Sondaj IPN: Şi comunitatea jurnalistică din Republica Moldova îşi exprimă compasiunea şi solidaritatea pentru Republica Turcia şi poporul Turciei în această perioadă de grea pierdere, provocată de atacurile teroriste. Comunitatea jurnalistică din Moldova are şi un motiv în plus pentru aceste sentimente şi, poate, înţelege ceva mai bine decât alte grupuri sociale de la noi din ţară gradul enorm de deranj produs de aceste atentate într-o ţară pornită pe făgaş de dezvoltare paşnică foarte serioasă. Am avut ceva dubii dacă publicăm sau nu în aceste zile de doliu naţional sondajul de mai jos care emană mult optimism şi multă lumină nu doar pentru Turcia. Decizia a fost în favoare publicării pentru în special acum Turcia şi turcii au nevoie de optimism şi lumină.
---

Recent, o delegaţie numeroasă de jurnalişti din Republica Moldova, inclusiv subsemnatul, a efectuat o vizită de documentare în Republica Turcia, organizată de către Agenţia Turcească pentru Cooperare şi Coordonare (TIKA). A fost o vizită foarte interesantă şi foarte utilă atât pentru ceea ce am reuşit să vedem acolo, cât şi pentru posibilitatea de a privi cu ochi proaspeţi propria ţară. Desigur, fiecare dintre membrii delegaţiei va realiza sau deja a realizat materiale despre vizită şi aceasta va fi abordarea personală a fiecărui jurnalist. Dar, m-am gândit, că şi Turcia, şi Moldova ar merita şi o privire de ansamblu, panoramică, ce ar îngloba toate abordările personale, formulate de jurnalişti, uneori, foarte diferiţi ca domenii de ocupaţie, geografie, limbă de lucru, viziuni politice şi geopolitice. În acest scop, i-am rugat pe toţi colegii de delegaţie să răspundă, la două întrebări. Prima a fost: „Ce V-a impresionat cel mai mult în această vizită? Propun în continuare viziunile a 9 membri ai delegaţiei din 15.

Maria Bzovaia, publicaţia „Spros i Predlojenie”, Bălţi,

Această călătorie a distrus un fel de stereotipuri despre aceea că Turcia este ţara în care este dezvoltat doar businessul turismului, cu un grad înalt de deservire pentru cei care se odinesc în staţiunile balneare şi fac excursii cu destinaţii cultural-istorice. Anterior, mi se părea că toate acestea sunt concentrate pe litoral şi în Istanbul. După călătorie, a devenit clar că aceasta este ţara cu un înalt nivel economic general de dezvoltare, unde statul sprijină real şi în diferite forme afacerile, nu doar prin crearea condiţiilor favorabile pentru activitate, ci şi prin dezvoltarea tehnologiilor.

De asemenea, m-au impresionat mult proporţiile construcţiilor atât în capitala Ankara, cât şi în alte oraşe. Am văzut cartiere mari şi noi, edificii sportive şi de alt gen şi acestea sunt un indiciu de dezvoltare intensivă ă a ţării. Dacă ţinem cont că, practic, peste tot am contactat în special cu oameni tineri, impresia generală despre Turcia este a unui stat în dezvoltare vertiginoasă cu un mare viitor.

Dmitrii Kalak, publicaţia economică „Logos press”, Chişinău

Oricât ar părea de straniu, m-a impresionat elementara normalitate şi rezonabilitate a acţiunilor structurilor statale şi ale businessului Turciei în multe aspecte. În Moldova nu rareori se vorbesc lucruri corecte, se adoptă legi necesare, se elaborează strategii şi planuri, dar puţin ce se realizează în viaţă. În Turcia, însă, puterea, atât la nivel local, cât şi la cel de stat, priveşte lucrurile mai întâi de toate prin prisma interesului cetăţeanului şi al businessului, nu în cel personal.

Aceasta la modul general. În particular, m-a impresionat cum în oraşul Konya au proiectat şi au construit, în doar doi ani, unul din cele mai bune stadioane din Europa, cu cheltuieli de doar 62 de milioane de euro din bugetul orăşenesc. Merită tot respectul practica interacţiunii autorităţilor orăşeneşti cu populaţia, prin intermediul consiliilor la nivel de străzi. M-a impresionat organizarea activităţii, în acest oraş, dar şi în Ankara, şi în Istanbul, privind informarea orăşenilor despre lucrurile care se desfăşoară în primării, precum şi privind implicarea cetăţenilor în dezbaterea problemelor de nivel orăşenesc.

Şi, desigur, m-au impresionat monumentele de istorie şi cultură ale Turciei, pe care am reuşit să le cunoaştem pe parcursul călătoriei. Sunt uimitoare nu doar obiectele în sine, dar şi atitudinea grijulie a turcilor faţă de toate aspectele istoriei lor multiseculare şi foarte diverse. Şi, de asemenea, spiritul întreprinzător deosebit cu care se utilizează aceste atuuri pentru dezvoltarea turismului în propria ţară.

Liubovi Cegarovscaia, publicaţia „Panorama”, Chişinău

Agenţia Turcească pentru Cooperare şi Coordonare ne-a organizat o călătorie minunată, impresiile de la care mi-au dat emoţii şi energii pozitive mult mai mari decât concediul anual care se sfârşise în ajun. M-am întors din Turcia cumva înnoită parcă. Parcă am trecut printr-o resetare internă, care mi-a dat noi puteri de viaţă.

Am fost în Turcia pentru prima dată şi mă bucur mult că am cunoscut această ţară minunată într-un mod corect. Mă refer la faptul că vizita pentru jurnalişti a fost atât de bine şi multilateral concepută; încât timp de doar o săptămână am reuşit să ne formăm o impresie complexă despre această ţară primitoare şi poporul ei, lucru care ar fi fost imposibil de realizat în cadrul vizitelor private.

M-au impresionat foarte multe în cadrul vizitei noastre de documentare. Mai întâi de toate, modul de organizare a activităţii centrelor de presă a primăriilor oraşelor. De asemenea, faptul că autorităţile locale dispun de propriile organe de presă, care informează oamenii despre activitatea primăriei şi nu promovează interesele partidului, care ocupă fotoliul de edil al localităţii.

M-a impresionat organigrama care funcţionează în primăria Istanbulului, cu peste 40 de întreprinderi municipale, din veniturile cărora se formează o mare parte din bugetul oraşului. M-am bucurat pentru locuitorii din Istanbul, Konya, Bursa, care au posibilitatea să circule pe străzile amenajate şi curate ale oraşelor lor. Este imposibil să nu remarci că activitatea serviciilor comunale este foarte bine pusă la punct, iar ordinea este menţinută permanent, nu doar cu ocazia vizitelor înalţilor demnitari. În termeni restrânşi o astfel de amenajare nu reuşeşte. Am rămas încântată cum serviciile comunale „învie”, cu ajutorul design-ului de landşaft, pilonii podurilor şi pereţii de beton din interiorul tunelurilor. M-a mirat cât de inventivă este amenajarea straturilor de flori, cât de raţional este folosit fiecare petic de pământ, cum se fortifică zonele afectate de alunecări de pământ.

Am fost plăcut impresionată de interesul oamenilor de afaceri turci, a structurilor guvernamentale şi neguvernamentale, în a aprofunda colaborarea cu Republica Moldova, a crea întreprinderi mixte, în pofida faptului că piaţa noastră este mică, precum scăzută este şi capacitatea de cumpărarea a populaţiei de la noi.

M-am bucurat că la întreprinderi lucrează mult tineret. Iar aceasta înseamnă că tânăra generaţie rămâne în ţară, nu pleacă peste hotare în căutarea unei vieţi mai bune.

Aş putea enumera încă multe, pentru că, de fapt, m-a impresionat chiar tot. Aceasta pentru că în Turcia se simte că oamenii lucrează pentru ţara lor (acolo rar cui i-ar da în cap să deterioreze sau să fure un bun public), pe când la noi oamenii se poartă ca nişte vizitatori temporari cărora nu le pasă ce va fi cu statul lor mâine.

Tudor Iaşcenco, publicaţia regională Cuvîntul

Am văzut altă ţară decât cea pe care mi-o închipuiam în baza istoriilor auzite de la alţii: o ţară prosperă şi sub aspect economic, şi sub aspect social, o ţară unde lumea se simte confortabil (la întreprinderile pe care le-am vizitat, pe străzi, am văzut foarte mult tineret, respectuos şi descătuşat), o ţară care are o grijă deosebită faţă de păturile social-vulnerabile şi o atitudine respectuoasă faţă de persoanele în etate; o ţară cu obiceiuri şi tradiţii „de fier”, respectate pe verticală şi pe orizontală.

Ludmila Barbă, Compania Publică Teleradio-Moldova

Vizita de documentare, organizată de TIKA în premiera pentru jurnaliştii din Moldova a fost pentru mine un bun prilej sa demolez nişte stereotipuri instituite la începutul anilor 90. Atunci, Turcia era prima tară de destinaţie pentru businessul primitiv moldovenesc. Acum am văzut o tară modernă, care se dezvoltă rapid. Guvernanţii, în pofida anumitor crize politice, ştiu cum îşi doresc să arate ţara lor într-o perspectivă definita şi ştiu cum pot atinge acest scop.

Dmitrii Popozoglo, publicaţia „Edinaia Gagauzia”, Comrat

Nu este prima mea călătorie în Turcia, văzucem deja Istanbulul, Ankaraua, Eskişehirul. De asemenea, am citit despre această ţară şi chiar i-am studiat limba şi continui să o învăţ. De aceea pentru mine a fost important să consolidez anumite impresii, să-mi verific anumite cunoştinţe, inclusiv să folosesc această călătorie în calitate de practică lingvistică. Că sunt şi jurnalist, de asemenea, nu uitam.

Dintre oraşele văzute cel mai mult m-a frapat Konya. De la Istanbul şi aşa aşteptam măreţie, deja fusesem acolo (deşi, desigur, oricând ai ce vedea nou). Konya mi-o închipuiam ca pe un oraş provincial. În realitate, este un oraş foarte frumos, nou şi la patru ace, în sensul amenajării şi întreţinerii. Sunt sigur că aceasta depinde în exclusivitate de conducere. Aici pentru prima dată am auzit cum un primar a declarat că predecesorii săi nu au fost mai răi. Unde s-a mai văzut! La noi fiecare următorul în mod obligatoriu îşi vorbeşte de rău predecesorul, ca să-şi justifice venirea la putere. Încă nu am atins o astfel de largheţe sufletească.

Pe lângă măreţia arhitectonică, Istanbulul a frapat prin straturile de flori, prin gospodăria de parcuri şi grădini. Iată unde trebuie să mergem la seminare de profil!

Bursa mi s-a părut un oraş clasic din Orientul Mijlociu. Unul solid, care-şi cunoaşte meseria, unul robaci, dar haotic, într-un fel, de nestăpânit, în comparaţie cu Konya, Ankara sau Eskişehir. Nu am fost niciodată în Beirut, dar înclin să cred că este asemănător în ceva cu Bursa.

Anatolii Pasat, Agenţia de presă „Infotag”

Vizita mi-a ajutat să-mi lărgesc considerabil cunoştinţele despre această ţară minunată. După cum s-a dovedit, Turcia este nu numai un colţ de rai pentru vilegiaturişti, dar şi o economie înalt dezvoltată, atractivă pentru investiţii, cu un mediu confortabil pentru afaceri. Şi, desigur, m-au impresionat relaţiile dintre putere şi societate, patriotismul turcilor şi atitudinea lor grijulie faţă de istorie, de altfel, nu doar a ţării, ci şi a oraşului, a satului şi chiar a companiei la care lucrezi.

Liudmila Kovali, publicaţia „Profosoyuznîe Vesti; Tiraspol:

Am cunoscut până acum Turcia doar din „partea recreativă”, care, de altfel, de asemenea, impresionează (deservirea, preţurile, comodităţile, ospitalitatea). Însă în timpul călătoriei noastre ne-au arătat o altfel de Turcie – una în dezvoltare, industrială, ştiinţifică, suficientă prin sine. A impresionat tendinţa şi dorinţa turcilor de a merge înainte, flexibilitatea în afaceri, miza pe ştiinţă, pe elaborări ştiinţifice, nanotehnologii, fără de care nu există dezvoltare. Lucrul acesta îl înţeleg toate ţările, dar nu toate pot (sau nu vor) să-şi permită aceasta. Turcia şi poate, şi vrea. Mai mult, se străduieşte să iasă, sub aceste aspecte, pe poziţii de lider.

În plan strict al vieţii cotidiene, a impresionat, desigur, Istanbulul, cu monumentele sale magnifice de arhitectură, cu străzile curate (cum oare se descurcă să menţină curăţenia în aşa fel într-un oraş de 15 milioane de locuitori?), cu peluzele aşternute şi îngrijite cu dragoste, cu bucătăria naţională şi Bosforul.

Cristina Danuţa, Radio Sputnik, Chişinău

În numeroasele instituţii pe care am avut ocazia să le vizitez împreună cu colegii de breaslă, graţie celor de la TIKA, am observat că, în majoritatea domeniilor de activitate, turcii pun accentul pe relaţiile dintre oameni şi apoi pe bani, pe venituri. Poate de aceea în Turcia lucrurile durează în timp, acelaşi primar poate fi ales trei mandate consecutiv, o afacere este transmisă din tată în fiu, iar cei care au fost în Turcia vor să mai revină, deoarece sunt primiţi cu căldură.

În Turcia poţi deveni primar chiar de la vârsta de 18 ani. Pentru mulţi de la noi ar părea straniu, mai ales pentru acei funcţionari care şi-au lipit bine anumite părţi ale corpului de fotoliile moi. Şi totuşi, ideea că în Turcia tinerii sunt priviţi ca fiind mai responsabili, mai demni de încredere, îmi ridică multe semne de întrebare. Mă gândesc oare câţi dintre tinerii noştri ar avea curajul să se implice în procesul de administrare a localităţii lor. Şi totuşi, turcilor le-a reuşit. În Primăria din Istanbul, de exemplu, pe coridoare şi în oficii, am văzut mai multe feţe tinere decât în vârstă.

Valeriu Vasilică, IPN

Am văzut o ţară şi un popor dezvoltat şi cu potenţial mare de dezvoltare în timp. Organizare super-raţională a vieţii economice şi sociale, feţe şi minţi deschise, preponderent, mi s-a părut, spre standarde europene de producţie şi viaţă. Parcă nu demult turcii, ca şi moldovenii acum, au umplut lumea în căutarea unui rost în viaţă, astăzi însăşi existenţa unor structuri cum ar fi Asociaţia Industriaşilor şi Oamenilor de Afaceri de Origine Balcanică din oraşul Bursa, pe care am vizitat-o, nemaivorbind de cifrele foarte mari de afaceri ale membrilor ei, vorbesc fără drept de tăgadă despre tendinţa inversă a acestui proces. Dar poate indiciul cel puternic şi cel mai convingător al nivelului înalt de organizare a vieţi interne a Turciei constă în efortul pe care ea îl depune pentru a sprijini proiecte de dezvoltare în afara propriilor hotare, în foarte multe locuri ale lumii, inclusiv în Republica Moldova. Cred că este suficient doar un singur argument: Agenţia Turcească pentru Cooperare şi Coordonare sprijină proiecte de dezvoltare în toată lumea în valoare totală de 3,5 miliarde de dolari, situându-se pe locul trei în acest sens, după Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie.

Vreau prin această parte a sondajului şi prin sondajul în întregime să fim suficient de convingători când am dorit să transmitem convingerea noastră privind statutul incontestabil al Turciei şi turcilor de ţară şi popor dezvoltat şi în mare dezvoltare, o ţară şi un popor care au ce apăra şi în sens economic, şi în sens social, şi în sens cultural.

Sondaj realizat de Valeriu Vasilică, IPN