Decizia Guvernului de a revizui documentele de politici în condiţiile în care există circa 300 de programe şi strategii depăşite de timp este în fond o muncă de Sisif. Multe din aceste documente au fost elaborate chiar de acei care sunt chemaţi să le anuleze sau să le modifice. La fel ca şi eroul mitologic, autorii acestor documente considerau munca lor un bine atâta timp cât negând sau luând în considerare realităţile, elaborau strategii „la pachet”, care deja peste câţiva ani se dovedeau a fi depăşite de timp sau inutile, pentru că erau scrise alte strategi şi programe care le dublau pe primele. Şi, mai toate, fără acoperire financiară, ceea ce făcea practic imposibilă atingerea unor obiective majore. [Care este intenţia Guvernului?] Comisia interministerială pentru revizuirea documentelor de politici existente, creată de Guvern, urmează până la 20 iunie curent să elaboreze propuneri privind „modificarea sau abrogarea documentelor de politici neactuale, lipsite de acoperire financiară sau necorelate cu priorităţile naţionale”. Vor fi analizate conceptele, strategiile, programele şi planurile aprobate anterior. Potrivit analizei efectuate de Direcţia de coordonare a politicilor şi asistenţei externe a Aparatului Guvernului, actualmente în Moldova „există circa 300 de documente de politici care sunt depăşite, nu sunt implementate corespunzător, nu sunt corelate suficient între ele sau nu corespund priorităţilor naţionale”. Guvernul a creat şi un Comitet interministerial pentru planificare strategică care va substitui un şir de comisii guvernamentale abilitate cu coordonarea unor politici intersectoriale sau supravegherea unor documente naţionale. Comitetul va prelua atribuţiile Comitetului interministerial pentru implementarea, monitorizarea, evaluarea şi actualizarea Strategiei Naţionale de Dezvoltare pe anii 2008-2011, Comisiei guvernamentale pentru reforma administraţiei publice centrale şi Comitetului naţional pentru asistenţa externă acordată Republicii Moldova. În prezent există peste 50 de comisii, comitete, consilii sau grupuri de lucru guvernamentale care coordonează procesul de elaborare şi implementare a unor documente strategice şi monitorizează procesul de implementare a acestora sau situaţia şi tendinţele în anumite sfere sau domenii de activitate. [Peste 80% din documente nu au acoperire financiară] Problema cea mai acută este lipsa de acoperire financiară a documentelor adoptate, astfel fiind ratate multe obiective ce au fost realizate parţial sau, în general, au rămas doar pe hârtie. La 19 mai 2004, Guvernul Tarlev a aprobat Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei 2004-2006 (SCERS), considerată principalul document de planificare strategică a dezvoltării ţării pe termen mediu, realizarea acţiunilor incluse în acesta urmând să conducă la reducerea sărăciei în Republica Moldova, considerată una dintre cele mai sărace ţări din Europa de Est. SCERS, însă, avea o acoperire financiară din banii publici de doar 35 la sută, la un cost total al activităţilor de 9,2 miliarde de lei. Cheltuielile pentru realizarea priorităţilor SCERS în educaţie aveau o acoperire financiară de 46 la sută, ocrotirea sănătăţii – 20 la sută, protecţia socială -29 la sută, politici de tineret – 5 la sută, mediul ambiant – 30 la sută. "Activităţile fără acoperire financiară vor fi propuse partenerilor de dezvoltare pentru a fi finanţate de către aceştia", se menţiona în SCERS. La momentul respectiv, Banca Mondială şi-a arătat disponibilitatea de a oferi Republicii Moldova în următorii patru ani asistenţă financiară în sumă de la 90 mln USD până la 137 mln USD pentru implementarea SCERS. Şi, într-adevăr, BM a majorat finanţările pentru Moldova. Însă, pe de altă parte, Chişinăul a ratat finanţări importante ca urmare a inconsecvenţei de care a dat dovadă Guvernul. La sfârşitul lunii iulie 2004, Banca Mondială anunţa că va anula Proiectul de includere a tineretului (cost total 6,5 mln USD) pe motiv că guvernul moldovean nu a efectuat în timp util formalităţile legale pentru ratificarea acestuia, din cauza unor obiecţii ale grupului majoritar comunist din Parlament. Guvernul Moldovei „nu a fost capabil să prezinte avizul legal necesar pentru a declara creditul efectiv după şapte luni de la aprobarea acestuia de către Consiliul Băncii Mondiale", a declarat un oficial al BM. Grupul parlamentar majoritar nu a acceptat managerul de proiect şi personalul selectat şi a reproşat că "proiectul nu include toate raioanele, deşi a fost stabilit clar că acesta era un proiect-pilot". La mai puţin de un an de la lansarea SCERS, în ianuarie 2005, în ajunul alegerilor parlamentare, este lansat Programul naţional „Satul moldovenesc” cu un buget global de 45 miliarde lei, cel mai mare buget al unei strategii sau program lansate în Republica Moldova. Programul stipula, de exemplu, că pentru construcţia, modernizarea şi repararea sistemelor de asigurare cu apă şi a reţelelor de canalizare vor fi necesare mijloace financiare în sumă de circa 160 mln lei, pentru dezvoltarea reţelelor de distribuire a gazelor naturale - 200-220 mln lei, protecţia şi dezvoltarea mediului ambiant – 500 mln lei. Costul total al Programului echivala la lansare cu peste cinci bugete de stat, ceea ce i-a determinat pe unii oponenţi ai Guvernului să pună la îndoială realizarea lui în condiţiile în care era îndoielnică acoperirea financiară. Guvernul anunţa că contează pe elaborarea şi implementarea unor programe investiţionale ramurale şi interramurale, proiecte investiţionale, valorificarea în acest scop a unor linii creditare externe şi credite comerciale, crearea zonelor economice libere de producţie, a parcurilor şi incubatoarelor business-ului mic şi mijlociu în localităţile rurale. Multe din aceste acţiuni nu au fost realizate nici după trei ani de la lansarea programului. Deja peste un an autorităţile se arătau insatisfăcute de situaţia privind aprovizionarea localităţilor cu apă potabilă, starea drumurilor naţionale şi locale etc. Peste 80 din documente de politici nu au acoperire financiară. Nu se cunoaşte, însă, nici un caz de respingere a unei strategii sau program pe motiv că nu are acoperire financiară. „Soluţia ar fi – o expertiză financiară independentă a documentelor, iar în cazul în care nu au acoperire financiară să fie revizuite sau chiar respinse”, afirmă mai mulţi economişti. Ei pledează pentru crearea unei structuri independente abilitată cu estimarea gradului de acoperire financiară a acţiunilor preconizate. [Sarabanda strategiilor] O situaţie absurdă: un document strategic este încă „în viaţă”, iar Guvernul adoptă altul, în care figurează aceleaşi obiective, aceleaşi priorităţi. În primăvara anului 2000, Guvernul a aprobat Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2010 cu ţinte clare, inclusiv majorarea în următorii 10 ani a capacităţii de generare a energiei electrice şi termice până la novelul de 70-80 la sută din necesar. De la tribună guvernamentală s-a anunţat că RM ar avea nevoie de încă 5-6 centrale cu o capacitate medie de 25-30 megavaţi. Peste patru ani, deja alt Guvern aprobă Concepţia de dezvoltare a centralelor electrice până în anul 2010, care prevede extinderea capacităţilor acestora de 1,5 ori, ceea ce va permite Republicii Moldova să-şi asigure necesarul în curent electric din resurse proprii. Potrivit Concepţiei, până în 2010 urma să fie construite trei noi centrale electrice în sudul ţării. . Iar în iulie 2007, pe când vechea strategie era în vigoare, este aprobată Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2020. Documentul e nou, iar obiectivele rămân aceleaşi: a ridica capacităţile proprii de producţie de energie electrice şi termică până la 70-80 la sută din necesar. La fel ca şi şapte ani în urmă, intenţia e de a construi noi centrale electrice. Ceea ce este cert, este că situaţia nu se schimbă în bine. La fel ca şi acum opt ani, companiile energetice locale asigură doar 30 la sută din necesarul în energie electrică a Republicii Moldova, care continuă să depindă în proporţie de 70 la sută de o singură sursă externă. În aceşti ani nu fost construită nici o centrală electrică, deşi au existat cel puţin cinci proiecte, venite inclusiv de la companii străine. Antrenat în adoptarea unor noi şi noi documente strategice, Guvernul nu a făcut, cu rare excepţii, un raport public privind îndeplinirea acestora. Nu există un control al societăţii civile asupra îndeplinirii strategiilor şi programelor, iar informaţiile pe care le prezintă accidental autorităţile sunt foarte sumare.