Mulţi dintre moldoveni au fost duşi la lichidarea consecinţelor catastrofei de la Cernobâl fără să cunoască unde pleacă. Ajunşi la faţa locului, li se luau actele pentru a nu putea fugi înapoi. Declaraţia a fost făcută pentru Info-Prim Neo de către Mihai Oncea, preşedintele Societăţii „Cernobâl” din sectorul Ciocana. În 1986 Mihai Oncea, militar de profesie, era la perfecţionare în oraşul Moscova. Reactorul nuclear a explodat pe 26 aprilie. Oamenii au aflat despre acest lucru a doua zi, din discursul prim-secretarul URSS, Mihail Gorbaciov, în buletinul informativ „Vremea”. Iniţial se spunea că vor fi trimişi la lichidarea consecinţelor avariei şi ofiţerii de la perfecţionare, dar şeful statului major a insistat că ei nu pot merge până nu sfârşesc cursurile. „În 86 nu am mers în Cernobâl, dar la 3 iulie 1987 am fost trimis acolo prin ordinul statului major al URSS. Am fost în unitate cu 13 ofiţeri şi eu răspundeam de dezactivarea blocului 4 al staţiei. La 6 dimineaţa ne trezeam şi cu autocarul ne duceau acolo. Eu, fiind ofiţer superior, răspundeam de soldaţii care munceau”, a comunicat preşedintele societăţii. S-a luat decizia să se scoată plăcile de beton de pe suprafaţa blocului 4. Ele erau duse la vreo 40 km distanţă de staţie, se acopereau cu nisip, piatră şi asfalt. Soldaţii aruncau de pe acoperişurile blocului 3 şi 4 prundiş în reactoare. Mihai Oncea a stat în Cernobâl o lună, dar erau persoane care au rămas acolo câte 4 şi chiar 6 luni. „Eu ştiam unde mă duc, cunoşteam că este radiaţie. Totuşi nu am avut costume speciale. Eram în uniforma de militar şi ni se dădeau respiratoare, nu aveam nimic de cauciuc”, îşi aminteşte preşedintele Societăţii „Cernobâl”. Mulţi moldoveni au fost însă ridicaţi „pe alarmă”. Au fost adunaţi la comisariate, nu li s-a spus unde îi duc, li s-a zis că merg la manevre, iar recruţii nu au fost verificaţi medical. „Au fost trimişi recruţi în luna mai, când era cea mai mare radiaţie. Li s-au luat actele, au fost încărcaţi în vagoane şi, când au ajuns acolo, li s-a spus adevărul, dar deja nu mai aveau voie să plece, erau consideraţi dezertori dacă plecau şi puteau fi judecaţi”, a spus Mihai Oncea. Lichidarea consecinţelor catastrofei de la Cernobâl a durat 2 ani, din1986 până în 1988. De acolo nimeni nu s-a întors cu sănătatea neafectată. Majoritatea sunt invalizi de gradul I sau II. 33 bărbaţi din societatea „Cernobâl” sectorul Ciocana deja nu mai sunt în viaţă. Pe 26 aprilie 1986, la 01.23 noaptea, la Centrala de la Cernobâl s-a produs o explozie, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Acest dezastru este considerat cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitaţii radioactive s-a îndreptat spre părţile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei şi părţile estice ale Americii de Nord. Suprafeţe mari din Ucraina, Belarus şi Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336 mii de persoane. E dificil de estimat numărul exact al victimelor; secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numărarea persoanelor afectate. Listele erau incomplete şi ulterior autorităţile sovietice au interzis doctorilor citarea „radiaţie” în certificatele de deces. Raportul Forului Cernobâl din anul 2005, condus de Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, a atribuit 56 de decese directe (47 de lucrători şi 9 copii cu cancer tiroidian) şi a estimat că aproximativ 6,6 milioane de persoane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer. Raportul indică 4 mii de cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnosticaţi în 2002. Deşi în Zona de Excludere a Cernobâlului anumite zone restrânse vor rămâne închise, majoritata teritoriilor afectate sunt acum deschise pentru stabilizare şi activitate economică.