O „încălzire” în plină toamnă pe direcţia Chişinău-Moscova sau cum să nu călcăm pe aceeaşi greblă. Comentariu economic al Agenţiei Info-Prim Neo
- 16.10.2006 05:40
- 1208
- 5 minute(ă)
-
Prima jumătate a lunii octombrie, pe lângă un şir de alte evenimente politice, economice şi social-mondene, a fost marcată de aşa-zisa „încălzire a temperaturii” relaţiilor moldo-ruse. După o mai veche întâlnire, precedată de o serie de eşecuri, a celor doi Vladimiri - de la Chişinău şi Moscova, a venit rândul unui schimb de vizite la nivelul Ministerelor Afacerilor Externe şi organizarea la Chişinău, după o lungă pauză, a şedinţei Comisiei mixte moldo-ruse de colaborare comercial-economică. Deşi, straniu, din partea rusă Comisia este condusă de ministrul Învăţământului şi Ştiinţei, Andrei Fursenko.
Lăsând la o parte, însă, semnificaţiile politice şi geopolitice ale „reîmbrăţişărilor”, deocamdată sfioase, între Chişinău şi Moscova, vom încerca să analizăm doar latura economică a „împăcării”.
Divergenţele de viziuni ce au apărut între Federaţia Rusă şi R. Moldova într-o serie de chestiuni politice, o declarată opţiune vestică a Chişinăului în defavoarea celei estice a transformat brusc „partenerul strategic rus” într-un răuvoitor. Mai întâi, piaţa rusească s-a închis pentru producţia fitotehnică moldovenească (plante, cereale, fructe etc.), apoi a venit rândul producţiei zootehnice, ca în final să urmeze „lovitura de graţie” – ruşii au decis că nu mai vor să bea vinuri moldoveneşti. Cu alte cuvinte, R. Molodva a rămas fără principala piaţă, unde erau îndreptate 80-70% din exporturile de vinuri. Plus la aceasta, au fost dublate preţurile la gazele naturale livrate Moldovei.
Economia moldovenească, şi aşa destul de fragilă, a primit un duş de gheaţă. Industria, care deja dădea semnale de epuizare a capacităţilor, a intrat în recesiune (- 5,7% în opt luni a.c.), iar sectorul de producere a vinurilor şi-a redus producţia în jumătate. PIB-ul a început serios să şchiopăteze, iar deficitul balanţei comerciale e la un pas de un miliard de dolari (977,5 mln USD în opt luni a.c.).
Totuşi, experţii locali, dar şi cei străini, susţin că deja în 2007, chiar în condiţiile menţinerii embargoului rusesc, economia RM are toate şansele să reintre în convalescenţă, iar în 2008-2009 să atingă 6-7% de creştere a PIB, nivel de până la criză.
Evident, deci, că pe lângă factorul economic, „încălzirea” pe direcţia Chişinău-Moscova comportă şi alte semnificaţii care pot avea influenţe mult mai mari asupra evoluţiei ulterioare a RM, iar unii parteneri externi ar putea privi cu alţi ochi sau poate chiar cu neîncredere noul vecin al Uniunii Europene, din 1 ianuarie 2007.
Dar să rămânem pe terenul economic. Chiar dacă într-o perioadă relativ scurtă, piaţa rusească şi-ar deschide larg porţile pentru toate produsele moldoveneşti, agenţii economici moldoveni ar trebui să nu uite lecţia şi să fie foarte precauţi. Vinificatorii - să-şi restabilească vinurile pe rafturile din magazinele ruseşti, legumicultorii şi pomicultorii - să nu întârzie să se facă văzuţi pe pieţele agricole din marele oraşe ruseşti, dar deja având o altă tactică de comerţ.
Procesul, destul de activ în ultimul timp, de promovare a vinurilor pe pieţe alternative celei ruseşti să nu fie stopat, ci, dimpotrivă, activizat, iar relaţiile cu partea rusă să nu mai fie construite pe „înţelegeri frăţeşti”, ci conform regulilor internaţionale de comerţ, care stipulează clar responsabilitatea părţilor, inclusiv despăgubiri, dar şi instituţii internaţionale concrete care să examineze divergenţele apărute. Piaţa rusească este una foarte mare şi destul de importantă pentru noi, dar nu singura şi cea mai principală. Lecţia aceasta a fost deja trecută, iar concluziile trebuie bine însuşite, fiindcă următorul examen ar putea fi mult mai dur.
În relaţiile internaţionale politice, economice, dar şi de altă natură nu există fraţi şi surori, ci doar interese şi concurenţă, care uneori pot fi destul de dure pentru statele mici, care mai sunt purtate de val şi nu pot, deocamdată, să-şi stabilească clar direcţia de plutire.
După două crize economice – una în 1998 şi alta în 2006 – ambele cu rădăcini în Rusia, nu mai avem dreptul să trecem şi prin a treia.
