Tamara Bacico din orașul Ungheni susține că a devenit victima injustiției și că organele statului sunt implicate în acțiuni prin care este deposedată în mod ilegal de casă și terenul adiacent. „M-am ciocnit cu corupția și influența la un nivel înalt, cu amenințări. Consider că securitatea familiei mele este în pericol. Îmi sunt încălcate drepturile la libera deplasare, comunicare și dreptul de a mă apăra în instanțele de judecată”, a declarat într-o conferință de presă la IPN,
Femeia locuiește într-o casă particulară în centrul orașului, fiind doi co-proprietari. Ea cu familia trăiește acolo din anul 1978, iar vecina a venit 1997. Casa are un singur număr cadastral, dar pe mijloc este gard și sunt două intrări separate. „Am trăit fără probleme până când, în 2017, soțul s-a dus la oficiul cadastral și a solicitat Registrul bunurilor imobile. În Registru era arătat că Bacico Gheorghe are o treime lot de pământ, dar cu casa este proprietar neidentificat. În anii 82, în 83 am primit primul certificat de proprietar, am plătit toate impozitele, am adăugat unele construcții cu acordul Primăriei. Până în 2017 am plătit impozitul pe 133 de metri pătrați de imobil, împreună cu vecina”, explică femeia.
Soțului i s-a spus că nu ar fi solicitat moștenirea în 1982, lucru negat de Tamara Bacico. Potrivit ei, atunci stăpânul, având doi feciori care au pretins la moștenire, a urmat un proces în instanța de judecată. „Judecata a hotărât din succesiunea lui Safiniuc, patru noimi să fie atribuite feciorilor și cinci noimi rămase soțului. Atunci, la Cadastru ni s-a dat certificat de proprietar, soțul l-a înregistrat la Primărie. Parcă era tot normal, am trăit și nu am știut nimic. Casa era sub demolare, în 90 trebuia să fim demolați și partea a doua a feciorilor stăpânului, care locuiau în Cernăuți era pustie”, afirmă femeia.
Atunci era interzisă orice vânzare a acestei case. Până a apărut o familie de însoțitori de vagoane pe trenul Chișinău-Moscova. Tamara Bacico susține că șeful cadastrului a făcut în fel și chip, inclusiv a falsificat anumite acte, pentru a putea vinde cealaltă parte casei. În 1990, s-a anulat demolarea, iar familia a mai făcut anumite construcții, având aprobările necesare de la Primărie. Și în 2017, când s-au pomenit cu poziția Cadastrului cu privire la moștenire, s-au adresat în instanța de judecată, prin care instanța a emis o hotărâre că Bacico Gheorghe a acceptat succesiunea din 1982, de când a decedat proprietarul. Chiar și așa, cadastrul a refuzat înregistrarea. A urmat un nou litigiu, succesiunea a fost din nou recunoscută, însă Cadastrul nu a fost obligat să efectueze înregistrarea. A urmat Curtea de Apel, cu ședințe tergiversate, care într-un final a decis să trimită dosarul la rejudecare, așa cum a solicitat avocatul Cadastrului. În opinia sa, toți actorii implicați au înțelegeri între ei, inclusiv avocatul ei, pentru că există interes pentru casa ei și pentru terenul adiacent.
Tamara Bacico a declarat că, între timp, soțul ei a decedat. De-a lungul timpului a depus zeci de petiții la organele de drept, la Guvern, la Președinție, dar nu a obținut decât răspunsuri formale. „Peste tot m-am cerut în audiență, nimic. Omul simplu nu este primit nicăieri, nu este ajutat de nimeni”, a spus femeia.
Notă: Agenția IPN oferă dreptul la replică persoanelor care se consideră vizate în știrile realizate de pe declarațiile organizatorilor prezentei conferințe de presă, inclusiv prin facilitarea organizării altei conferințe de presă în condiții similare.
