătate publică, dar deja se trece la nivelul comisiilor pentru situații excepționale, care la fel, sunt la nivel teritorial.
Viorica Dumbrăveanu a mai spus că, la nivelul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, activează Punctul Focal. Membrii acestei platforme sunt în proporție de 90% specialiști din domeniul de sănătate. Mai activează și grupul intersectorial care înglobează specialiști din diferite sfere, dar vocea de bază în acest caz vine din partea sistemului de sănătate. Atât la nivelul Comisei Extraordinare de Sănătate Publică, la nivelul Comisiei pentru Situații Excepționale, deciziile se discută, fiind expertizate și din punctul de vedere al sănătății publice. Cea mai mare parte decizională le revine specialiștilor în sănătate publică. De aceea, în cadrul CSE sunt câțiva reprezentanți ai MSMPS, directorul ANSP, dar deciziile sunt luate având la bază expertiza specialiștilor în sănătate.
Dezbaterea publică „O privire în viitor după un an de pandemie” este ediția a 180-a din proiectul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, desfășurată de IPN, cu susținerea Fundației germane „Hanns Seidel”.
