{Interviu Info-Prim Neo cu Ala Mândâcanu, preşedinta Comunităţii moldovenilor din Quebec, Canada, şi purtătorul de cuvânt al Consiliului Coordonator al Diasporei, din ciclul „Anul 2012 în viaţa Moldovei şi a moldovenilor”, materialul nr. 8 din 12}. [ – Vă rog să continuaţi gândul versului clasic: „Fie pâinea cât de rea...” în varianta anului 2012, raportat la moldovenii stabiliţi cu traiul sau pentru muncă în Canada şi oriunde în altă parte decât acasă.] – „Fie pâinea cât de rea, tot mai bine e s-o ai colo unde te simţi la adăpost”. Şi nu doar pâinea contează, mai e şi viitorul copiilor, sentimentul stabilităţii, perspectiva. Lumea azi nu pleacă de foame, ci din cauza unei grave crize de identitate a Republicii Moldova. Nici azi, după 21 de ani de independenţă, în societate nu s-a ajuns la un numitor comun asupra denumirii limbii, asupra identităţii noastre naţionale sau asupra vectorului de dezvoltare, spre est sau spre vest. [ – Cei care au plecat mai demult şi au cu ce compara cum au văzut de departe Republica Moldova în anul 2012, ce imagine are, ce trăsături distinctive a căpătat?] – Dacă e să ne referim la aspectul Chişinăului, impresionează dinamica dezvoltării sale vertiginoase. Acest lucru este valabil nu doar pentru Chişinău, ci şi pentru alte oraşe şi sate. Realizările de ordin cultural şi intelectual sunt impresionante. Copiii talentaţi câştigă concursuri internaţionale, scriitorii lansează cărţi, artiştii prezintă spectacole, viaţa merge înainte. Dacă însă ne gândim la atmosfera din societate, aceasta e deprimantă. Chiar dacă lumea e îmbrăcată frumos, circulă în maşini luxoase, palatele îngrădite cu ziduri de piatră întrec orice imaginaţie – la contactul direct şi discuţii de ordin politic cetăţenii sunt nemulţumiţi, stresaţi, supăraţi. Nu vezi feţe zâmbitoare pe străzi, funcţionarii sunt brutali cu cetăţenii. Bunătatea se învecinează paradoxal cu ranchiuna, altruismul cu rapacitatea, iar dedicaţia cu spiritul meschin. Ţara contrastelor – aşa se vede azi Republica Moldova din afară. Dar această percepţie nu scade din sentimentul dragostei şi ataşamentului pe care îl au cei plecaţi faţă de ţara lor de baştină. [ – Formulaţi, vă rog, câte o definiţie pentru cei care am rămas în ţară şi cei care aţi plecat, ce ne uneşte, ce ne desparte? Diferenţele vor creşte sau se vor diminua din 2013 încolo?] – După cum am spus la Congresul al V-a al Diasporei, la 11 octombrie, paradigma binară a migraţiei, emigraţie permanentă şi temporară, nu mai corespunde realităţii. Astăzi avem o nouă paradigmă, migraţia circulară, când oamenii pleacă şi vin, nu pierd legătura cu baştina şi menţin strânse relaţii de ordin afectiv, economic şi cultural cu Republica Moldova. În acest sens diferenţele sunt minime. Există totuşi anumite particularităţi care se fac tot mai simţite în ultimii ani. Mobilitatea persoanelor constituind un principiu fundamental al Uniunii Europene, alături de mobilitatea serviciilor, capitalurilor şi bunurilor, cetăţenii care petrec mai mulţi ani în ţările Europei de Vest sau în state precum SUA sau Canada revin cu o nouă experienţă, cu un nou fel de a vedea lucrurile. Cei care revin acasă, chiar şi pentru un timp scurt, imediat simt diferenţele în domenii precum drepturile omului, relaţiile stat-cetăţean, sistemul judiciar. Dacă migranţii moldoveni în statele CSI sunt familiarizaţi cu încălcările multiple din domeniul economic, cu corupţia şi supunerea sferei judiciare intereselor politice sau cum se spune – „sunt sovietici la cap”, apoi cei care revin din statele Uniunii Europene sau din SUA şi Canada nu mai pot accepta să fie trataţi contrar prevederilor Constituţiei şi dreptului internaţional. Cred ca aici este diferenţa. În clipa când Republica Moldova se va integra în Uniunea Europeană, iar cetăţenii săi la orice nivel se vor conforma aceloraşi reguli de joc, bazate pe legalitate, echitate şi transparenţă, vor dispărea şi diferenţele ce ţin departe de casă sute de mii de cetăţeni. Cel puţin aşa sper eu să se întâmple în următorii 5-10 ani. [ – Republica Moldova a fost vizitată în acest an de mai mulţi oficiali, în mare parte din Europa. Dar ce cunosc cei de peste ocean despre Moldova?] – Despre Republica Moldova se cunoaşte tot mai mult în lume, aceasta se datorează şi activităţii diplomatice destul de eficientă în ultimii ani, dar şi activităţii cetăţenilor moldoveni stabiliţi cu traiul sau plecaţi la studii în diferite ţări ale lumii. Promovarea imaginii Republicii Moldova trebuie să fie, în primul rând, în atenţia politicilor statului. Aici diaspora poate veni cu idei, cu activităţi concrete şi cu proiecte. [ – Faptul că Republica Moldova nu are o ambasadă a sa în Canada afectează activitatea şi viaţa moldovenilor de aici?] – Trebuie să spun că avem o colaborare fructuoasă cu Ambasada Republicii Moldova la Washington, responsabilă şi de relaţiile cu Canada. Din 2009 am început să organizez trimestrial, cu susţinerea ambasadei, servicii consulare pentru cetăţenii moldoveni la Montreal. Din 2009 şi până acum au fost în vizită diplomaţii Nicolae Chirtoacă, Andrei Galbur şi Igor Munteanu, secretarul ambasadei, Sergiu Luca, consulul Sergiu Odainic. Cât despre actualul consul, Nicolae Popa, el a fost de nenumărate ori la Montreal, nu doar pentru servicii consulare, ci şi în perioada alegerilor parlamentare. Membrii comunităţii apreciază profesionalismul şi corectitudinea sa şi a soţiei sale, Tatiana, care îl ajută în timpul vizitelor în Canada. Deschiderea ambasadei şi a unui consulat la Ottawa este un eveniment aşteptat de noi demult. Pe lângă dezvoltarea relaţiilor bilaterale economice şi culturale care au un potenţial enorm şi beneficii incontestabile pentru Republica Moldova, cetăţenii noştri stabiliţi în Canada se vor putea bucura de serviciile oferite de consulatul Republicii Moldova permanent şi nu trimestrial. [ – A fost ceva special în acest an care a marcat diaspora moldovenească?] – Anul acesta am avut câteva activităţi de proporţii. Primăvara ne-au vizitat Pavel şi Cleopatra Stratan. Concertele lor au încântat copiii şi părinţii nu doar la Montreal, ci şi la Toronto. Am organizat Ziua Limbii Romane, iarăşi la Montreal şi Toronto. Artiştii noştri îndrăgiţi, Angela Bucico şi Mihai Ciobanu, au fost alături de noi în zilele Republicii Moldova. La 1 decembrie am organizat, alături de alte asociaţii româneşti din Montreal, Prima Gală a personalităţilor româneşti. Vă pot mărturisi cu mândrie că a fost un eveniment de cea mai înaltă ţinută organizatorică şi culturală. Nicolae Mărgineanu, vicepreşedintele Comunităţii Moldovenilor din Quebec, a luat Premiul Mare pentru promovarea culturii. Avem nenumărate proiecte, seminare şi concursuri. Spaţiul restrâns al interviului nu-mi permite să-i numesc pe toţi cei implicaţi în activităţile comunitare, dar nu pot să nu menţionez că avem în Canada oameni absolut deosebiţi, talentaţi şi plini de dăruire pentru valorile culturale naţionale. [ – Acţiunile autorităţilor moldoveneşti s-au schimbat în vreun fel cu trecerea timpului, atât în raport cu moldovenii rămaşi acasă, cât şi cu cei plecaţi de acasă. Ce au făcut ele distinct în acest sens în anul care se sfârşeşte?] – Trebuie să vă spun că în ultimii 2 ani se simte o schimbare radicală a atitudinii autorităţilor moldoveneşti faţă de diasporă. Iată doar câteva exemple: organizarea tot mai bună a congreselor diasporei, participarea primelor persoane la şedinţele în plen şi la întrunirile tematice, decorarea reprezentanţilor diasporei cu înalte distincţii de stat, crearea Biroului pentru Relaţiile cu Diaspora – toate acestea sunt o dovadă elocventă în acest sens. Acum diaspora participă nemijlocit, în colaborare cu Biroul pentru Relaţiile cu Diaspora, la elaborarea unui plan de activitate pentru 2013. Am participat recent la o şedinţă on-line organizată de Comisia Electorală Centrală, dedicată implicării diasporei în alegerile parlamentare. Acum Biroul a invitat Diaspora să se implice în procesul de suplinire a posturilor vacante în acest nou organism, menit să pună la punct politicile de interacţiune dintre stat şi diasporă. Vom vedea cum va fi mai departe. Deocamdată colaborarea diasporei cu directorul Biroului, Victor Lutenco, este una fructuoasă. [ – Dumnevoastră aţi comunicat anterior că numărul moldovenilor care se stabilesc în Canada este în creştere. Ce are de câştigat Moldova şi moldovenii din aceasta şi ce are de pierdut?] – Capitalul uman este valoarea cea mai de preţ a unui stat. În acest sens am putea crede că plecarea cetăţenilor din Republica Moldova este un fenomen eminamente negativ. Totuşi, datorită faptului că avem, după cum am spus, o migraţie circulară, cred că experienţa, cunoştinţele şi deprinderile manageriale pe care le capătă cetăţenii noştri stabiliţi peste hotare trebuie folosite cât se poate de bine. Dacă înainte cetăţenii plecaţi îşi pierdeau cetăţenia, astăzi, oriunde ar fi, ei şi-o păstrează cu grijă. Mai mult, avem exemple multiple când părinţii, care au demult cetăţenie canadiană, le perfectează acte ale Republicii Moldova şi copiilor, născuţi în Canada. În fiecare vară sute de copii merg în vacanţă la bunici în Republica Moldova. Anume statul moldovenesc trebuie să aibă grijă să nu-şi piardă capitalul uman, oriunde s-ar afla acesta. [ – Care credeţi că poate fi diferenţa dintre plecările moldovenilor de acasă de acum, până la integrarea europeană, şi după o eventuală integrare reală a Republicii Moldova în Uniunea Europeană?] – Nu cred că va fi o mare diferenţă. După mine, cine a avut de plecat, a plecat deja. Efectele pozitive, cred eu, vor fi mult mai mari. Se vor reîntregi familiile, copiii îşi vor vedea mamele plecate de mulţi ani, soţii nu se vor despărţi pentru perioade indefinite. Suflul civilizaţiei europene va circula mai liber prin Republica Moldova. Legile europene vor diminua simţitor practicile sovietice şi comuniste care mai sunt atât de vii pe malul Bâcului. Corupţia va fi redusă substanţial. Drepturile omului vor cunoaşte o nouă dimensiune. Limba română va intra în drepturile sale. Aşa văd eu lucrurile. [ – Vă mulţumesc pentru răspunsuri!] – La mulţi ani Agenţiei „Info-Prim Neo” şi cititorilor acestui interviu. Ne revedem la Chişinău în 2013. [Mariana Galben, Info-Prim Neo]