În regiunea Tumen, Federația Rusă, au rămas foarte mulți români basarabeni ai căror predecesori au fost deportați în anul 1949. Aceștia reprezintă a 14-a naționalitate a regiunii, adică aproximativ 16 000 de persoane. Acestea sunt concluziile prezentate la o conferință de presă ținută la IPN de istoricul Octavian Țîcu în urma celei de a VI-a ediții a „Expedițiilor Memoriei”.
„În cadrul proiectului, am investigat situația moldovenilor din regiunea Tumeni. Este o comunitate care s-a consolidat în urma șantierelor comsomoliste apărute în zonă. Am încercat să aflăm despre modul lor de viață, despre legăturile pe care le au cu Republica Moldova, limba pe care o vorbesc, dacă respectă tradițiile”, a spus Octavian Țîcu.
Istoricul a menționat că importanța „Expedițiilor memoriei” este una cinematografică, dar și prin valorificarea științifică a celor găsite în regiunile din Rusia unde au fost deportați basarabenii. „Pe marginea expediției de la Tumeni vom avea două filme, care se vor adăuga celorlalte opt deja existente, care au arătat concluziile din expedițiile precedente”, a spus Octavian Țîcu.
La data de 29 noiembrie, în cinematograful Odeon va fi prezentat filmul „Tumeni”, făcut în urma recentei investigații.
Unul din participanții la expediția din Tumeni a fost regizorul Virgiliu Mărgineanu. Acesta a declarat că ediția de la Tumen a fost una foarte emoționantă. „În acele locuri a fost deportată mama soției mele și acum eu am reușit să merg exact pe același drum”, a spus regizorul.
Ludmila Tihonov, doctor în istorie la Universitatea Liberă Internațională din Moldova, a participat la expediție nu doar din motive profesionale, dar și personale. „Sunt descendentă dintr-o familie de deportați. Bunicii mei, de pe mamă și de pe tată, au fost deportați în regiunea Tumeni. În anul 1949, din satul Peresecina 57 de familii au fost incluse în listele negre pentru deportare. În Siberia, mai exact în regiunea Tumeni, au ajuns 49, aproape 200 de persoane”, a spus Ludmila Tihonov.
O altă participantă la expediția din Tumeni a fost Maria Zinovii, doctorand în istorie. „Expediția de anul acesta a fost puțin altfel. A trebuit singuri să găsim localitățile, singuri să întrebăm oamenii dacă au auzit de moldoveni”, a spus Maria Zinovii.
Ilinca Cernavca, studentă la masterat la Facultate de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a menționat că sentimentele avute în cadrul expediției au fost contradictorii. „Simțeam, pe de o parte, fericire în momentul în care găseam indiciile pe care le căutam, iar pe de altă parte, simțeam tristețe foarte mare când mă gândeam la chinurile simțite de bunicii și străbunicii noștri”, a spus tânăra, care a mai menționat că autoritățile ruse au încercat să șteargă urmele deportărilor din regiune.
Ana Grecu, absolventă a studiilor de masterat în istorie, spune că poveștile deportaților trebuie știute. „Moldovenii noștri s-au descurcat în condiții greu de imaginat. Sunt istorii care merită aflate, în special cele care țin de satele dispărute, cu bârnele din mijlocul pădurii, cu gropile unor bordeie care au fost cândva adăpost și cimitirele care mai păstrează doar crucile din lemn, fără inscripții”, a spus Ana Grecu.
„Expedițiile Memoriei” este singurul proiect de cercetare și investigare dintre Siberia și Moldova.
