Puțin peste 25% dintre părinți, respondenți ai unui studiu, achită plăți informale în instituțiile de învățământ general din proprie inițiativă. Aproape de 12% susțin că solicitanții de plăți informale sunt profesorii și un procent similar au spus că plățile sunt cerute de către comitetul părintesc. Studiul, realizat de către Institutul de Politici Publice, în parteneriat cu Centrul de Investigații Sociologice și Marketing „CBS-AXA”, a fost prezentat într-o conferință de presă la IPN.
„Este interesant momentul, în majoritatea cazurilor cere comitetul părintesc, dar mai grav, din proprie inițiativă – 25%. Nu-i impune nimeni și aceasta înseamnă că în societatea noastră există o morală care se reduce la faptul că poți cumpăra ce-ți trebuie. Cu regret spunem acest lucru. Și aceasta ar fi una din cauzele de ce documentele foarte bune, Codul educației, Codul de etică, au fost aprobate, prin ordin distribuite în toate instituțiile de învățământ, create consilii de etică, dar ele nu funcționează, pentru că ele contravin într-un fel sistemului de valori, de comportamente care există în rândul părinților”, a spus Anatol Gremalschi, unul dintre autorii studiului, expert în politici educaționale.
Cât ține de motivele care îi determină pe părinți să facă plăți informale, 34% au răspuns că „plătesc toți, plătim și noi”. 28% din părinți consideră că plățile pe care le fac îmbunătățesc condițiile din școală. 27% spun că în acest mod pot participa activ la viața școlară a copilului său. „Observați, nu să-i citești o carte, nu să-i dai un sfat cum să-și aleagă disciplinele opționale, nu să te duci cu dânsul la un concurs, ci pur și simplu ai plătit și participi activ în viața școlii. Este o meteahnă a societății noastre cu care trebuie să luptăm și să o dezrădăcinăm. Trebuie să orientăm părinții că participarea prin plăți la școală, și încă și plăți informale, nu înseamnă că participi în viața școlii ”, a spus Anatol Gremalschi.
Jumătate dintre părinți afirmă că plățile din școli reprezintă pentru familiile lor o povară financiară. Cealaltă jumătate declară că astfel de plăți sunt acceptabile pentru ei, unii părinți fiind gata să plătească și mai mult. „Din punct de vedere al dreptului copilului, faptul că pentru 50% din familii plățile reprezintă o povară este un motiv de îngrijorare profundă. Dacă vom corela acest lucru cu taxa de înscriere în unele instituții, putem formula întrebarea: Există în societatea noastră „ascensoare” sociale care permit unui copil ce provine dintr-o familie cu venituri modeste să acceadă la o educație de calitate”, se întreabă Anatol Gremalschi.
Autorii cercetării afirmă că, spre regret, se constată că o bună parte din părinți nu sunt orientați spre valorile de educație, ci spre valorile actului de studiu propriu-zis. Cei mai mulțumiți sunt părinții ai căror copii au note mari.
Cercetarea mai arată că atât cheltuielile familiilor în ansamblu, cât și cheltuielile pentru educație sunt mai mari în cazul familiilor din oraș și al familiilor în care se vorbește limba rusă. În acest sens, directorul CBS-AXA, Ion Jigău, a dat un exemplu din cercetările sociologilor americani de la sfârșitul anilor 60 – începutul anilor 70. Acești au studiat trei generații, cine a fost bunicul, tatăl și copilul în trei comunități mari: hispanicii/afroamericanii; italienii și evreii. Rezultatele au arătat că în cazul afroamericanilor și hispanicilor, cine a fost bunicul, tatăl, acela a fost și copilul. Adică, dacă bunicul și tatăl este gunoier în New-York, nepotul, cel mai probabil, va fi gunoier. Însă, nepotul unui evreu care a fost cizmar poate fi profesor universitar sau director de companie. „Deci, iată atitudinea față de studiile copiilor. Un afroamerican, un hispanic și un italian, spune: nu-i nimic, va fi cel puțin ca și mine. Pe când un evreu îi spune copilului: tu trebuie să mă depășești cu două-trei trepte. Și de regulă asta era”, a notat Ion Jigău, menționând că în acest caz, societatea moldovenească este mai aproape de italieni.
Studiul „Etica și integritatea academică în învățământul general. Plățile informale în școli” a fost realizat cu susținerea financiară a Programului de Sprijinire a Educației al Fundațiilor pentru o Societate Deschisă prin intermediul Fundației Soros-Moldova. Rezultatele cercetării sunt reprezentative la nivel național cu o eroare de ±4% și sunt comparabile cu cele ale studiilor similare, efectuate în anii 2006 și 2012.