Numărul mare de copii care cresc în şcoli internat şi delicvenţa juvenilă sunt considerate probleme presante ale R. Moldova
- 16.01.2008 07:56
- 1252
- 4 minute(ă)
-
Numărul mare de copii care cresc în şcoli internat şi nivelul înalt al delicvenţei juvenile continuă să fie o problemă presantă în R. Moldova arată un studiu analitic recent lansat - „100 cele mai presante probleme ale R. Moldova în 2007”.
Peste zece mii de copii din republică cresc în şcoli internat, fiind izolaţi de rude şi comunitate, se arată în studiu. 85% dintre ei au cel puţin un părinte în viaţă. De cele mai multe ori, ei nu reuşesc să se integreze în societate după absolvire şi se confruntă cu un şir de probleme pe care nu le pot înfrunta de sine stătător.
Printre factorii care au condus la această situaţie, autorii menţionează lipsa unor măsuri de securitate socială destinate familiilor vulnerabile care, din cauza sărăciei, îşi plasează copiii în instituţiile de stat; atitudinea organelor de stat, care deseori consideră că cea mai bună soluţie pentru o familie aflată în impas este instituţionalizarea copiilor; persistenţa stereotipurilor îndreptate contra tinerelor mame necăsătorite, în special, în mediul rural; susţinerea insuficientă din partea statului a serviciilor alternative instituţionalizării, etc.
Cea mai bună metodă de a reduce numărul copiilor instituţionalizaţi, în opinia experţilor, este dezvoltarea serviciilor alternative instituţiilor rezidenţiale.
Experţii susţin că există un şir de precondiţii care permit anticiparea unei evoluţii în sens pozitiv a acestei probleme: interesul sporit al autorităţilor naţionale, a sectorului asociativ şi a donatorilor faţă de această problemă; informarea şi sensibilizarea opiniei publice şi factorilor de decizie despre situaţia copiilor abandonaţi şi instituţionalizaţi, etc. Totuşi, autorii prognozează că reforma va avea succes, dacă va fi îndreptată nu doar spre modificarea legislaţiei şi transformarea instituţiilor, ci şi spre schimbarea mentalităţii şi atitudinii acelor părinţi care consideră ca statul ar fi obligat sa asigure educaţia şi creşterea copiilor lor.
În ceea ce priveşte delicvenţa juvenilă, autorii susţin că aceasta în ansamblul ei, nu este altceva decât consecinţa absenţei sprijinului moral oferit de adulţi, a lipsei de protecţie şi îngrijire în familie, a eşecului activităţii de educaţie morală primită în şcoală. Un minor delincvent este, de fapt, o victimă şi nu un vinovat conştient de responsabilităţile ce i se impută.
Autorii studiului atrag atenţia că lipsa cadrului legislativ şi instituţional adecvat realităţilor duce la încălcarea drepturilor adolescenţilor, atât în perioada urmăririi penale, cât şi în perioada de detenţie. De asemenea, se cunoaşte că alte ţări apelează la pedepse non-privative pentru minori în cazurile mai puţin grave. În R. Moldova utilizarea practicilor non-privative se află însă abia la început de cale.
În acelaşi timp ei menţionează că nivelul crimelor comise de către minori a scăzut de la circa 3 mii de cazuri în 2000 la mai puţin de 2 mii în anul 2007.
Autorii cred că Planul de acţiuni ce vizează profilaxia şi combaterea delicvenţei juvenile pentru anii 2007-2009 va constitui o premisă pentru îmbunătăţirea situaţiei, dar nu într-un ritm brusc.
Studiul a fost elaborat de experţi ai Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul” cu suportul Fundaţiei Friedrich Ebert.
