„Opoziția Blocului comuniștilor și socialiștilor trece prin faza unor neînțelegeri provocate de trădările anterioare ale liderilor. Fisurile dintre comuniști și socialiști îi fac pe primii să caute personaje marcante pentru a-l substitui pe Igor Dodon în funcția de lider al partidei pro-rusești în Republica Moldova. O astfel de figură a fost identificată și a început a fi promovată subtil în spațiul public de către PCRM. Persoana respectivă se deosebește cardinal de Igor Dodon datorită potențialului financiar de care dispune. Mai mult, substituentul are atributele de bază ale unei întreprinderi de succes - misiune, viziune și mesaj puternic și clar, pe înțelesul publicului larg…”
---

Alegerea dificilă între Mahatma Gandhi și Mata Hari

Evenimentul central al săptămânii precedente a fost reținerea de către organele de drept a lui Igor Dodon, ex-președinte al Republicii Moldova. Există foarte mult scepticism că investigarea cazului Dodon va avea finalitate. Cum se zice – vom trăi și vom vedea. Există însă un alt aspect interesanta al reținerii liderului informal al Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM). Vorba e că chiar în ajunul reținerii lui Dodon, cu ocazia împlinirii, la 19 mai, a 100 de ani de la întemeierea organizației pionerilor sovietici, partenerii de coaliție ai PSRM și-au amintit de trădări și trădători, publicând pe pagina oficială a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) un material pe tema respectivă. 

Revenirea PCRM la subiectul trădării și trădătorilor, după: a) constituirea Blocului comuniștilor și socialiștilor (BCS), în ajunul alegerilor parlamentare anticipate din 2021; b) participarea în comun la acele alegeri; și c) permanentizarea coaliției, este un semnal că unitatea BCS conține breșe periculoase. Vorba e că de curând PCRM nu mai participă alături de PSRM la protestele antiguvernamentale, preferând să protesteze alături de Partidul Șor. O dovadă în plus a apariției fisurilor în BCS este că reprezentanții comuniștilor și socialiștilor s-au întrunit de urgență pentru a discuta pe marginea neînțelegerilor, așa cum prevede documentul de permanentizare a activității BCS. 

Din cele menționate se poate concluziona că PCRM nu este deloc împotriva investigării trădărilor și altor abuzuri comise de Igor Dodon, care se pretinde a fi un fel de Mahatma Gandhi persecutat de guvernanți. După toate aparențele, pentru PCRM liderul informal al socialiștilor, Igor Dodon, nu se înscrie în tipologia luptătorului dezinteresat pentru dreptate și adevăr, ultimul fiind mai degrabă un sibarit, iubitor al unei vieți îmbelșugate și luxoase. În acest context, este de remarcat că, de o manieră foarte subtilă, PCRM încercă să promoveze în spațiul public un potențial substituent pentru Dodon, în calitate de eventual lider al opoziției. Așadar, nu este deloc întâmplător că pentru stigmatizarea lui Igor Dodon drept trădător corupt este utilizată o înregistrare veche, de mai bine de trei ani, a Nataliei Morari. Ultima tocmai și-a anunțat intenția de a reveni în spațiul public cu o nouă (e)misiune politică. Având în vedere că și-a destăinuit deja ambițiile prezidențiale, cele întâmplate nu par deloc a fi jocul hazardului. Se crede că Natalia Morari și-ar putea atinge obiectivele prin intermediul relațiilor specifice în diverse cercuri din țară și de peste hotare, fapt pentru care și-a creat imaginea unei Mata Hari, capabile pentru tot felul de misiuni speciale. E nevoie doar de suportul unor forțe politice serioase.  

Așadar, în condiții de incertitudine privind viitorul țării, PCRM se vede obligat să-și revizuiască planurile, mizând pe un eventul lider de rang național, capabil să mențină Republica Moldova în sfera de influență rusească. De bună seamă, Igor Dodon a pierdut principalele bătălii electorale din ultima perioadă și s-a compromis într-un hal fără de hal. De aceea, nu i se potrivește deloc pretenția de a fi un fel de Mahatma Gandhi de Moldova (MGM). Nataliei Morari, în schimb, i se potrivește de minune imaginea Matei Hari de Moldova (MHM), care pe lângă relații specifice, pare să aibă și acces la surse financiare impunătoare. Mai mult, finanțatorul ei este excepțional de abil, reușind pentru o anumită perioadă de timp să îngenuncheze: justiția, sistemul bancar și de asigurări, dar și unele mascote ale jurnalismului moldav. Cel mai important lucru este că finanțatorul și-a confirmat nu o singură dată interesul pentru politică. De aceea, având de ales între MGM și MHM, comuniștii se pare că mizează pe ultima candidatură. Nu este exclus că și socialiștii le vor urma exemplul colegilor din PCRM și, la rândul lor, vor trăda trădătorul. La urma urmei, negarea negației este o etapă firească a dezvoltării dialectice.

Misiunea, viziunea, și mesajul MHM

În perspectivă, MHM are un șir de avantaje în raport cu MGM. Ultimul este extrem de rigid, refuză să-și recunoască eșecurile și operează doar cu lozinci, gen: “Totul va fi bine. Moldova are viitor!” Asta fără a dezvălui ce fel de viitor poate avea țară și care sunt căile de acces către acesta. Spre deosebire de MGM, MHM este mult mai flexibilă și uneori chiar își recunoaște greșelile, atrăgându-și simpatia segmentelor largi. De exemplu, MHM s-a înfruptat din tușonka prezidențială a lui Igor Dodon, dar a avut curajul să recunoască că pentru un jurnalist independent este inadmisibil să procedeze astfel. Dar acestea sunt lucruri mărunte. Ceea ce contează cu adevărat este că, spre deosebire de MGM, MHM are misiune, viziune și mesaj pe înțelesul tuturor celor interesați din țară și din afară. Triada respectivă este fundamentală pentru atingerea scopului strategic și a obiectivelor trasate.

Înainte de a-și dezvălui viziunea și mesajul, MHM a făcut un diagnostic societății – Moldova este absolut bolnavă! În astfel de circumstanțe, a ieșit în prim plan misiunea, care s-a manifestat plenar încă acum 13 ani, în cadrul așa-zisei revoluții Twitter. După toate aparențele, scopul deturnării protestelor pașnice a fost compromiterea organizatorilor și provocarea ulterioară a alegerilor anticipate, care i-ar fi asigurat PCRM obținerea unui număr suficient de mandate pentru alegerea în Parlament a unui șef de stat fidel intereselor Kremlinului. Implicarea MHM în acest proces, alături de Eduard Baghirov, cetățean al Federației Ruse și persoană de încredere a președintelui Vladimir Putin, a fost crucială. Misiunea MHM aproape că a reușit, alegerile anticipate au fost organizate, numai că Vladimir Plahotniuc a reușit să scindeze PCRM, atrăgându în propriul proiect politic câteva figuri cheie din lista de candidați ai PCRM. Din acel moment misiunea MHM a trecut prin diverse faze de adaptare la noile circumstanțe, dar a rămas neschimbată.

Recent, în condițiile unei incertitudini regionale accentuate, MHM s-a văzut nevoită să-și dezvăluie și viziunea asupra Republicii Moldova și a rolului ce-i revine acesteia în actualele circumstanțe. Astfel, potrivit protagonistei, moldovenii nu sunt luptători ca ucrainenii. Moldovenii sunt programați la nivel genetic să rămână permanent în așteptarea potențialilor cotropitori și invadatori. Mai mult, nu e vorba doar de genetică sau de mentalul colectiv, există dovezi materiale – Casa Mare că moldovenii sunt în așteptarea invadatorilor. Pe înțelesul tuturor, Casa Mare din gospodăria oricărui moldovean ar avea menirea și rolul unui fel de hotel, aflat în regim stand-by, pentru multașteptații cotropitori. Această viziune ne ajută să înțelegem mai lesne și misiunea – contribuirea la crearea condițiilor pentru utilizarea Casei Mare conform destinației. După toate aparențele, noul proiect mediatic al MHM va fi dedicat atingerii scopului respectiv.

În sfârșit, merită să insistăm și asupra mesajului transmis de MHM. Acesta este unul foarte simplu – spre deosebire de ucrainenii lipsiți de ospitalitate în raport cu cotropitorii, moldovenii îi așteaptă cu drag pe cotropitorii putiniști. Ultimii vor fi cazați în Casa Mare, plină de busuioc, icoane și tot felul de obiecte brodate sau flancate de horboțele etc. Nu Ucraina, ci Moldova este victima perfectă, lucru confirmat de eforturile recente ale comuniștilor și socialiștilor moldoveni.

Concluzii

Opoziția Blocului comuniștilor și socialiștilor trece prin faza unor neînțelegeri provocate de trădările anterioare ale liderilor. Fisurile dintre comuniști și socialiști îi fac pe primii să caute personaje marcante pentru a-l substitui pe Igor Dodon în funcția de lider al partidei pro-rusești în Republica Moldova. O astfel de figură a fost identificată și a început a fi promovată subtil în spațiul public de către PCRM. Persoana respectivă se deosebește cardinal de Igor Dodon datorită potențialului financiar de care dispune. Mai mult, substituentul are atributele de bază ale unei întreprinderi de succes - misiune, viziune și mesaj puternic și clar, pe înțelesul publicului larg.

Recomandare

Ministerul Educației ar trebui să acorde o atenție deosebită studierii: geneticii; psihologiei arhetipice; sociologiei și culturii materiale a moldovenilor, dacă dorește ca Moldova să aibă viitor cu adevărat. Examinarea la BAC trebuie să conțină în mod obligatoriu cunoașterea operei marelui scriitor, Ion Druță, pentru ca noile generații de moldoveni să-și înțeleagă rostul în viața și pentru ca fiecare dintre ei să-și construiască de-a lungul vieții câte o Casă Mare.