Rădăcinile neamului Cantemireştilor se trag de la emirul Edigey (1352-1419), care a condus Hoarda de Aur mai mult de 20 de ani şi care se trage din tribul tatarăsc Nogai. Ipoteza este avansată de ambasadorul, scriitorul şi cercetătorul Fiodor Angheli în cartea “Epoca şi tratarea inedită a neamului Cantemireştilor: sfârşitul secolului XIV – prima jumătate a secolului XVII”, apărută la editura “Ştiinţa”, transmite Info-prim Neo.
Potrivit lui Fiodor Angheli, concluziile unor istorici precum că neamul lui Cantemir ar fi avut rădăcini comune cu Emirul Timur (Tamerlan, 1336-1405), care a distrus Hoarda de Aur, nu sunt susţinute de fapte istorice. După ce a examinat materiale de arhivă turceşti, austriece şi ale tribului Nogai, Fiodor Angheli a ajuns la concluzia că neamul lui Cantemir este un fenomen de pe malurile râului Volga şi nu din Asia Centrală, de unde se trage Tamerlan.
Genealogia familiei Cantemir este originară din tribul Mansur al Marii Hoarde Nogai. Cercetătorul notează că „Mansur” este un nume propriu, care în limba arabă înseamnă “un om care va birui cu ajutorul lui Allah pe cineva, sau ceva”. În anii 1419-1427 Mansur a fost han al Hoardei de Aur. Hoarda Nogai a fost formată în anii 20 - 30 ai secolului XV, după dezintegrarea Hoardei de Aur. Fondator al Hoardei Nogai este Edigey, "un glorios spiritual şi curajos". Mama lui a fost o chinezoaică. Rădăcinile lui Edigey merg de la Nogai, care a condus un teritoriu de la râul Don până la gurile Dunării şi care a murit în anul 1300. În mijlocul anilor 50 ai sec. XVI în componenţa hoardei Nogai intrau 18 triburi. Unul dintre acestea a fost tribul Mansuetudine, de la care se trage neamul Cantemireştilor.
Cuvântul persan „mirza”, în tatară „mârza” are două sensuri. Primul este titlul de membru al casei domneşti şi este plasat după nume, al doilea înseamnă "domn" şi este plasat în faţa numelui. La popoarele turcice ale Rusiei ţariste titlul „mirza” arăta măreţia neamului pe linie paternă. Numele „Mârzac” are legătură directă cu acest cuvânt, spune Fiodor Angheli.
Potrivit autorului, toţi stramoşii Cantemireştilor au fost musulmani. Cantemir este un pseudonim şi se compune din două cuvinte: kan (han) + temir, ceea ce înseamnă “han puternic” sau “han de fier”. În contextul dat "han" nu poate însemna "sânge": Islamul nu permite să se folosească cuvântul "sânge" într-o astfel de combinaţie, susţine autorul.
Strămoţii Cantemireştilor puteau să se stabilească în Bugeac după capturarea de către otomani, în 1484, a Akkermanului şi Chiliei, când sultanul Baiazid 11 adăposteşte în aceste locuri 40 de mii de tătari Nogai şi pe cei din Crimeea, eliberându-i de impozite. Dar, cel mai probabil, spune Fiodor Angheli, ei au ajuns aici după campania din 1538 a sultanului Suleiman Legiuitorul, când turcii au cucerit Tighina, numind-o Bender, ceea ce în persană înseamnă "port pe malul râului", iar în arabă – "piaţă". În acelaşi timp, a fost definit hotarul între Bugeac şi Moldova, care a avut loc la Valul lui Traian. Poarta a mutat la gura Niprului şi în Bugeac mulţi tătari Nogai, care au început a fi numiţi “cei din Bugeac”. În perioada secolului XVI, din tătarii Nogai s-a ramificat o parte din membrii tribului care au creat hoarda Bugeacului. În 1610-1617 uluşii lui Cantemir trăiau în partea de vest a cursului inferior al Niprului, susţine Fiodor Angheli.
Conform arhivelor, neamul Cantemireştilor are următoarele trepte: Edigey – Mansur – Divey – Araslan Divey – Araslanoglu Cantemir (alias Cantemir Divey, bunicul lui Dimitrie Cantemir) – Constantin Cantemir.
Între 1622-1637, bunicul lui Dimitrie Cantemir, a fost guvernator al provinciei Silistra, care se întindea pe un teritoriu de la Silistra bulgărească până la gurile Niprului şi Dunării, inclusiv Dobrogea, Akkerman şi Kilia. Bunicul lui Dimitrie Cantemir a avut cel mai înalt titlu militar oferit de Paşă – vizir (ministru), “administratorul malurilor Mării Negre”. Această onoare şi titlul i-au fost oferite de sultanii turci pentru eroismul demonstrat în luptele contra polonezilor în timpul campaniei din 1621 a sultanului Osman 11 la Hotin.
Araslanoglu Cantemir avea multe soţii şi în Crimeea şi pe malurile Niprului şi a Dunării. În documente sunt fixate patru soţii, atâtea cât permitea Islamul, celelalte erau concubine. Se pare că una dintre soţiile lui a fost creştină. Astfel, de la Constantin Cantemir începe "viaţa creştină" a unei noi dinastii, numită dinastia lui Constantin Cantemir.
Pe linia paternă dinastia Cantemir a durat 117 ani. În a.1820 dinastia Cantemir a luat sfârşit. În acel an a murit nepotul lui Dimitrie Cantemir, colonelul Dmitri Constantinovici, care era obsedat de faptul că este domn al Moldovei şi Valahiei, din care motiv a petrecut 17 ani în cetatea Reveliski, spune Fiodor Angheli.
