Analiza IPN: Toţi cunosc că pe 22 martie se vor desfăşura alegerile başcanului Găgăuziei. Dar puţin cine îi cunoaşte pe toţi pretendenţii la funcţia-cheie. Vă prezentăm mai jos o „galerie impunătoare de portrete”, în care sunt expuşi nu numai favoriţii cunoscuţi ai cursei electorale, dar şi personajele secundare.
---
Pentru prima dată în istoria alegerilor başcanului din Găgăuzia ei ocupă un loc atât de impunător în spaţiul informaţional al Moldovei. Evenimentele cursei electorale sunt reflectate şi comentate zilnic de către mijloacele moldoveneşti de informare în masă, iar cele mai sonore dintre ele îi provoacă la replică chiar şi pe cei mai cunoscuţi politicieni moldoveni. Şi aceasta se produce cu câteva săptămâni înainte de ziua alegerilor, adică atunci, când până la punctul culminant al confruntărilor electorale mai este încă vreme. Toate acestea vorbesc despre un singur lucru: Autonomia Găgăuză este o regiune deosebit de importantă pentru Moldova, de care depinde foarte mult climatul politic în întreaga ţară.
Ţinând seama de interesul existent pentru problemele curente ale găgăuzilor, am pregătit o trecere în revistă a participanţilor la campania pentru alegerile noului başcan.
Primii trei
Fostul membrul al PCRM, Irina Vlah, participă la alegerile başcanului în calitate de candidat independent. Aceasta este cea de a doua participare a ei la astfel de alegeri – în anul 2010 ea a ocupat locul al treilea, cedând celui de-al doilea candidat circa 400 de voturi. Ea are în spate o experienţă de lucru de un deceniu în calitate de deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Până la sfârşitul anului 2014 ea s-a aflat în fruntea structurilor de partid ale comuniştilor din Găgăuzia. La începutul anului ea a anunţat despre ruperea relaţiilor cu echipa lui Vladimir Voronin, după ce a urmat apropierea de Partidul socialiştilor al lui Igor Dodon. Susţinerea candidaturii acesteia la alegerile başcanului de către ultimul nu numai că a atras potenţialul şi resursele socialiştilor, dar şi a deschis uşile unor birouri importante ale autorităţilor din Rusia. Încă un factor important al campaniei acesteia ţine de susţinerea sa de către marele întreprinzător rus de provenienţă găgăuzo-moldovenească, Iuri Iakubov, care în ultimul an a devenit cunoscut în Moldova pentru finanţarea referendumului găgăuz din februarie 2014, care a făcut atâta vâlvă. Toate acestea ne oferă temei pentru a o considera pe Irina Vlah unul dintre principalii favoriţi al alegătorului găgăuz, cunoscut prin stările sale de spirit proruse. Pe de altă parte, reprezentanţii conducerii Adunării Populare din regiune şi-au exprimat dezacordul cu candidatura Irinei Vlah, acuzând Partidul socialiştilor „de trădarea intereselor populaţiei găgăuze”.
Cel de-al doilea candidat, căruia în anul 2010 Vlah i-a cedat câteva sute de voturi, a fost ex-primarul Comratului, iar actualmente - deputatul în Parlamentul Republicii Moldova pe listele Partidului Democrat, Nicolai Dudoglo. Acest politician participă deja a treia oară la astfel de alegeri. În anii 2006 şi 2010 Dudoglo a cedat primul loc başcanului în exerciţiu, Mihail Formuzal. Cu încă vreo câţiva ani în urmă, el dispunea de o autoritate politică serioasă în autonomie şi mulţi îl percepeau ca pe un urmaş al lui Formuzal. După aderarea la PDM, ratingul lui Dudoglo s-a redus simţitor, lucru pe care l-au demonstrat totalurile alegerilor parlamentare pe teritoriul Găgăuziei, la care democraţii au obţinut doar 10 la sută din sufragii – de 1,5 şi jumătate ori mai puţin decât în ansamblu pe ţară. Totodată, aderarea la PDM a permis accesul la pârghiile administrative şi de altă natură de influenţă a spaţiului politic local, ceea ce va permite, indiscutabil, de a obţine rezultate palpabile în cadrul alegerilor başcanului. Totodată, trebuie să se mai ţină seama şi de faptul că Dudoglo întreprinde tentative de a se distanţa de PDM, subliniind cu orice ocazie că el candidează în calitate de candidat independent.
Dmitri Croitor este unicul participant care dispune deja de experienţa aflării în funcţia de başcan. El a devenit conducător al regiunii în anul 1999, iar în anul 2002, sub presiunea circumstanţelor politice (confruntarea cu PCRM şi Adunarea Populară controlată de comunişti), el a fost nevoit să-şi dea benevol demisia. Până în anul 2005, a fost reprezentant oficial al Republicii Moldova în Elveţia (se vede că conflictul cu partidul de guvernământ din ţară s-a încheiat cu rezultate reciproc acceptabile). Potrivit unor informaţii, el a practicat businessul în România împreună cu ex-premierul Ion Sturza. Din 2011 este director de programe al ONU pentru dezvoltarea antreprenoriatului în Federaţia Rusă. În actuala campanie electorală, s-a asigurat de susţinerea spicherului şi a majorităţii deputaţilor Adunării Populare. Ca şi Irina Vlah, pune accentul pe relaţiile de care dispune în Rusia, dar, deocamdată, confirmări convingătoare în acest sens nu există. Cu toate că a fost rupt de viaţa regiunii, precum şi având în vedere plecarea sa dubioasă din funcţie în anul 2002, el şi-a păstrat în rândul populaţiei o amintire relativ pozitivă despre perioada, când a deţinut funcţia de başcan. Majoritatea comentatorilor locali apreciază în mod sceptic şansele lui Croitor de a păşi în turul al doilea, dar recunosc că cuvântul său poate influenţa în mod serios rezultatele finale ale alegerilor.
„Victoria nu este principalul”
Participarea la alegeri constituie, de asemenea, un prilej important de a beneficia de o experienţă a luptei electorale sau pentru a se proiecta pentru viitoarele bătălii politice. Din câte se pare, principiul „principalul nu este victoria, ci participarea” îl împărtăşeşte cea mai mare parte dintre candidaţi.
Valeri Ianioglo a lucrat timp de 11 ani în calitate de prim-adjunct al başcanului (3 ani – adjunct al lui Croitor şi 8 ani – al lui Frormuzal) şi este, astfel, unul dintre cei mai experimentaţi participanţi în problemele activităţii başcanului. Experienţa bogată de lucru în structurile KGB-ului din RSSM se manifestă în activitatea sa actuală prin cele mai bune capacităţi organizatorice şi calităţi volitive. Candidatura sa este susţinută de conducerea mişcării obşteşti influente „Găgăuzia unită”, precum şi de organizaţia „Sfatul bătrânilor din Găgăuzia”. A fondat împreună cu actualul başcan „Partidul regiunilor”, dar cu o jumătate de an în urmă căile lor politice au luat-o în direcţii diferite. Această situaţie îi reduce din şansele de succes la alegeri, deşi nu-l lipsesc nici de posibilitatea de a obţine un rezultat considerabil.
Preşedintele în exerciţiu al raionului Ciadâr-Lunga, Serghei Buzadji, face parte de mai mult de zece ani din echipa lui Mihail Formuzal şi se consideră, pe bună dreptate, un favorit al başcanului în exerciţiu. Între altele fie spus, Buzadji nu se bucură de un sprijin activ al autorităţilor găgăuze. Bucurându-se de o bună reputaţie la Ciadâr-Lunga, acest candidat nu beneficiază, deocamdată, de adepţi stabili în alte raioane ale Autonomiei. Se pare că participarea sa la alegeri urmăreşte scopul de a se afirma în conştiinţa publică în calitate de politician cu toate perspectivele care decurg de aici. Experienţa sa administrativă bună ne permite să presupunem că viitorul başcan îl va invita să lucreze în echipa sa.
Fostul deputat în Parlament pe listele PDM, Aleksandr Stoianoglo, care a părăsit ulterior rândurile acestei formaţiuni politice, dispune deja de experienţă de participare la alegerile başcanului – în anul 2006 el a acumulat 10% din sufragii şi a ocupat ultimul loc, al patrulea. Posedă o imagine indiscutabilă de profesionist. Este unul dintre puţinii găgăuzi care a reuşit să se integreze în elita administrativă a Republicii Moldova. În perioada anilor 1995-2001 a deţinut funcţia de procuror al Găgăuziei, apoi a fost numit în funcţia de procuror general-adjunct al Republicii Moldova. În anul 2009, după ce a devenit deputat în Parlament pe listele PDM, a fost ales în funcţia de vicespicher al organului legislativ. În cadrul actualelor alegeri ale başcanului, Stoianoglo este numit de mulţi „candidat ascuns al PDM”, totodată, critica sa în adresa democraţilor ne face să credem în comportamentul său politic independent.
Participarea la alegeri a ex-primarului satului Copceac şi fostului deputat în parlament pe listele PCRM, Oleg Garizan, de asemenea, poate fi considerată drept o tentativă de a-şi edifica propriul viitor politic la nivelul autonomiei. Rămânând formal membru al PCRM, Garizan declară principiile, din cauza cărora pe parcursul ultimului an, acest partid a fost părăsit de un mare număr de figuri importante – de la Tkaciuk la Muntean până la aceeaşi Irina Vlah. Garizan nu s-a aflat niciodată în fruntea structurilor de partid din Găgăuzia şi nu a fost promovat niciodată de partid la alegerile-cheie din regiune. Totodată, în virtutea calităţilor sale de lider şi a carismei sale, el era perceput de mulţi drept un concurent al Irinei Vlah în cadrul partidului. Atunci când comuniştii s-au determinat în privinţa favoritului lor la alegerile başcanului din 2010, alegerea a fost făcută anume dintre Garizan şi Vlah. La ora actuală, în calitate de candidaţi pentru alegerile başcanului, ei sunt deja adversari evidenţi. Între altele, turul al doilea poate să-i situeze de una şi aceeaşi parte a baricadelor.
Ruslan Garbalî este primul dintre candidaţii numiţi de noi, care până acum nu a avut o relaţie directă cu politica. Încă din anii ”90 ai secolului trecut s-a ocupat de antreprenoriat. Între anii 1996-1998 a lucrat la „Oguzbank” – prima şi unica bancă găgăuză (care ulterior a falimentat). A ocupat funcţii de conducere la astfel de întreprinderi-giganţi ai industriei de vinuri şi divinuri, cum ar fi „Vismos” şi „Aroma”. Între anii 2004-2012 a condus unul dintre departamentele Băncii de Economii. Se ocupă intens de activitatea de mecenat - în cadrul organizaţiei fondate de el „Birlikte Iyilik” a realizat multe proiecte sociale pe teritoriul Autonomiei. Este cunoscut, de asemenea, ca prieten al lui Oleg Voronin, având, de asemenea, relaţii apropiate cu familia celui de al treilea Preşedinte al Republicii Moldova.
Candidatul la alegerile pentru funcţia de başcan, Leonid Dobrov, are, fără exagerare, cea mai mare vechime de activitate politică în Găgăuzia. Cu toate că el a fost unul dintre cei mai importanţi activişti ai statornicirii Republicii Găgăuze autoproclamate, apoi şi un coautor al ideii Autonomiei Găgăuze, Dobrov nu se poate lăuda astăzi ca beneficiind de statutul unui politician respectabil. Cartea sa de vizită au devenit mitingurile de protest, critica în adresa principalilor lideri politici şi destul de desele dezbateri judiciare. La Chişinău el este perceput ca fiind un radical şi extremist, iar la Comrat este calificat, mai curând, ca un activist civic fără de compromisuri. Îi este interzisă intrarea pe teritoriul Ucrainei pentru acţiuni, după cum afirmă serviciile ucrainene de securitate, „orientate contra integrităţii teritoriale a ţării” (se vede că lui Dobrov i se incriminează o activitate prea intensă în satele găgăuze de frontieră din regiunea Odessa). El recunoaşte deschis că nu mizează pe victorie în cadrul alegerilor. Dar nici nu consideră lipsită de sens participarea sa la alegeri. Campania aceasta prezintă pentru Dobrov, mai curând, o posibilitate de a exercita o influenţă asupra mesajului discursului electoral şi de a-şi promova în societate ideile sale – de la fondarea universităţii găgăuze naţionale până la extinderea la maximum a împuternicirilor de autonomie ale ţinutului.
Candidaţi-enigme
Există în această listă lungă de candidaţi şi astfel de figuri, participarea cărora în aceste alegeri este mai mult decât enigmatică. De exemplu, Oleg Caicî şi Serghei Cernev sunt membri ai PDM şi camarazi fideli ai unuia dintre favoriţii cursei electorale, Nicolai Dudoglo. Primul dintre aceştia este deputat în Adunarea Populară ales din partea PCRM, dar care ulterior s-a pomenit în fracţiunea PDM. Odată cu trecerea în tabăra democraţilor, a şi beneficiat de funcţia de director al „Gagauz-gaz” – structură locală a întreprinderii „Moldova-gaz”. Cernev nu are nevoie de prezentare – acesta este un fost camarad al lui Mihail Formuzal, iar din anul 2010 este cunoscut ca un critic al acestuia. De altfel, critica lui Cernev se întâmplă să fie nu numai dură, dar şi cu aplicarea pumnilor în adevăratul sens al cuvântului. Astfel, în luna iunie 2014, Cernev s-a evidenţiat prin aplicarea forţei fizice contra başcanului şi a spicherului APG. Argumentele experţilor, precum că misiunea participanţilor menţionaţi este de a ceda voturile principalului favorit al PDM, sunt parţial corecte. Cu atât mai mult cu cât Caicî a procedat anume conform acestei scheme, suspendându-şi săptămâna trecută candidatura sa şi chemându-i în mod public pe adepţii săi să-l susţină pe Dudoglo. Nu există niciun fel de dubii, că exemplul lui Caicî va fi urmat şi de Cernev. Pe de altă parte, e cam neînţeleasă partea raţională a acestor combinaţii destul de simple. Texnologia aceasta are sens atunci când este vorba de adepţi necunoscuţi, care sunt capabili să acvumuleze voturi pe un teren electoral străin. Totodată, în cazul acesta, dacă o anumită sumă ar fi împărţită în trei părţi, iar apoi ar fi adunată din nou, ea nu va deveni mai mare.
Va încheia trecerea noastră în revistă a candidaţilor Ilia Anastasov, pe care nu avem niciun temei să-l suspectăm de acţiuni în favoarea altor candidaţi. Fiind un întreprinzător cunoscut la Comrat, el se bucură de o bună autoritate. În anii ”90 ai secolului trecut, a devenit fondatorul şi primul director al televiziunii găgăuze, cunoscută astăzi ca fiind Compania publică „Teleradiodifuziunea Găgăuziei”. Recent, şi-a fondat compania sa „Gagauz Film”, în cadrul căreia preconizează să toarne primul în lume serial despre viaţa găgăuzilor. În viaţa politică se lansează pentru prima dată. Principala particularitate a campaniei sale electorale constă în faptul că despre ea nu se poate spune, deocamdată, nimic concret. Până la ora actuală el încă nu şi-a prezentat programul său, nu desfăşoară vreo agitaţie electorală cât decât vizibilă, nu face, de asemenea, declaraţii politice. În ansamblu, Anastasov-omul de televiziune se bucură de mai mare interes decât Anastasov-politicianul. Astfel că participarea sa la „cursa pentru funcţia de başcan” provoacă mai multe întrebări nu „cu ce se va solda lucrul acesta?”, dar despre aceea „la ce-i trebuie lui lucrul acesta?”.
Veaceslav Craciun, IPN
