Naţiunile Unite sunt îngrijorate de numărul în creştere al copiilor din R. Moldova părăsiţi de părinţii emigranţi

08.12.2006 12:44
835
3 minute(ă)

Nouă la sută din copiii din trei comunităţi din nordul, centrul şi sudul R. Moldova au ambii părinţi plecaţi la muncă peste hotare, iar 28 la sută din copii cresc în lipsa unui părinte, se arată în Studiul „Situaţia copiilor rămaşi fără îngrijire părintească în urma migraţiei”, efectuat de UNICEF Moldova şi Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC). Studiul a fost prezentat vineri, 8 decembrie, în cadrul unei conferinţe de presă, de reprezentanţii UNICEF şi CIDDC. Mohamed Azzedine Salah, coordonator de program al UNICEF Moldova, a declarat în cadrul conferinţei că Naţiunile Unite sunt îngrijorate de migraţia intensivă şi de numărul în creştere al copiilor rămaşi singuri ca rezultat al migraţiei. O susţinere specială, acordată de UNICEF-Moldova în acest sens, este finanţarea studiilor privind situaţia copiilor din R. Moldova, în special a celor circa 200 de mii de minori care, în urma emigraţiei, rămân singuri sau cresc doar cu un părinte. Conform directorului executiv al CIDDC, Cezar Gavriliuc, în ultimii cinci ani s-a înregistrat o creştere masivă a numărului acestor copii, cel puţin în comunităţile în care a fost efectuat studiul. Astfel, dacă în 2000 fără ambii părinţi erau doi la sută dintre copii, în 2005 această cifră era de şapte la sută. În 2000 au fost înregistraţi 18 la sută de copii fără un părinte, peste cinci ani rata lor fiind de 31 la sută. Rezultatele studiului denotă faptul că aceşti copii apreciază eforturile părinţilor de a câştiga bani, dar, în acelaşi timp, se distanţează de ei în lipsa suportului moral şi a comunicării. Totodată, copiii cu părinţi plecaţi în străinătate consideră că relaţiile lor cu îngrijitorii temporali nu sunt suficient de apropiate şi aceştia nu le oferă suport moral. Potrivit experţilor, o situaţie mai dificilă prezintă relaţiile copiilor cu semenii lor. Reuşita copiilor, dar şi comportamentul lor lasă de dorit. Ei au stări emoţionale dificile şi neplăcute – devin trişti, rezervaţi, retraşi, se simt izolaţi, au sentimente de insecuritate, unii dintre ei adoptă metode agresive de exprimare a emoţiilor, se simt frustraţi că părinţii au fost nevoiţi să plece pentru a le asigura viitorul. Adesea, ei aleg abandonul şcolii, şi ce e mai grav, spune Cezar Gavriliuc, sunt mai vulnerabili faţă de consumul de substanţe, relaţiile sexuale precoce şi alte comportamente riscante. Autorii studiului consideră că atât autorităţile, cât şi societatea în întregime trebuie să se implice în prevenirea abandonului copiilor prin diverse activităţi, cum ar fi reintegrarea părinţilor reveniţi de peste hotare, crearea climatului investiţional pentru ca aceştia să aibă beneficii din banii investiţi, crearea centrelor comunitare pentru copii, multiplicarea activităţilor de organizare a timpului liber al copiilor, crearea unor grupuri de suport din rândul semenilor, mediatizarea serviciilor comunitare care au ca grup ţintă copiii rămaşi fără îngrijire părintească etc.